Conceptualizarea si masurarea resurselor si proceselor rezistentei psihice

Conceptualizarea si masurarea resurselor si proceselor rezistentei psihice

CU TOATE CA RESURSELE REZISTENTEI PSIHICE JOACA UN ROL CENTRAL in teoriile contemporane despre stres, noi inca stim prea putine despre procesele specifice rezistentei psihice pe care oamenii le folosesc in adaptarea la circumstantele stresante ale vietii. Cum au contribuit diferit perspectivele teoretice la conceptualizarile curente si masuratorile resurselor rezistentei psihice? Care sunt cele mai importante resurse ale rezistentei psihice si cum sunt ele relationalizate cu raspunsuile selectate in evenimentele stresante reale? Care sunt domeniile majore ale evaluarii si raspunsurilor rezistentei psihice si cum pot fi masurate aceste domenii? Variaza ele stilurile rezistentei psihice ale oamenilor in functie de tipul de stresor cu care au de a face, sau oamenii tind sa foloseasca un stil al rezistentei psihice indiferent de situatie? Vom adresa aceste intrebari mai intai prin descrierea a patru linii de cercetare care au format conceptele si masuratorile curente ale rezistentei psihice. Vom folosi apoi idei derivate din aceasta literatura pentru a formula cadrul conceptual pentru punerea accentului pe factorii rezistentei psihice implicati in mediatizarea conexiunii dintre stres si functionarea rezistentei psihice. În final, vom revizui metodele selectate prin care resursele si procesele rezistentei psihice au fost evaluate si vom comenta unele aspecte conceptuale relevante si metodologice

ANTECEDENTELE TEORETICE ALE

CONCEPTELOR REZISTENTEI PSIHICE

Patru perspective inrudite au deschis calea cercetarii pentru formulari si masuratori ale resurselor si proceselor rezistentei psihice:

teoria psihanalitica;

teoria ciclului vietii;

teoria evolutionista si modificarea comportamentului;

abordarea culturala si cea social-ecologica.

Aceste perspective au indicat domeniile majore care trebuie sa fie incluse intr-un cadru conceptual al proceselor rezistentei psihice, al determinantilor si efectelor lor.

Teoria psihoanalitica si psihologia ego-ului

Freud credea ca procesele ego-ului servesc la rezolvarea conflictelor dintre impulsurile individului si constrangerile realitatii externe. Functia lor este de a reduce tensiunea permintandu-i individului sa exprime indirect impulsurile sexuale si agresive, fara sa recunoasca scopul lor "adevarat". Aceste procese ale ego-ului sunt mecanisme cognitive (cu toate ca pot avea exprimare comportamentala), ale caror principale functii sunt defensive (deformarea realitatii) si atentie concentrata (orientata catre reducerea tensiunii). În mod subsecvent, psigohologii ego-ului au accentuat procesele orientate catre realitate ale sferei ego-ului "liber-de-conflict" asa cum sunt atentia, perceptia si memoria. Conceptele si masuratorile care au rezultat din aceste idei includ studiul lui Witkin si Goodenough (1977) din domeniul orientarii si teoria tripartita a lui Haan despre procesele ego-ului.

Perspectivele ciclului vietii

În plus fata de accentuarea proceselor apararii si rezistentei psihice, pihoanaliza si psihologia ego-ului au oferit baza pentru formularea perspectivelor evolutive, care s-au axat pe acumularea graduala ale rezistentei psihice personale pe parcursul vietii individului. De exemplu, Erikson (1963) a descris opt stadii ale vietii, fiecare reprezentand u noua provocare sau criza, care trebuie negociata fructuos pentru ca individul sa reziste adecvat fiecarui urmator stadiu. Resursele rezistentei psihice personale (cum ar fi evolutia increderii si autnomiei proprii) sporite in timpul adolescentei si tineretii adulte, sunt integrate in autoconcept si influenteaza procesul rezistentei psihice pe parcursul vietii adulte si la batranete. Aceasta perspectiva presupune ca solutionarea adecvata a tranzactiilor si crizelor care survin in orice moment din ciclurile vietii, duce la resurse ale rezistentei psihice care pot ajuta la rezolvarea crizelor subsecvente. Confruntarile fructuase cu stresorii ambientali cladesc un sens de eficienta si integritatea a ego-ului.

Aceste formulari au generat o serie de proceduri de masurare a unor astfel de resurse ale rezistentei psihice generale - ca autoevaluarea, identitatea ego-ului, motivarea competentei, nevoile de innoire si stimulul de ghidare a comportamentului (Moos, 1974). Aceste resurse pot afecta evaluarea si situatiile potential stresante, precum si selectarea raspunsurilor rezistentei psihice de a depasi astfel de situatii. De exemplu, un simt de competenta poate ajuta o persoana sa perceapa un stresor potential ca fiind mai putin amenintator si sa aleaga o realitate orientata catre raspunsul rezistentei psihice care favorizeaza o finalitate fructuasa. Resursele rezistentei psihice pot de asemenea sa ajute oamenii in anticiparea si alegerea actiunii pentru evitarea stresorilor socialo asteptati. Desi multe caracteristici ale unui individ pot fi vazute ca resurse ale rezistentei psihice, structurari ("cladiri") asa cum sunt auto eficienta, controlul intern, simtul maiestriei si maturitatea ego-ului, au beneficiat de cea mai multaatentie.

Teoria evolutionista si modificarea comportamentului

Perspectiva evolutionista a lui Darwin despre adaptare a oferitbaza pentru un contrapunct orientat comportamental pentru preocuparea psihoanalitica legata de factorul intrafizic si cel cognitiv. Aceasta orientare a determinat punerea accentului pe activitatile de rezolvare a problemelor comportamentale, care contribuie la supravietuirea individului si a speciei. Aplicatiile initiale ale traditiei comportamentale au pus accent pe aspectele functionale ale comportamentului de rezolvare a problemelor, desi proceduri de tratament clinic mai recente au inclus componente orientate cognitiv.

Comportamentalismul cognitiv este preocupat atat de aptitudinile de rezolvare a problemelor, cat si de evaluarea cognitiva a individului a semnificatiei unui eveniment. Investigatiile recente din acest domeniu s-au axat pe importanta unui simt de auto-eficacitate - ca resursa a rezistentei psihice. Bandura (1977) a semnalat ca indivizii trebuie sa creada ca pot rezolva fructuos o sarcina angajandu-se in eforturi active pentru a controla acea sarcina. Rezistenta psihica eficienta sporeste asteptarile viitoare despre auto-eficienta, care in schimb duc la eforturi mai viguroase si persistente de gestionare a sarcinilor si situatiilo amenintatoare. Procedurile de masurare care au rezultat din aceasta orientare evalueaza tipic strategiile rezistentei psihice implicate in controlul situatiilor specifice desi putine tehnici corespund stilurilor rezistentei psihice mai generale (Platt si Spivack, 1975; Tyler, 1978).

Perspective culturale si socio-ecologice

Alaturi de sublinierea calitatilor adaptive a rezolvarii problemelor in maniera ghidata comportamental, abordarea evolutionista a pus accent pe relatia dintre organismel sau grupurile de organisme si mediul psihic. Adaptarea la conditiile mediului fizic si cultural este facilitata de catre eforturile cooperative ale comunitatii umane care sunt esentiale in adaptarea la mediu. Conceptul de resurse ale luptei cu mediul a rezultat din aceasta perspectiva. Un domeniu important al unor astfel de resurse il reprezinta oferirea de rezolvari mandatate cultural ale rezistentei fata de mediu si de metode de invatare a aptitudinilor necesare dobandirii acestor rezolvari. Un alt domeniu este compus din relatiile sociale, care pot oferi resurse interpersonale cum ar fi intelegerea emotionala, orientarea cognitiva si sprijinul tangibil. Aceste resurse ambientale pot afecta evaluarea amenintarii implicate (generate de ) un eveniment precum si alegerea (optiunea), succesiunea si eficienta relativa a raspunsurilor rezistentei psihice.

Un cadru conceptual integrativ

Elementele identificate din cepe patru perspective pe care le-am revizuit sunt integrate intr-un cadru care conceptualizezaa legatura dintre stresul vietii si functionarea rezultata atat din medierea resurselor rezistentei la mediu personal si a celei ambientale, cat si din evaluarea cognitiva si procesele rezistentei psihice, precum si din inter-relatiile lor. Acest cadru priveste evenimentele vietii ca pe o evolutie tipica a combinatiei dintre factorii personali si ambientali. Evenimentele vietii sunt relativ discrete: stresorii de scurta durata (cum ar fii cearta cu un sef), precum si stresorii de lunga durata , complecsi si diferentiali (despartirea, divortul, problemele de scoala ale unui copil) si incarcaturile cronice ale vietii (o slujba monotona ori o casnicie mizerabila). Cu privire la factorii personali, controlul impulsiv poate ajuta un individ si evite stresorii, in timp ce un stil de viata impulsiv duce adesea la precipitarea evenimentelor vietii. O persoana impulsiva este mai predispusa la efectuarea unor schimbari majore in viata (schimbarea locuintei sau a slujbei) si isi poate asuma riscuri care sporesc probabilitatea trairii unor evenimente asa cum sunt accidentele sau problemele cu legea si ordinea. În functie de factorii ambientali, viata intr-un oras mareste riscul de a deveni victima a unei crime, in timp ce detinerea unr relatii sociale vaste, accentueaza probabilitatea pierderii unui prieten sau a unei rude.

