Definirea si caracterizarea inteligentei emotionale

Definirea si caracterizarea inteligentei emotionale

Termenul " inteligenta emotionala" a fost pentru prima data formulat intr-o teza de doctorat, in S.U.A, in 1985. Wayne Leon Payne considera ca inteligenta emotionala este o capacitate care implica o relationare creativa cu starile de teama, durere, si dorinta. De fapt D. Wechsler, autorul setului de teste standardizate pentru inteligenta ( academica sau teoretica ), a remarcat ca adaptarea se desfasoara atat prin elemente cognitive, cat si prin cele non-cognitive. Aspectele non-cognitive ale inteligentei includ factori de ordin afectiv, personal si social, fiind esentiale pentru existenta oricarui individ.[1] Studiile privind inteligenta emotionala sunt relativ recente, ele debutand in jurul anilor `90. S-au conturat trei mari directii in definirea IE-ului reprezentate de : a) Mayer si Salovey b) Reuven Bar -On c) Daniel Goleman. Plecandu-se de la rolul adaptativ al afectivitatii s-a constatat ca persoanele care au un cotient intelectual (QI - indice al nivelului de dezvoltare a inteligentei, stabilit prin raportarea varstei mentale la varsta cronologica) inalt sau o inteligenta academica foarte bine dezvoltata se descurca mult mai putin in viata de zi cu zi, in timp ce alta categorie de subiecti, desi au un QI mai redus in comparatie cu primii, au rezulate deosebite in practica. Sternberg a rugat oamenii de pe strada sa arate ce inteleg ei printr-o persoana inteligenta. In urma analizei raspunsurilor la acest sondaj, a ajuns la concluzia ca ei dispun de o alta abilitate decat inteligenta academica, datorita careia reusesc sa depaseasca obstacolele vietii de zi cu zi. Aceasta abilitate a fost raportata initial la inteligenta sociala care desemneaza capacitatea de a intelege si de a stabili relatii cu oamenii. Thorndike definea inteligenta sociala ca fiind capacitatea de a intelege si de a actiona inteligent in cadrul relatiilor interumane. H. Gardner (1993), in teoria sa privind inteligentele multiple , rezerva un loc important acelor forme de inteligenta care permit omului o adaptare superioara la mediul social mai apropiat sau mai indepartat. Astfel el a introdus termenii de inteligenta interpersonala si intrapersonala. Inteligenta interpersonala se refera la abilitatea de a-i intelege pe ceilalti, de a cunoaste ceea ce ii motiveaza pe oameni, cum muncesc ei, cum poti sa cooperezi mai bine cu ei. De aceea Gardner considera ca cei mai buni profesori, politicieni, lideri spirituali dispun de cel mai inalt grad de aceasta forma a inteligentei. Inteligenta intrapersonala consta in abilitatea de a se intoarce spre sine, in interiorul propriei persoane; reprezinta abilitatea de a forma cu acuratete un model verical riguros al sinelui si de a folosi acest model pentru a se descurca adecvat in viata. Formarea inteligentei intrapersonale echivaleaza cu un ghid de comportare bazat pe o aprofundata cunoastere personala. Multi psihologi si-au dat seama ca aceasta abilitate care asigura succesul in viata cotidiana este, pe de o parte, distincta de inteligenta academica (teoretica), dar, pe de alta parte parte, constituie un fel de sensibilitate specifica fata de practica si relatiile interumane. Astfel s-a nascut o noua forma de inteligenta- cea emotionala.

Aspectul intrapersonal

Constientizarea propriilor emotii- abilitatea de a recunoaste propriile sentimente

Optimism (asertivitate)- abilitatea de a apara ceea ce este bine si disponibilitatea de exprimare a gandurilor, a credintelor, a sentimentelor, dar nu intr-o maniera distructiva

Respect- consideratie pentru propria persoana- abilitatea de a respecta si accepta ce este la baza bun

Autorealizare- abilitatea de a realiza propriile capacitati potentiale, capacitatea de a incepe sa te implici in cautarea unor scopuri, teluri care au o anumita semnificatie si un anumit inteles pentru tine

Independenta- abilitatea de a te directiona si controla singur in propriile ganduri si actiuni, capacitatea de a fi liber de dependentele emotionale

Aspectul interpersonal

Empatie - abilitatea de a fi constient, de a intelege si a aprecia sentimentele celorlalti

Relatii interpersonale- abilitatea de a stabili si a mentine relatii interpersonale reciproc pozitive, acest lucru caracterizandu-se prin intimitate, oferire si primire de afectiune

Responsabilitate sociala- abilitatea de a-ti demonstra propria cooperativitate ca membru contribuabil si constructiv in grupul social caruia ii apartii sau pe care l-ai format.

