STRUCTURI ORGANIZATIONALE

STRUCTURI ORGANIZATIONALE

Definire

Majoritatea organizatiilor nu incep cu un design al structurii: ele 'cresc' pur si simplu.

Designul structurii unei organizatii:

- este designul muncii din acea organizatie,

- este modalitatea de alocare a responsabilitatilor si mecanismelor de coordonare, de legatura dintre diferitele roluri din organizatie.

Panza de paianjen

- in mijloc este patronul, ca sursa de putere centrala, a carui autoritate si influenta se propaga in alte cercuri de activitate.

- Structura functioneaza mai mult empatic, cu putine reguli si proceduri. - Eficienta ei depinde de alegerea corecta a oamenilor.

Ex: organizatiile mici, antreprenoriale.

Clusterul

sunt organizatii mici,

apare cand un grup de indivizi considera ca este in interesul fiecaruia sa se asocieze, folosind aceleasi servicii (de ex. de secretariat) ori acelasi echipament.

Ex. parteneriatele de specialisti, organizatiile de consultanta, birourile de avocati etc.

Structura functionala ierarhica

Este numita si structura birocratica;

se obtine prin:

(1) Un nivel ridicat de specializare al posturilor, iar departamentalizarea se face pe functiuni.

(2) Delegarea formala si precisa a autoritatii.

(3) Anvergura mica a controlului, care duce la o organizatie inalta.

Caracteristici:

departamentele functionale sunt coordonate, la varf, de un grup restrans de manageri superiori;

departamentele isi fac munca separat, dupa reguli si proceduri care le conduc la rezultatele planificate;

descrierea rolului este mai importanta decat individul care-l indeplineste;

eficienta structurii depinde de rationalitatea alocarii muncii si responsabilitatii, mai curand decat de personalitati individuale.

.Structura functionala este eficienta daca:

- organizatia functioneaza intr­un mediu stabil,

- organizatia poate controla mediul (ex. este guvernamentala, monopol)

- daca ciclul de viata al produsului este lung (ca in industria de automobile sau companiile de asigurari).

Deficitul structurii birocratice - lipsa de flexibilitate.

Structura organica, descentralizata

- structura bazata pe cooperare si autoritate legata de competente;

- mai putin formala si mai flexibila.

- ex. descentralizarea se bazeaza pe linia de produs.

Structura organica, descentralizata

se obtine prin:

(1) nivel scazut de specializare a posturilor de munca;

(2) departamentalizarea pe linie de produs, loc sau clienti;

(3) delegare informala a autoritatii;

(4) grad ridicat de descentralizare;

(5) anvergura mare a controlului, cu consecinta in aspectul plat al structurii;

(6) lipsa de delimitare clara a formatiilor de 'staff' (consiliere) de cele de 'linie' (cu putere de decizie).

Structura matriceala

Este probabil cea mai noua si mai complicata forma de structura.

Structura matriceala

Caracteristici:

- sistemul de comanda multipla, in care indivizii au mai multi sefi, in acelasi timp;

- combina liniile de autoritate verticale cu cele orizontale;

- este produsul suprapunerii departamentalizarii pe baza produselor pe o departamentalizare functionala (birocratica) deja existenta.

Ex. un grup cu sarcini speciale; o echipa; un nou proiect. Se realizeaza un departament centrat pe produs, condus de un manager de produs.

- intr-o matrice 'matura' autoritatea managerilor de proiect este echivalenta cu aceea a managerilor de functiuni (finanate, vanzari s.a.).

Structura matriceala

Avantaje:

-flexibilitate mai mare in raport cu structura functionala;

-motivatia oamenilor creste, ei se implica mai mult in proiectele la care lucreaza;

-competentele personale se dezvolta din experienta unor proiecte variate;

-comunicarea interpersonala si interdepartamentala se imbunatateste.

-structura matriceala este adecvata cand flexibilitatea si receptivitatea la mediu sau piata sunt conditii importante ale eficientei.

Structura matriceala

Dezavantaje:

- sistemul de comanda multipla poate crea confuzie;

- controlul este dificil; in esenta, el apartine managementului de varf, de care depinde alocarea proiectelor, oamenilor si resurselor.

- numarul mai mare de manageri poate ridica prea mult costurile;

- munca in grupul de proiect poate ridica probleme de cooperare;

- specializarea persoanelor poate fi mai scazuta decat in structura functionala;

- personalul cu astfel de caracteristici este preferabil atunci cand creativitatea si inovatia sunt mai importante decat specializarea.

Substructuri antreprenoriale

pot fi incurajate sa apara in interiorul organizatiilor cand acestea au nevoie de inovatie.

'Intraprenorul' este un antreprenor care lucreaza intr-o firma, in care isi dezvolta propria idee privind un produs si conduce realizarea acestuia in interiorul firmei.

Intraprenorul se bucura de increderea managementului superior, care-i permite sa foloseasca resursele organizationale in dezvoltarea ideii proprii.