Modelul conceptual arata ca evenimentele vietii si resursele personale si ambientale ale rezistentei la mediul psihic pot afecta procesul de evaluare - re-evaluare, precum si selectarea raspunsurilor rezistentei psihice si eficienta lor. Cu toate ca acest proces este tranzactional, iar feedback-ul reciproc survine la fiecare stadiu, cercetarea s-a axat in mod tipic pe descrierile unuia sau ale doua seturi de factori, fie pe analize trans-sectionate le relatiilor dintre mai multi factori. În orice caz, un volum considerabil de munca a fost consacrat problemei de dezvoltare a masuratorilor resurselor si raaspunsurilor rezistentei psihice. O supervizare a activitatilor recente legate de unele aspecte ale resurselor rezistentei la mediul psihic poate fi intalnita in studiile lui Moos si Mitchell (1982); aici vom pune accentul pe metodele selectate de masurare atat a rezistentei psihice personale, cat si a proceselor de evaluare si de rezistenta psihica.

EVALUAREA RESURSELOR

REZISTENTEI PSIHICE PERSONALE

Asa cum am mentionat anterior, anumiti factori centrati pe persoana mediaza perceperea evenimentelor stresante si selectarea raspunsurilor specifice ale rezistentei psihice. Resursele rezistentei psihice sun un set complex de factori de personalitate, de atitudine si cognitivi, care ofera contextul psihic pentru rezistenta psihica. Astfel de resurse sunt caracteristici dispozitionale relativ stabile, care afecteaza procesul rezistentei psihice si sunt si ele la randul lor afectate de rezultatul cumulat al acestui proces. Alegand dintre numeroasele variabile ale acestui domeniu,. Vom revizui pe scurt unele masuratori ale dezvoltarii ego-ului; autoeficienta si factorii corelati ; cum ar fi siguranta de sine si controlul intern; stilurile cognitive ; abilitatile de rezolvare a problemelor generale.

Dezvoltarea Ego-ului (evolutia ego-ului)

Loevinger (1976) a conceptualizat dezvoltarea ego-ului ca pe "trasatura autostapanitoare" care cuprinde cadrul de referinta al individului si procesele prin care evenimentele psihice si ambientale sunt integrate intr-o unitate coerenta. Ego-ul se multiplica (amplifica) progresiv pentru a dobandi o perceptia mai diferentiala a sine-ului si a mediului social. Fiecare pas reprezinta un stadiu calitativ diferit de organizare structurala. Cu toate ca sccesiunea steadiilor evolutive este invariabila, indivizii difera in privinta stadiului final pe care il dobandesc. Loevinger a considerat ca masuratoarea (cuantificarea)evolutiei ego-ului, necesita o tehnica proiectiva care permite unei persoane sa observe propriul cadru "nepartinitor" de experienta.

Testul de completare propozitionale (T.C.P.) al lui Loevinger pentru dezvoltarea ego-ului masoara controalele de impuls ale unui respondent la 36 de trunchiuri de propozitie (stilul interpersonal, preocuparile constiente si stilul cognitiv=. Ex. "cresterea unei familii_________" si "cand m-au evitat_________". Fiecare raspuns este asociat cu unul din cele noua stadii ale evolutiei ego-ului si variaza de la stadiul impulsiv si auto-protectiv, pana la cel individualist, autonom si integrat. Indivizii cu experienta de rationament pot dobandi o incredere relativ ridicata pe parcursul adresarii raspunsurilor. Holt (1980) a publicat normele nationale pentru versiunea cu 12 itemi a T.C.P. (testul de completare propozitionala) bazata pe raspunsurile a 3500 de studenti si alti tineri de varsta studentiei.

Întrucat dezvoltarea ego-ului este un concept foarte teoretic, nu poate fi folosit nici un singur criteriu comportamental pentru validarea T.C.P. Rezultatele existente confirma in general teoria si datele revizuirii lui Hauser (1976), iar cercetarea a dovedit ca T.C.. nu este pur si simplu o reflectare a inteligentei sau a fluentei verbale. Dezvoltarea ego-ului a fost corelata cu diferite modeluri de comportament, cum ar fi oferirea de ajutor , empatia si independenta, precum si datele globale de maturitate si dezvoltare morala (Loevinger,1979; McCrae si Costa, 1980). În plus, relatiile generale dintre datele T.C.P. si cele ale lui Haan (1977) despre procesele ego-ului arata ca nivelurile mai ridicate ale dezvoltarii ego-ului sunt moderat asociate cu o eficienta si varietate mai mare a strategiilor de rezistenta psihica.

Auto-eficienta, Competenta sociala si crezurile corespunzatoare

Cercetatorii personalitatii au cautat sa masoare acele aspecte ale autoconceptului care ofera resurse personale generale in gestionarea evenimentelor ambientale adverse (Wylie, 1979). Persoanele cu nivele mai ridicate ale auto-eficientei sunt considerate ca sunt mai active si mai persistente in eforturile lor de a stapani situatiile amenintatoare, in timp ce persoanele cu nivele scazute, sunt mai putin active sau tind sa evite astfel de situatii. Un mare volum de munca a fost destinat diferentierii persoanelor care manevreaza activ si cauta sa controleze mediul lor psihic, de cele care sunt mai putin dispuse sa se angajeze in astfel de comportamente. Dupa o serie de contributii initiale ale lui Rotter (1966), s-a elaborat un numar de masuratori ale orientarii de control intern-extern (Lefcourt,1976). Utilizand acest sistem in cercetarea evenimentelor vietii, Johnson si Sarason (1978), au descoperit ca relatia dintre schimbarile stresante ale vietii recente si anxietate si depresie - pe de alta parte, era mai puternica la persoanele cu o locatie externa de control comparata cu alta interna.

Pearlin si Schooler (1978) au elaborat un sistem asemanator, simtul autostapanirii, pe care ei l-au descris ca pe o resursa esentiala, alaturi de o buna autoapreciere si eliberare de autodenigrare. Ei au masurat autostapanirea folosind un model compozit cu sapte itemi (itemi ca "Am un control redus asupra lucrurilor care mi se intmpla"). În studiul lor, aceste resurse personale au atenuat impactul asupra incarcaturii vietii asupra stresului perceput in sens marital, parental, financiar si ocupational. În comparatie cu femeile, oamenii au raportat resurse psihice mai ridicate care le-au oferit o rezistenta mai mare la stresul generat de povara vietii.

Mai multi teoreticieni au definit eu-ul competent ca pe un manunchi de autoatitudini favorabile (asa cum este foarte buna autoapreciere); un simt de eficacitate personala si incredere interpersonala; fixarea teluri realiste si o abordare activa a rezistentei psihice fata de mediul psihic. Pentru a masura aceasta componenta, Tyler (1978) a elaborat Testul de Competenta Psihosociala pe baza Atributelor Comportamentale (T.C.P.A.C.). Acest test revizuit contine 45 de itemi, un chestionar cu ghidarea alegerii care probeaza reactiile obisnuite ale respondentului la o varietate de situatii si probleme. T.C.P.A.C. a diferentiat exemplar studentii unei facultati marginale si acest test este lipsit de aptitudinile academice si inclinatiile de dezirabilitate sociala. Scara de Preferinta Explorationala este o metoda de masurare asemabatoare care evalueaza folosirea de catre studenti a explorarii sociale ca pe un stil de rezistenta psihica fata de mediul psihic universitar (Edwards si Kelly, 1980). În general, studentii cu o preferinta pentru explorare, au niveluri mai ridicate ale autoaprecierii, sunt mai implicati in activitatile curriculare si extracurriculare si manifesta o deprimare mai redusa si mai putine probleme sociale.

Stilurile cognitive

"Ochelarii" nostrii cognitivi (modeluri obisnuite ale perceptiei si prelucrarii informatiei ), au efecte formative asupra proceselor de invatare si adaptare. Un volum considerabil al cercetarii de inceput a fost dirijat catre elaborarea unui model de reprimare-sensibilizare (Chabot, 1973), dar orientarea in campul vietii este in mod curent stilul cognitiv cel mai extensiv studiat. Perceptiile din teren ale unui individ despre o figura sunt puternic influentate de contextul perceptual inconjurator, in timp ce, cei care pot percepe figurile ca "separate" si "neafectate" de contextul perceptual sunt desemnati ca independenti de teren. Desi a fost initial masurata cu Testul Cadru si Rigla, dependenta de teren este acum mai mult evaluata cu Testul Figurilor Îmbucate (integrate in spatiu), (Wittin, Oltman, Raskin si Karp,1971), care poate fi aplicat individual sau in grupuri. Oamenii semana mult in privinta orientarii in teren, iar femeile tind sa fie oarecum mai dependente de teren decat barbatii.

Persoanele cu dependenta de teren sunt mai mult atasate de mediile lor sociale si prin urmare sunt percepute ca fiind mai prietenoase si mai "calde". Ele sunt atrase de situatiile sociale, au aptitudini sociale mai bune si tind sa fie mai expresive din punct de vedere emotional. În schimb, persoanele independente de teren au o identitate mult mai larg definita si sunt mult mai autonome si mult mai sensibile la nevoile lor interne. Valorile lor adaptive ale fiecarei orientari cognitive depind de natura situatiei. Persoanele independente de teren tind sa fie mai analitice si mai structurale in gandire si par sa aiba mai mult success in rezolvarea situatiilor care necesita analiza logica si incredea de sine. Cele care sunt dependente de teren isi pot utiliza aptitudinile sociale in rezolvarea mai eficienta a problemelor interpersonale. În orice caz, persoanele puternic dependente de teren pot privi mediul lor psihic in cazul soluiilor usor accesibile pentru problemele vietii - asa cum este sugerat de descoperirea ca alcoolicii sunt mai dependenti de teren decat nealcoolicii (pentru revizuirea acestui studiu vezi publicatiile lui Witkin si Goodenough,1977; Witkin, Moore, Goodenough si Cox, 1977).

Se poate considera ca orientarea in teren poate afecta regularitatea vietii. Cu toate ca persoanele dependente de teren si cele independente de teren manifesta niveluri comparabile ale mobilizarii psihice in conditii de stres, studiile cu Inventarul Mecanismelor de Aparare (I.M.A.) au aratat ca persoanele care sunt independente de teren, par sa isi manifeste fata de altii furia si ostilitatea in mod direct (Gleser si Ihilevich,1969). Persoanele dependente de teren tind sa foloseasca mecanisme de aparare globale cum ar fi orientalea totala catre sine si a sinelui catre directiile potrivnice, in timp ce persoanele independente de teren prefera mecanisme de aparare diferentiale (orientarea catre tinta si atitudinea proiectiva)(Gleser si Ihilevich, 1969; Rohsenov, Erickson si O`Leary,1978).

Abilitatile de rezolvare a problemelor

Abordarile invatarii sociale au pus accentul pe comportamentele eficiente de rezolvare a problemelor pentru o adaptare fructuasa (Kendal si Hollon,1980). Pentru a cuantifica astfel de comportamente, mai multe studii au folosit Procedura Scopuri-Mijloace de Rezolvare a Problemelor (P.S-M.R.P.), elaborata de Platt si Spivack (1975) - o serie de 10 scenarii scrise, cu un singur inceput si sfarsit. O necesitate, un tel, sau o problema este activat in constiinta protagonistului la inceputul fiecarui scenariu, in timp ce sa sfarsitul scenariului, situatia este rezolvata fructuos. Individul raspunde prin indicarea mijlocului (mecanismului) prin care protagonistul a rezolvat situatia. Raspunsurile sunt codificate in functie de relevanta si numarul mujloacelor, gradul de elaborare pentru fiecare mijloc si numarul de obstacole mentionate care ar putea sa obstructioneze hotarator rezolvarea. P.S-Mr.R.P. a acoperit initial numai interactiunea sociala; Platt si Spivack (1977) au dezvoltat ulterior Procedura Mijloace si Scopuri Emotionale de Rezolvare a Problemelor pentru a evalua rezolvarea problemelor in legatura cu starile emotionale puternice. Cu un format similar al P.S.-M.R.P., aceasta procedura include suplimentar scenarii ale starilor emotionale, cum ar fi anxietatea si depresia.

Procedura Scopuri-Mijloace de Rezolvare a Problemelor (P.S.-M.R.P.) a fost folosita pentru diferentierea grupul de pacienti de cel de non-pacienti si pentru evaluarea eficientei interventiilor clinice si educationale menite sa amelioreze deficitele de rezolvare a problemelor. Spivack, Platt si Shure (1976) au identificat patru elemente-cheie de rezolvare a problemelor:

recunoasterea existentei unei probleme;

definirea problemei;

generarea solutiilor posibile;

selectarea celei mai bune solutii dupa evaluarea consecintelor tuturor alternativelor.

Un program de instruire organizat in jurul acestor elemente a parut sa imbunatateasca aptitudinile de rezolvare a problemelor pentru copii de scoala primara si sa determine imbunatatirea sociabilitatii cu egalii individului si sa aiba mai multa iniitiativa si autonomie in clasa; asa cum rezulta din P.S. - M.R.P. (Spivack, Platt si Sure, 1976). Intangliata (1978) a descoperit ca folosirea acestui program a imbunatatit semnificativ aptitudinea de rezolvare a problemelor la alcoolicii spitalizati, precum si a specificitatii planificarii (proiectarii lor postspitalizare asa cum rezulta din evaluarea din timpul unui interviu de "eliberare" (usurare).

Intervetiile de auto-control au fost de asemenea aplicate si in gestionarea starilor emotionale disruptive, cum ar fi furia si anxietatea externa in instruirea oamenilor pentru a face fata situatiilor stresante specifice. De exemplu, Chaney, O Leary si Marlatt (1978) au elaborat Testul de Competenta situationala pentru evaluarea eficientei unui program de imbunatatire aptitudinala, menit sa amelioreze raspunsurile de rezistenta psihica ale alcoolicilor in situatii care ar putea sa fie inducatoare de recidive. Rolul respondentului este de a da raspunsuri la situatiile tentante care presupun frustrare si furie, alte stari emotionale negative cum ar fi deprimarea si presiunea sociala pentru alcoolism. Raspunsurile sunt cuantificate pentru latenta, durabilitate, eforturile de a schimba rezultatele situatiei si identificarea alternativelor non-alcoolice. Astfel de proceduri pot ajuta la elaborarea unor programe de formare a unor aptitudini relevante si pot servi ca o metoda de masurare a eficientei lor.

CLASIFICAREA SI MASURAREA PROCESELOR

DE EVALUARE SI DE REZISTENTA PSHIHICA

Cu toate ca s-au facut mai multe incercari pentru clasificarea raspunsurilor evaluarii si rezistentei psihice (Haan, 1977; Lazarus si Launier, 1978; Moos, 1976,1977;Pearlin si Schooler, 1978), nu a rezultat inca nici o metoda acceptabila. Au categorisit dimensiunile evaluarii si rezistentei psihice cu ocazia procedurilor de masurare alese in trei categorii sau domenii, in functie de accentul lor primar pus pe evaluarea si reevaluarea unei situatii, prin folosirea realitatii situatiei si manevrarea emotiilor generate de situatie. Rezistenta psihica bazata pe evaluarea situatiei presupune incercarile de a defini sensul unei situatii si inchide strategii ca analiza logica si redefinirea cognitiva. Rezistenta psihica bazata pe evaluarea situatiei cauta sa modifice sau sa elimine sursa de stres (distrugerea proviziilor de alcool ale sotului), sa faca fata consecintelor tangibile ale unei probleme (asumarea de responsabilitati familiale atunci cand capul familiei este bolnav), sau sa schimbe si sa dezvolte activ sinele (eu-ul) si sa creeze o situatie mai placuta (invatarea unor aptitudini noi si sporirea independentei). Rezistenta psihica centrata pe emotie cuprinde raspunsurile a caror functie primara este de a gestiona emotiile produse de stresori si prin urmare, mentinerea unui echilibru afectiv.

Aceste categorii nu sunt exclusiv mutuale. Rezistenta psihica centrata pe evaluarea situatiei poate fi directionata fie spre aspectul instrumental, fie spre cel afectiv al unei situatii (sau ambele). În plus, rezistenta psihica axata pe problema poate ajuta persoana sa faca fata emotiilor generate de o situatie (pregatirea unui examen poate reduce anxietatea; cautarea de sfaturi poate genera sprijin emotional), in timp ce rezistenta psihica axata pe emotie poate oferi resursele necesare gestionarii unei probleme (cautarile de a reduce anxietatea pot ajuta persoana prin pregatirea unui examen; exprimarea tensiunii prin tipete sau urlete pot aduce reperul unor cai alternative de gestionare a unei probleme). Vom folosi aceasta schema de clasificare preliminara pentru a categorisi raspunsurile rezistentei psihice in noua tipuri.

Rezistenta psihica bazata pe evaluarea situatiei

Analiza logica. Strategiile din aceasta categorie includ incercarea de a identifica cauza unei probleme, acordarea de atentie unui aspect al situatiei la un moment dat, apelarea la experientele anterioare relevante si repetarea mentala a actiunilor posibili si a consecintelor acestora.

Redefinirea cognitiva. Aceasta caterie include strategii cognitive prin care un individ accepta realitatea unei situatii, dar o restructureaza pentru a gasi ceva favorabil. Astfel de strategii presupun reamintirea pentru sine a faptului ca situatia poate fi mai rea, conceperea binelui propriu ca un bine si pentru cei din jur, concentrarea asupra a ceva bun care ar putea sa rezulte din situatiile si schimbarea valorilor si prioritatilor in functie de realitatea schimbatoare.

Evitarea cognitiva. Aici sunt incluse acele strategii cum ar fi ignorarea fricii sau a anxietatii in conditii de stres, incercarea de a uita toata situatia, refuzul de a crede ca problema exista intr-adevar si aranjarea in fantezii placute in locul gandirii realiste despre problema.

Rezistenta psihica axata pe problema

Cautarea de informatii sau sfaturi. Raspunsurile din aceasta categorie presupun cautarea de informatii noi despre situatie; obtinerea directiei si indrumarii de la o persoana autorizata; discutii cu partenerul de viata, cu alte rude sau prieteni despre problema curenta; si solicitarea unei persoane de a oferi un anume tip de ajutor , cum ar fi imprumutarea unei sume de bani.

Aranjarea in rezolvarea unei probleme. Aceste strategii includ elaborarea unor planuri-alternativa, angajarea in actiuni specifice care abordeaza direct situatia. Învatarea de deprinderi noi orientate spre problema si negocieri si compromisuri in incercarea de a rezolva problema.

Elaborarea unor recompense-alternativa. Aceasta strategie presupune incercarile de a infrunta situatia problematica prin schimbarea propriilor activitati si crearea de noi surse de satisfactie. Exemplificam elaborarea de relatii sociale alternative, dezvoltarea unei autonomii mai mari si unei independente superioare si angajarea in teluri suplinitoare cum ar fi efectuarea de munca voluntara, ori studierea filosofiei sau a religiei

Rezistenta psihica axata pe problema

Reglarea afectiva. Aceste strategii presupun eforturile directe de a controla emotia generata de problema prin amanarea constienta de acordare de atentie unui impuls (suprimare), incercarea de a trai sentimentele unei alte persoane, ilncercarea de a nu fi deranjat de sentimente conflictuale, mentinerea unei senzatii de orgoliu cenzurat prin incordarea buzei superioare, tolerarea ambiguitatii prin mentinerea de la actiuni imediate.

Accpetarea situatiei prezente. Aceasta categorie cuprinde raspunsuri cum ar fi asteptarea unui timp pana la remedierea situatiei, acceptarea ideii ca se poate sa fie si mai rau, acceptarea situatiei asa cum este, convingerea ca nu se poate face nimic pentru schimbarea situatiei si acceptarea destinului.

Degajarea emotiei. Aici sunt incluse expresiile verbale pentru alungarea infumurarilor, tipetelor, fumatului, reactiilor exagerate si angajarilor in actiuni impulsive. Aceste raspunsuri pot presupune un esec al reglarii afective, dar le putem categorisi separat pentru a distinge persoanele care alterneaza intre controlul emotional si degajarea emotiei.

În folosirea acestor noua domenii pentru utilizarea metodelor de masurare existente a procesului de evaluare si celui al rezistentei psihice, ne-am sumat oarece libertati pentru a ne ocupa de descrierile oferite de autorii originali. Credem ca reformularile noastre sunt justificate de catre nevoia de a dezvolta domenii conceptuale comune ale raspunsurilor rezistentei psihice pentru ghidarea organizarii procedurilor de masurare. Urmatorul comentariu distinge intre metodele de masurare ale proceselor rezistentei psihice obtinute atunci cand respondentii pun accentul pe un stresor specific al vietii si cele obtinute din interviurile istorice ale vietii, sau situatiile derivate ale experimentatorului, care incearca sa moduleze un proces tipic sau ierarhic de preferinte de rezistenta psihica care caracterizeaza un individ cel putin pe parcursul unei tranzitii sau al unui stadiu al vietii.

Metode de masurare specifice situatiei

pentru procesele rezistentei psihice

majoritatea metodelor de masurare ale proceselor rezistentei psihice contin itemi care pun accentul pe tipul de situatie stresanta. În aceasta sectiune ne vom ocupa de metodele de masurare ale rezistentei psihice specifice incarcaturilor maritale si ocupationale, separatiilor familiale, alcoolismului unuia dintre soti si crizelor acute de sanatate fizica (Vezi de asemenea Moos, 1981). Cele noua categorii de raspunsuri de evaluare si de rezistenta psihica sunt folosite pentru a oferi o comparabilitate conceptuala intre procedurile de evaluare.

TABELUL 14-1: Exemple de selectate de dimensiuni ale proceselor rezistentei psihice

Încarcaturile emotionale specifice familiei si cele specifice locului de munca. Cum gestioneaza indivizii incarcaturile emotionale persistente cu care se confrunta in rolurile de durata pe care le au la locul de munca si in familie? Pearlin shi Schooler (1978) au pus accentul pe aceasta chestiune prin identificarea mai multor constelatii de raspunsuri ale rezistentei psihice pe care indivizaa le folosesc pentru a gestiona incarcaturile emotionale maritale, parentale, financiare si ocupationale. Unele dintre aceste strategii au fost identificate in numai una sau doua zone de raspuns, dar toate par sa fie relevante pentru fiecare tip de incarcatura. În tabelul 14-1 noi clasificam aceste strategii dupa cum urmeaza: elaborarea de comparatii pozitive (aprecierea propriei casnicii dupa ce s-a observat care alte casnicii sunt similare) si ignorarea selectiva, sunt exemple de control al sensului unei situatii stresante prin redefinire cognitiva; rezistenta psihica axata pe problema include cautarea de ajutor sau sfaturi, negocierea in casnicie; bazarea pe disciplina pentru a face fata incarcaturii parentale, intreprinderea unor actiuni directe pentru a gestiona problemele ocupationale si substituirea recompenselor (adaptarea la problemele locului de munca atat timp cat salariul este bun); reflectivitatea controlata, autostapanirea pasiva si resemnarea totala sunt forme de rezistenta psihica axata pe emotie.

În general, Pearlin si Schooler (1978) au descoperit ca folosirea raspunsurilor de rezistenta psihica a redus efectul rolului acestor incarcaturi in domeniul casniciei, parental si cel financiar, cu toate cp lip seste domeniul ocupational. Auto-increderea (necautarea ajutorului), si reflectivitatea controlata au fost cele mai eficiente in rezistenta psihica fata de incurcaturile familiale, in timp ce auto-increderea si efectuarea de comparatii pozitive, au fost cele mai utile in rezistenta psihica fata de incurcaturile (incordarile) parentale. Redefinirea cognitiva (evaluarea financiara si ignorarea selectiva) au fost cele mai utile in rezistenta psihica fata de incarcaturile financiare. În compararea efectelor de alinare (calmare) a stresului ale resurselor personale cu raspunsurile rezistentei psihice specifice, Pearlin si Schooler au descoperit ca primele sunt mai importante cu privire la problemele financiare si ale slujbei, in care persoanele au adesea putin control direct. Ei au observat deasemenea ca un repertoriu variat de raspunsuri ale rezistentei psihice a fost folositor in combaterea distresului si ca oamenii si repondentii mai educati si mai maleabili au tins sa foloseasca modurile cele mai eficiente ale rezistentei psihice.

Rezistenta psihica in conditii de separare familiala McCubbin si colegii lui (McCubbin,1979; Boss, McCubbin si Lester, 1979) au examinat strategiile de rezistenta psihica folosite de catre femei pentru a gestiona trei tipuri de separe familiala:

scurte (o saptamana; sunt acele separari repetate cauzate de calatoriile de afaceri ale sotului);

-separari de lunga durata (opt luni) cauzate de plecarea sotului in afara tarii in calatorii pe mare;

separari de lunga durata (in medie 6 ani) cauzate de misiunea sotului in teatre de razboi, ex. Vietnam.

Ei au descris evolutia si dimensiunile obisnuite ale fiecareia dintre analizele efectuate: repertoriile rezistentei psihice corelate cu factorul sociodemofrafic, atitudinal si cel ambiental si au conceptualizat folosirea modelurilor rezistentei psihice in relatie cu tipurile rolului familial si cele ale stresului familial.

Unul dintre stilurile rezistentei psihice identificate de catre McCubbin si asociatii lui (mcCubbin, 1979; Boss, McCubbin si Lester, 1979) cu ocazia procedurilor de masurare folosite a fost im primul rand axat pe problema stresului (cautarea de informatii, mentinerea integritatii familiale, dobandirea independentei, ridicarea la standardele rolului, cladirea de relatii interpersonale noi, mentinerea si intarirea implicarii religioase), in timp ce cel de al doilea a fost in primul rand axat pe emotie (reducerea tensiunii prin plans, fumat sau consumul de alcool). Majoritatea raspunsurilor comportamentale implicate in rezistenta psihica fata de separarile familiale (cum ar fi dobandirea independentei si autonomiei) nu au fost directionate catre problema initiala. Am putea clasifica astfel de raspunsuri ca fiind orientate spre problema, deoarece ele presupun schimbarea sine-lui sau a ambientului pentru a face fata noilor solicitari impuse de situatie. Acest studiu a aratat de asemenea importanta distingerii intre o resursa a rezistentei psihice (un crez religios puternic) si un raspuns de rezistenta psihica intr-o situatie specifica (ex. intarirea implicarii religioase ca o cale de elaborare a recompenselor alternative).

Adaptarea la alcoolismul unuia dintre soti Mai multe studii recente au examinat eforturile rezistentei psihice ale femeilor casatorite cand sotul manifesta o inclinatie grava catre alcoolism (ex. Wiseman, 1980). S-au facut incercari de a masura strategiile relevante prin a le ruga pe femei sa descrie raspunsurile specifice pe care le-au folosit cu scopul de a face fata alcoolismului sotului. Desi analizele au dus la aparitia unor versiuni alternative ale unui chestionar de rezistenta psihica fata de alcoolism, ei au identificat structuri de factor oarecum diferite (Orford, Guthrie, Nicholls, Oppenheimer, Egert si Hensman, 1975), factorii pot fi grupati in sase dintre categoriile noastre (vezi tabelul 14-1):

evitarea cognitiva, sau incercarea de a nu gandi despre problema;

confruntarea activa a sotului (pledarea pentru a-l determina sa renunte la bautura) sau confruntarea cu alcoolul insusi (distrugerea sau ascunderea proviziilor de alcool);

protejarea intereselor familiale (ascunderea banilor fata de sot, achitarea datoriilor cetatenesti de catre sotie);

dobandirea independentei (gasirea unei slujce)

cautarea de ajutor (rugarea unui patron sa intervina, contactarea unui mentor), pentru sot;

abtinerea comportamentala (evitarea sotului, indepartarea copiilor din calea lui) si exteriorizarea sau reducerea tensiunii (incercarea de a-l face sa se simta gelos in incercarea de renuntare de a se mai imbata).

Ori de cate ori sotiile alcoolicilor sunt intrebate despre utilizarea de catre ele ale unor astfel de stiluri de rezistenta psihica, rezultatele arata ca aproape toate femeile tind sa foloseasca mai mult de un stil, astfel incat, problema severitatii (gravitatii) alcoolismului sotului este relationata pozitiv cu numarul diferitelor raspunsuri de rezistenta psihica folosite si astfel, abtinerea comportamentala este singurul stil prevalent si ca pozitia de membru al unui grup mentoral poate sa faciliteze schimbarea tipurilor preferate de raspunsuri ale rezistentei psihice (de la confruntarea directa la dobandirea independentei). Exista unele argumente potrivit carora confruntarea activa cu alcoolul insusi este relationata pozitiv cu finalitatea tratamentului aplicat sotului, in timp ce strategiile de descarcare emotionala directionate impotriva sotului sunt corelate cu rezultatele slabe ale tratementului (Gorman si Rooney, 1979; Orford si colaboratorii, 1975).

Experienta (suferirea) unui atac de cord. Într-o incercare de a prezice cursul refacerii dupa un infarct miocardic (I.M.), Hackett si Cassem (1974) au elaborat un interviu bazat pe scara negativista pentru a explora raspunsul unui individ la suferirea unui atac de cord. Cu toate ca negarea (ignorarea) este un proces cognitiv , autorii au elaborat itemi cu repere comportamentale specifice sau verbale. De exemplu, itemii ajusteaza amanarea cautarii asistentei medicale pentru simtomele manifestate; masura in care pacientul minimizeaza simptomele, negarea verbala a fricii, folosirea cliseelor de buna dispozitie atunci cand se face referire la moarte si plangerile verbale sau criticarea restrictiilor inutile din sistemul de ingrijire (asistenta) coronariana (S.A.C). Hackett si Cassem au sugerat ca negativismul (evitarea cognitiva din cadrul nostru conceptual) este apararea cea mai obisnuita a ego-ului folosita de pacientii cu infarct miocardic atunci cand li se aplica S.A.C. si ca este pozitiv corelata cu probabilitatea supravietuirii in perioadaimediat urmatoare infarctului miocardic. Alte studii au aratat ca pacientii negativisti raporteaza mai putine perturbari dispozitionale sufletesti pe parcursul procesului de reabilitare si ca pacientii de conditie sociala inferioare sunt mai inlinati sa foloseasca negativismul, comparativ cu pacientii de conditie soaciala ridicata - ca raspuns la atacurile de cord (Hackett si Cassem,1976).

Viata in conditii de cancer. Interesat de problema unica a pacientilor suferinzi de cancer, Weisman (1979) a descris patru faze psihosociale in functie de stadiul, tratamentul si evolutia cancerului:

atacul la existenta;

acomodarea si calmarea (impacarea);

recurenta si/sau recidiva;

deteriorarea si declinul.

Weisman si Worden (ex. Weisman si Worden,1976-77) au elaborat un procedeu de rating (cotatie) a(l) interviurilor pentru a obtine informatii despre stategiile de rezistenta psihica folosite de catre pacientii cu cancer pe parcursul celor patru stadii. Aceasta procedura a fost folosita pentru identificarea strategiilor de rezistenta psihica:

Strategia axata pe evaluare (acceptarea situatiei, dar redefinirea ei prin gasirea a ceva favorabil, incercarea de a uita, incercarea de autodistrugere a atentiei);

Strategia axata pe problema (cautarea de informatii suplimentare, infruntarea problemei prin adoptarea de actiuni ferme, negocierea de alternative fezabile);

Strategia axata pe emotie (abtinere sociala, impacare cu situatia si acceptarea inevitabilului, reducerea tensiunii prin alcoolism si bulimie, angajarea in exteriorizari impulsive). Vezi tabelul 14-1.

În studierea fazei esentiale, Weisman si Worden au descoperit ca pacientii mai putin perturbati erau mai dispusi sa infrunte problema prin adoptarea de actiuni ferme, acceptarea situatiei dar prin redefinirea ei si cautarea de indrumare medicala cu acceptarea tratamentului. Pacientii mai perturbati au tins sa foloseasca abtinerea comportamentala si ruperea relatiilor sociale, exteriorizarea si proiectarea de blam (evitare cognitiva), reducerea tensiunii prin consumul excesiv de alcool sau droguri si acceptarea pasiva ori supunerea (cedarea). Cautarea de informatii, discutiile cu alte persoane si gandurile despre alte lucruri (distractia) au avut relatii echivoce cu rezolvarea problemei si functionarea emotionala. Weisman si Worden au explicat descoperirile prin sublinierea ca aceste strategii pot fi folosite fie pentru rezistenta psihica (adica orientare catre problema), ori pentru aparare (adica, orientate catre concomitentii emotionali ai problemei). De exemplu, cautarea de informatii poate fi efectuata fie prin ajutorarea in elaborarea de decizii si rezolvarea problemelor sau continuarea analizarii situatiei, cautarea interminabila de alternative de tratament si amanarea si selectarea atenta a cursurilor de actiune.

Masuratori orientate catre proces ale strategiilor de rezistenta psihica

Unii cercetatori au considerat ca indivizii au preferinte relativ stabile pentreu anumite strategii de rezistenta psihica ca sa faca fata diferitelor probleme ale vietii (Menninger, 1963; Vaillant, 1977). Vom analiza doua exemple de masuratori relevante.

Gleser si Ihilevich (1969) au elaborat Inventarul Mecanism de Aparare (I.M.A.) pentru a regla intensitatea relativa pentru folosirea a cinci grupe de stiluri de aparare. Acest inventar consta in 10 povestiri scurte, 2 pentru fiecare dintre cele cinci zone de conflict (cum ar fi autoritatea, independenta si competitia), urmate de intrebari despre comportamentul prezent al respondentului, comportamentul fantzezist, gandire si sentimentele din situatii descrise. Fiecare intrebare ofera cinci raspunsuri care tipizeaza modurile de aparare a proiectarii, intelectualizarii, reversabilitatii (raspunzand pozitiv sau negativ sau neutru la un obiect de la care se asteapta sa evoce o reactie negativa), intorcandu-se impotriva obiectului (ostilitate exteriorizata) si intorcandu-se impotriva propriului "eu" (ostilitate launtrica). Noi credem ca primele trei categorii trebuie considerate ca fiind in special axate pe avealuare; rasbunarea pe un obiect axata in principal pe problema; rasbunarea pe sine insusi - axata in principal pe emotie.

Subscarile I.M.A. sunt relationate predictibil cu scarile personalitatii standard asa cum este Inventarul Personalitatii Multifazice Minesota (I..P.M.M.) si Chestionarul cu cei 16 Factori de Personalitate (Q.F.P.16). persoanele care isi orienteaza ostilitatea in mod launtric tind sa aiba o anxietate mai mare, culpabilitate si identitate sexuala feminina si manifesta reduceri mai mari in estimarea propriei capacitati dupa trairea unui esec al abilitatii de adoptare a unor precautii adecvate impotriva sarcinilor nedorite (Cramer si Carter, 1978; Glesser si Sacks,1973; Kendall, Finch si Montgomery, 1978; Rader, Bekker, Brown si Richart,1978). Mecanismele de aparare a intelectualizarii si reverabilitatii sunt asociate cu anxietate, deprimare si psihopatologie mai redusee in randurile alcoolicilor. În plus, pacientii alcoolici care prefera mecanismele de aparare prin reversabilitate au parut ca sunt mai dispusi sa urmeze un tratament complet de lunga durata, dar mai putin dispusi la o repsitalizare dupa tratament (Rohsenow, Erickson si O Leary, 1978). Exista arumente potrivit crora indivizii care sunt mai consecventi pe parcursul celor 10 situatii I.M.A., manifesta un comportament mai predictibil intr-o locatie experimentala (Glesser si Sacks, 1973).

Haan (1973) a elaborat o taxonomie mai generala cu zece procese ale ego-ului generic care pot fi exprimate in trei moduri: rezistenta psihica, apararea si fragmentarea. Conform lui Haan, rezistenta psihica reprezinta orientarea catre realitate sau calea normativa. Rezistenta psihica presupune scop, alegere, flexibilitate si aderenta la realitatea consensuala si la logica; in timap ce defensivitatea este restrictiva, negativista si rigida si distorsioneaza logica si realitatea. Defensivitatea este axata pe emotie in sensul ca permite exprimarea mascata a impulsurilor si pune accentul pe eliberarea anxietatii fara abordarea directa a problemei. Fragmentarea este automata, ritualistica, directionata afectiv si irationala.

Cele 10 procese ale ego-ului identificate de Haan sunt impartite conform celor patru functii:

cognitiva, subliniaza aspectul activ, orientat extern si instrumental ale eforturilor de rezolvare a problemelor si include urmtoarele procese de rezistenta psihica: obiectivitate, intelectualitate si analiza logica;

functia axata pe atentie a constientei selective include procesele de concentrare ale rezistentei psihice. (Noi grupam aceste patru procese sub analiza logica)(in tabelul 14-1);

functia reglarii impulsurilor afective foloseste astfel de procese ale rezistentei psihice ca sublimarea si suprimarea in incercarea de a imblanzi sentimentele si emotiile care nu sunt exprimate direct;

functia intracepriv-reflexiva reflecta angajamentul persoanei fata de propriile ganduri, sentimente si intuitii si include urmatoarele procese de rezistenta psihica: tolerarea ambiguitatii (incadram acest proces la analiza logica).

Fiecare dintre aceste procese de rezistenta psihica au o contraparte defensiva. Noi categorisim aceste tipuri de aparare a ego-ului ca un raspuns axat pe emotie si evaluare (pentru exemple vezi tavelul 14-1).

Au fost folosite trei proceduri de colectare a datelor pentru elaborarea acestui model al proceselor ego-ului:

rating-urile normative;

chestionarele de tipizare;

chestionarele derivate empiric.

În cadrul procedurilor rating-urilor, judecatorii folosesc scari cu cinci trepte pentru ratificarea folosirii de catre un individ a fiecarui proces al ego-ului si apoi se elaboreaza o harta-schita a ego-ului persoanei. Tehnica-chestionar de tipizare include itemi care reprezinta diferitele fatete ale fiecaruia dintre procesele de rezistenta psihica si aparare (fragmentarile nu sunt incluse din cauza frecventei reduse a lor). Scarile de proces ale ego-ului compuse din itemi extrasi din Inventarul Psihologic California (I.P.C.) si Inventarul de Personalitate Multifazica Minesota (I.P.M.M.) tin cont de modul in care indivizii folosesc procesele ego-ului pentru a raspunde la un test de situatie si sunt reprezentative pentru felul in care folosesc aceste procese si in alte situatii. Descoperirile despre exactitatea si valabilitatea interna a acestor masuratori sunt incurajatoare, cu toate ca exista unele dovezi ca procedurile-rating si chestionarele pot regla grupuri diferite de procese ale egoului sau cel putin aspecte diferite ale unor astfel de procese (Haan, 1977).

Este dificila sumarizarea rezultatelor a mai mult de 40 de studii care s-au desfasurat prin folosirea perspectivei lui Haan (1977). În general, procesele rezistentei psihice sunt asociate pozitiv cu functionarea si evolutia intelectuala si acceptiunea afectiva a situatiilor test , controlul intern perceput si dezvoltarea morala. Procesele rezistentei psihice tind de asemenea sa fie relationate negativ cu obezitatea, problema alcoolismului, reactiile adverse acute fata de droguri. Directia acestor relatii este inversata tipic pentru procesele defensive.

În studiile axate pe modul in care modificarile de situatii ale traiului familiei afecteaza procesele ego-ului, Haan (1977) a descoperit ca femeile care au cunoscut schimbari de familie pe parcursul adolescentei erau mai empatice ca adulte. Barbatii care au trait schimbari in primii ani ai vietii adulte erau mai toleranti fata de ambiguitate si au manifestat mai multa izolare si empatie pe parcursul varstei mijlocii. Haan a concluzionat ca rezistenta psihica eficienta este facilitata de catre o acomodare si atacurile instrumentale fata de problema, precum si prin perioade de asimilare care sunt intretinute de procese ale egoului cum ar fi tolerarea ambiguitatii si regresia in slujba ego-ului. În plus, exista date potrivit carora dezvoltarea acestor doua procese ale ego-ului in viata adulta este intensificata de catre conflictele familiale din timpul adolescentei si ca dezvoltarea morala in perioada preadulta este favorizata de catre procesele ego-ului care permit ca stresul sa fie mai degraba trait si rezolvat decat sa fie pur si simplu negat. Aceste descoperiri ilustreaza efectul favorizant al cresterii potentiale de a trai evenimente stresante. Cu toate ca exista unele probleme de masurare, modelul tripartit al lui Haan este o conceptualizare bine dezvoltata a proceselor ego-ului care ii diferentiaza pe indivizi si pot actiona ca "resurse de rezistenta" in imprejurarile stresante.

ASPECTE CONCEPTUALE SI METODOLOGICE

Noi am identificat unele domenii comune ale proceselor si resurselor rezistentei psihice si am sugerat un cadru pentru cercetarile viitoare. Acum vom folosi materialul (informatia) disponibil(a) pentru a ne concentra atentia pe trei aspecte:

identificarea domeniilor proceselor de rezistenta psihica;

evaluarea consecventei trans-situationale a rezistentei psihice;

precizarea conexiunilor dintre procesele rezistentei psihice si finalitatile adaptationale.

Alte aspecte legate de evaluarea rezistentei psihice si a eficientei ei sunt comentate aproape pretutindeni (Cohen si Lazarus, 1979; Moos, 1974).

Identificarea domeniilor ce tin de procesele rezistentei psihice

Eforturi pentru a subdivide raspunsurile rezistentei psihice s-au facut inca de la inceput. Am descris noua tipuri de raspunsuri ale evaluarii si rezistentei psihice bazate pe o categorisire rationala a determinarilor recente in trei domenii fundamentale. Cu toate ca acest sistem de clasificare este preliminar, el cuprinde tipurile majore de raspunsuri identificate prin metodele de masurare existente si poate fi folosit ca ghid in elaborarea noilor proceduri.

Modalitatea in care stresorii sunt evaluati cognitiv reprezinta un factor central in selectarea si utilizarea raspunsurilor rezistentei psihice. Evaluarea cognitiva si producerea raspunsurilor de rezistenta psihica axata pe emotie si axata pe problema, sunt procese foarte strans legate, ambele fiind influentate de resursele personale si cele ambientale. În mod subsecvent (sau poate simultan), spre folosul altor raspunsuri de rezistenta psihica, nivelul rezidual al amenintarii ori al provocarii avizate si al componentelor-tinta ramase sunt reevaluate, astfel fie rezolvandu-se situatia, fie reinitiindu-se procesele rezistentei psihice.

Cu privire la alte domenii, rezistente psihica axata pe problema nu este definita nici oarecum mai larg decat de obicei, prin includerea raspunsurilor care incearca sa dezvolte surse alternative de satisfacere ori de cae ori problema focala (cum ar fi absenta sotului plecat intr-o misiune), nu poate fi abordata direct. Alti teoreticieni cred ca multe tipuri (daca nu toate) ale raspunsurilor rezistentei psihice, pot fi directionate fie catre problema, fie catre emotie. De exemplu, Roskies si Lazarus (1981) au descoperit ca indivizii de tipul A se pot angaja in actiuni de rezolvare a problemelor pentru a-si reduce anxietatea, in timp de Weisman (1979) a indicat ca operatia de cautare a informatiilor poate fi folosita fie in scop instrumental, fie in scop paleativ. Faptul ca problema este o emotie (cum ar fi singuratatea dupa o despartire recenta), ilustresaza complexitatea aspectelor implicate in clasificare. O alternativa posibila la un sistem de clasificare este o procedura de cotatie a raspunsurilor rezistentei psihice, care continua dimensiunile obisnuite (asa cum ar fi masura in care ele sunt axate pe problema sau pe emotie).

În studiile care folosesc aceasta logica, evaluarea conditiilor vietii a fost masurata in privinta multor dimensiuni ale ei, printre cele mai importante fiind dezirabilitatea sau indezirabilitatea relativa a stresorului, magnitudinea sau severitatea acestuia si masura in care stresorul se raporteaza la asteptarile individului, iar acesta simte ca are oarece control asupra stresorului si a consecintelor acestuia. Fontana si colegii lui (Fontana, Hughes, Marcus si Dowds, 1979) au descoperit oarece suprapunere intre evaluarea evenimentelor peste dimensiunile de dezirabilitate, ajustarii (acomodarii) si controlului. Evenimentele nedorite care au necesitat ajustari considerabile tindeau sa fie acelea a caror ocurenta nu a putu sa fie anticipata; in orice caz, dimensiunea controlabilitatii a fost relativ separata de alte trei aspecte ale evaluarii cognitive. Aceste descoperir evidentiaza nevoia de clarificare atat pentru dimensiunile proceselor de evaluare si de rezistenta psihica, cat si pentru inter-relatiile lor.

În dobandirea acestei clarificari, cercetatorii ar trebui sa admita ca procedurile psihometrice cum ar fi consecventa interna si tehnicile de analiza a factorilor, pot avea o utilitate limitata in evaluarea si adecvanta masuratorilor rezistentei psihice. Aceste tehnici presupun o co-variatie inter-item pozitiva in privinta raspunsurilor de rezistenta psihica similare, chiar si asa. Folosirea eficienta a unui raspuns intr-un domeniu poate reduce eficient stresul si astfel sa minimalizeze utilizarea altor raspunsuri in acel domeniu. Cu privire la cautarea de ajutor, de exexplu, necesitatea unui anumit tip de ajutor din partea unui membru al unei retele sociale, poate satisface o "nevoie de rezistenta psihica". Si sa reduca sau sa elimine alte "raspunsuri ale retelei". Credem ca o combinatie de abordari conceptuale si empirice se va dovedi probabil ca este cea mai eficienta in formularea conceptualizarilor pentru dimensiunile rezistentai psihice. Multe din acestea s-au adeverit in elaborarea masurarilor pentru mediile sociale (Moos, 1979).

Evaluarea consecventei trans-situationale a rezistentei psihice

Folosesc ele persoanele analiza logica sau cautarea de informatii ori de sfaturi in una din situatiile problematice sau deasemenea folosesc aceste raspunsuri de rezistenta psihica in alte situatii? Cu toate ca exista argumente ale stabilitatii considerabile pe termen lung in procesele ego-ului preferat si stilurile cognitive (Haan, 1977; Witkin si Goodenough, 1977), gradul de consecventa trans-situationala in folosirea domeniilor specifice ale raspunsurilor de rezistenta psihica ramane sa fie determinat in viitor. Unii cercetatori au incercat sa abordeze acest aspect prin evaluarea acelorasi raspunsuri de rezistenta psihica in situatii diferite. De exemplu, Sidle, Moos, Adams si Cady (1969) au examinat consecventa individuala si situationala in strategiile de rezistenta psihica, prin obtinerea de informatii despre folosirea a zece raspunsuri de rezistenta psihica in fiecare din cele trei situatii-problema evocate de povestitoare. Ei au pus accent pe consecventa individuala (respondentii au tins sa foloseasca raspunsurile de rezistenta psihica preferata indiferent de situatia problemei), precum si pe o variabilitate situationala (cele trei povestioare au determinat raspunsuri de rezistenta psihica diferite). Descoperirea ca interactiunile persoana-situatie au justificat aceasta variatie din doua masuratori cu I.M.A. (Inventarul Mecanismelor de Aparare)(intorcandu-se asupra obiectului sau reversabilitate) ca si in diferentierile individuale stabile, i-a facut pe Richert si Kettering (1978) sa conchida ca stiluri ale rezistentei psihice ca defensivitatea nu ar trebui sa fie obligatoriu conceptualizate ca fiind trasaturi globale.

Folkman si Lazarus (1980) au elaborat un inventar Cai ale Rezistentei Psihice, compus din itemi care pot fi clasificati in:

categoria celor axati pe problema;

categoria itemilor axati pe emotie.

O suta de respondenti au fost intervievati de mai multe ori pe parcursul unei perioade de noua luni si au fost rugati sa raspunda la inventar in functie de modul in care ei au facut fata stresorilor care au intervenit in viata- atat raspunsurile din categoria celor axate pe problema, cat si cea a raspunsurilor axate pe emotie au fost folosite aproape in fiecare episod al rezistentei psihice. A existat oarece stabilitate in folosirea raspunsurilor rezistentei psihice specifice pentru o persoana in aceste episoade, dar in general , indivizii s-au caracterizat mai mult prin vareabilitate decat prin stabilitate in modelurile rezistentei psihice. Cu privire la contextul evenimentului, situatiile de lucru au fost asociate cu mai multe situatii de sanatate si de rezistenta psihica axata pe problema cu mai multe situatii de rezistenta psihica axata pe emotie.

În examinarea consecventei evaluarii individuale in timpul actiunii stresorilor, Dohrenwend si Martin (1979) au descoperit numai o vareabilitate minora a gradului in care indivizii diferiti au anticipat si simtit ca au controlat evenimentele vietii. Concluzia lor ca evaluarea este mai situationala decat au determinat ei personal (cel putin asa a fost la respondentii din comunitatea normala), a fost confirmata si de argumentul ca dezirabilitatea evaluata este influentata in oprimul rand de catre situatie; adica majoritatea persoanelor sunt de acord cu situatiile ale caror evenimente sunt negative (Fontana si Colab, 1979). În concordanta cu cadrul nostru conceptual, acest bagaj de date sugereaza ca persoanele par sa nu fie constante pe parcursul stuatiilor din procesele lor de evaluare si rezistenta psihica si ca atat factorul personal, cat si cel ambiental trebuie sa fie luati in calcul in examinarea selectarii si folosirii raspunsurilor rezistentei psihice specifice.

Procesele rezistentei psihice si finalitatile adaptationala

Desi conexiunile dintre raspunsurile rezistentei psihice si functionarea individuala sunt complexe, exista tot mai multe dovezi potrivit carora folosirea unor strategii ca analiza logica, redefinirea cognitiva, cautarea de informatii, actiunea de rezolvare a problemelor si reglarea afectiva este relationata pozitiv cu unele indexuri de adaptare (Haan, 1977; Vaillant, 1977; Weisman,1979). Asa cum mentionam anterior, Pearlin si Schooler (1978) au descoperit ca auto-nadejdea, reflectivitatea controlata si ignorarea selectiva au redus efectul statistic al incarcaturilor vietii asupra distresului si ca un repertoriu variat de raspunsuri ale rezistentei psihice a fost mai eficient decat bazarea pe un singur raspuns.

Billings si Moos (1981) au elaborat tehnici de masurare a rezistentei psihice cognitive active (analiza logica si redefinirea cognitiva) si a rezistentei psihice de reducere a tensiunii ori evitarea (evitarea cognitiva, acceptarea resemnarii si descarcarea emotionala). În explorarea naturkii procesului rezistentei psihice in cadrul unui grup reprezentativ format din membrii adulti ai comunitatii, noi am descoperit unele dovezi ca aceste raspunsuri ale rezistentei psihice au moderat relatia dintre evenimentele stresante si indexurile toanelor si simptomelor fizice negative. În mod specific, persoanele care erau mai inclinate sa foloseasca strategiile cognitive active si mai putin inclinati sa foloseasca strategiile de evitare au manifestat rezultate adaptationale mai bune.

Unele studii recente au examinat conexiunile dintre evaluarea evenimentelor vietii si indexurile de functionare. McFarlane si colegii lui (McFarlane, Norman , Streiner, Roy si Scott, 1980)au descoperit ca evenimentele nedezirabile in timpul carora respondentul a avut control, nu au fost relationate cu incarcatura (incordarea), in timp ce evenimentele percepute ca necontrolabile au avut un efect advers asupra functionarii (manifestarii individului), indiferent daca sau nu aceste evenimente au fost anticipate. Persoanele care au perceput un eveniment ca controlabil ar trebui sa fie capabil sa mobilizeze mai multe raspunsuri eficiente ale rezistentei psihice axata pe problema si prin urmare, pot manifesta mai putina mobilizare emotionala si distres. Folkman si Lazarus (1980) au observat faptul ca indivizii erau mai inclinati sa foloseasa raspunsuri ale rezistentei psihice axata pe emotie, sau defensive - ca raspuns la stresori pe care ei le-au evaluat ca avand un potential redus de ameliorare (necontrolabile).

Noi credem ca relatia dintre procesele rezistentei psihice si functionare vor varia in functie de un numar de factori:

stadiul temporal al episodului de rezistenta psihica;

intensitatea si flexibilitatea tipurilor specifice de raspunsuri;

natura stresorului si criteriul finalitatii;

contextul personal si ambiental al rezistentei psihice.

de exemplu, raspunzand initial la un semn fizic sau simptom (un nodul in sanul unei femei sau o durere acuta in piept), prin evitare cognitiva se poate neutraliza anxietatea, dar poate fi amanata atentia medicala si se ajunge eventual la o finalitate mai putin favorabila. Cu toate ca prezenta resurselor sociale (cum ar fi un sot sau o sotie preocupat(a)) poate combate eficient procesul de evitare si sa duca la o asistenta medicala mai timpurie se mai poate de asemenea incuraja cautarea de informatii orientata catre realitatea care naruieste speranta prin rezolvarea ambiguitatii. În plus, abtinerea poate fi o cale eficienta de a rezista psihic in conditii de supramobilizare, care poate surveni atunci cand se interactioneaza cu un membru implicat dar critic al familiei. Vaughn si Laff (1976), in timp ce capitularea in fata unui streor ii poate permite unui individ sa isi conserve energia pentru a gestiona alt stresor cu mai mult succes.

Cercetarea viitoare trebuie sa abordeze anumite probleme de prioritate ridicata pentru a continua o mai buna dezvoltare a formularilor conceptuale si masuratori mai rafinate ale evaluarii si rezistentei psihice. Un astfel de aspect presupune consecintele adaptive pe termen lung ale intampinarii si rezistarii cu succes la stresorii ulteriori si identificarea resurselor personale si ambientale care faciliteaza a stfel de experiente fructuase. În aceasta conxiune, Ruch si colegii lui (Ruch, Chandler si Harter, 1980) au descoperit ca femeile care au trait mai multe evenimente stresante in anul precedent au fost mai capabile sa reziste la urmarile emotionale ale unui viol. Resursele personale cum ar fi controlul intern pot de asemenea sa permita indivizilor sa rapmana sanatosi dupa ce au suportat nivele ridicate ale stresului si sa reevalueze evenimentele traumatice potential daunatoare cum ar fi oportunitatile de marire a personalului unui grup social. Resursele rezistentei psihice si procesele acesteia pot afecta gradul in care sunt anticipate evenimentele si astfel sa fie evitate sau combatute consecintele lor nedorite. De exemplu, au descoperit oarece stabilitate a frecventei cu care persoanele au trecut prin evenimente stresante; indivizii care au folosit raspunsuri de rezistenta psihica axata pe problema au tins sa simta mai putini stresori ai vietii (Billings si Moos, 1982).

Un al doilea aspect vizeaza mecanismele biopsihice prin care resursele rezistentei psihice afecteaza criteriile functionrii (manifestarii individului). Pentru a se concentra in acest domeniu cu privire la bolile fizice, Cohen si Lazarus (1979) au aratat ca raspunsurile rezistentei psihice pot afecta reactivitatea fiziologica si prin urmare sa influenteze rezistenta organismului fata de boli. Stilurile rezistentei psihice pot de asemenea presupune obiceiuri care sunt direct daunatoare sanatatii cum ar fi fumatul sau bautul excesiv - ca raspuns la decesul unei persoane apropiate, sau mentinerea unui nivel ridicat de activitate fizica dupa suferirea unui infarct miocardic. Pe de alta parte, persoanele cu autoestimare ridicata si controlul intern al orientarii se pot adapta la micile schiombari ale organismului si sa caute ajutor medical fara nici o amanare, in timp ce indivizii care sunt dependenti de teren isi pot folosi aptitudinile personale pentru a dobandi relatii mai stranse cu personalul medical si prin urmare sa obtina un tratament mai bun.

Noi credem ca acest cadru conceptual prezentat in acest capitol, poate contribui la o intelegere mai sistematica a conditiilor in care aceste mecanisme si altele influenteaza sistemul de adaptare al rezistentei psihice, precum si modul in care favorizeaza dezvoltarea unor interventii clinice mai eficiente. Chiar si astfel, procesele rezistentei psihice asigura o vareabilitate comportamentala prin elaborarea unor rezolutii unice la situatiile problematice, o astfel de intelegere indrumand cercetarea si rezultatele adaptationale.

TEME CONSULTATE

Ø     BANDURA A. Autoeficienta: catre o teorie unificatoare a modificarilor comportamentale. Reviziuire psihologica, 1977, 84, 191-215;

Ø     BILLINGS A.G. si MOOS R.H. Simptomele si evenimentele stresante ale vietii: un model longitudinal. Psihologia sanatatii,1982,1,99-117;

Ø     ________ Rolul raspunsurilor rezistentei psihice in atenuarea impactului evenimentelor vieti stresante. Jurnalul de medicina comportamentala,1981,4,139-157;

Ø     BOSS P.G., McCUBBIN H.I. si LESPER G.Modelurile de rezistenta psihica ale unei sotii activ-cooperante ca raspuns la absenta indelungata a sotului tata-de-copii. Procesul familiei,1979,18,79-86;

Ø     CHABOT J.A. Sensibilizarea reprimarii: o apreciere critica a unor variabile neglijate in literatura de specialitate. Buletinul de psihologie, 1973,80,122-129;

Ø     CHANEY E., O`LEARY M si MARLATT G.A. Instruirea aptitudinala a alcoolicilor. Jurnalul de consultanta si psihologie clinica, 1978, 46,1092-1104;

Ø     COHEN F si LAZARUS R.S. Rezistenta psihica la stresul generat de boala. În lucrarea "Psihologia sanatatii", editata de G.C. Stone, F. Cohen si N.E. Adler. Ed. Jossey-Bass, San Francisco, 1979;

Ø     CRAMER P. si CARTER T. Relatia dintre identificarea sexuala si refolosirea mecanismelor de aparare. Jurnalul de evaluare a personalitatii ,1978,42,63-73;

Ø     DOHRENWEND B.S. si MARTIN J.Determinarea personala fata de cea situationala a anticiparii si controlului evenimentelor stresante. Jurnalul american de psihologie comunitara,1979,7,453-468;

Ø     EDWARDS D.W. si KELLY J.G. Rezistenta psihica si adaptarea: un studiu longitudinal. Jurnalul american de psihologie comunitara,1980,8,203-215;

Ø     ERIKSON E.H. Copilaria si societatea (editia a 2-a). editura Norton, New York, 1963;

Ø     FOLKMAN S. si LAZARUS R.S. O analiza a rezistentei psihice intr-un esantion comunitar de varsta medie. Jurnalul de sanatate si comportament social,1980,21,219-239;

Ø     FONTANA A., HUGHES L., MARCUS J. si DOWOS B. Evaluarea subiectiva a evenimentelor vietii. Jurnalul de consultanta si psihologie clinica,1979,47,906-911;

Ø     GLESER G.C. si IHILEVICH D. Un instrument obiectiv de masurare a mecanismelor de aparare. Jurnalul de consultanta si psihologie clinica,1969,33,51-60;

Ø     GLESER G.C. SI SACKS M.Modalitatile de aparare a ego-ului si reactia fata de stres. Jurnalul de consultanta si psihologie clinica,1973,40,181-187;

Ø     GORMAN J.M. si ROONEY J.F.Influenta atitudinii preconcepute asupra comportamentului de rezistenta psihica a sotiilor de barbati alcoolici. Jurnalul de studii despre alcoolism, 1979,40,1030-1038;

Ø     HAAN M. Rezistenta psihica si apararea: procesele organizarii autoambientale. New York Academic, 1977.