A treia mare directie in abordarea inteligentei emotionale este reprezentata de D. Goleman (1995). In viziunea acestuia constructele care compun aceasta forma a inteligentei sunt :

Constiinta de sine- incredere in sine

Auto-control- dorinta de adevar, constiinciozitatea, adaptabilitatea, inovarea

Motivatia- dorinta de a cuceri, daruirea, initiativa, optimismul

Empatia- a-i intelege pe ceilalti, diversitatea, capacitatea politica

Aptitudinile sociale- influenta, comunicarea, managementul conflictului, conducerea, stabilirea de relatii, colaborarea, cooperarea, capacitatea de lucru in echipa.

Steve Hein incearca o prezentare a inteligentei emotionale pe baza consultarii celor mai recente lucrari. In opinia sa, exista multi oameni care ofera propriile lor definitii inteligentei emotionale. Mayer si Salovey au publicat prima definitie precisa a IE-ului in 1990. Tot atunci cei doi impreuna cu M. Di Paolo au publicat primul test de aptitudini pentru inteligenta emotionala. Daniel Goleman si-a formulat definitia inteligentei emotionale pe baza definitiei data de Mayer si Salovey. A inclus una din temele sale favorite ceea ce se numeste 'curgere' (flow). Acesta este un subiect despre care scrisese pe cand studiase meditatia, religiile orientale si starile transformate ale constiintei. Dupa afirmatiile sale, S. Hein, ca majoritatea autorilor, a incercat sa adauge propria lui contributie 'confuzie' referitoare la inteligenta emotionala, astfel in cartea sa din 1996 a oferit cateva definitii alternative. Astfel, dupa el, inteligenta emotionala inseamna:

sa fii constient de ceea ce simti tu si de ceea ce simt altii si sa stii ce sa faci in legatura cu aceasta

sa stii sa deosebesti ce-ti face bine si ce-ti face rau si cum treci de la rau la bine

sa ai constiinta emotionala, sensibilitate si capacitate de conducere care sa te ajute sa maximizezi pe termen lung fericirea si supravietuirea

S. Hein tinand seama de noile definitii ale inteligentei emotionale, renunta sa mai includa in structura acesteia motivarea emotiilor, pe care o apreciaza doar ca indicator al ei. Ridicarea nivelului inteligentei emotionale si a "culturii emotionale" presupune parcurgerea mai multor etape. In prima faza necesara este identificarea propriilor emotii, unde este recomandabila folosirea listei intocmita de Hein. Apoi urmeaza faza de asumare a responsabilitatii pentru emotiile identificate, lucru care este dificil. Etapele urmatoare sunt din ce in ce mai grele, presupunand invatarea compasiunii si empatiei si incearcarea de a le aplica in practica zi de zi. Ca elemente ajutatoare, autorul recomanda citirea cat mai multor lucrari despre emotii, gasirea unui loc sigur ( de ex: un jurnal personal) pentru exprimarea adevaratelor sentimente, lecturarea a numeroase carti si vizionarea filmelor de factura emotionala, etichetarea sentimentelor, trairea propriilor sentimente, evitarea oamenilor care te desconsidera, te socotesc neinsemnat.

Mayer si Salovey au incercat sa puna in evidenta mai multe niveluri ale formarii inteligentei emotionale, si anume : a) evaluarea perceptiva si exprimarea emotiei b) facilitarea emotionala a gandirii c) intelegerea si analiza emotiilor si utilizarea cunostintelor emotionale d) reglarea emotiilor pentru a provoca cresterea emotionala si intelectuala.

I.            Perceptia, evaluarea si exprimarea emotiilor

a)      Capacitatea de a identifica emotia in propriile ganduri, sentimente, si stari fizice

b)      Capacitatea de a identifica emotii la altii, in proiecte, opere de arta, limbaj, sunet, comportament

c)      Capacitatea de a exprima emotiile cat mai precis si de a exprima nevoile legate de sentimente

d)     Capacitatea de a distinge intre sentimente precise si imprecise sau sincere si nesincere.

Acest prim nivel se refera la acuratetea cu care un individ poate identifica emotiile si continutul emotional, atat la propria persoana, cat si la cel din jurul sau, la acuratetea exprimarii si manifestarii emotiilor.

II.        Facilitarea emotionala a gandirii

Emotiile dau prioritate gandirii prin directionarea atentiei asupra informatiei importante

Emotiile sunt suficient de clare si accesibile incat pot fi generate ca ajutor pentru judecata si memorie in privinta sentimentelor

Oscilatia starilor emotionale schimba perspectiva subiectului de la optimism la pesimism, determinand luarea in consideratie a mai multor puncte de vedere

Starile emotionale incurajeaza in mod diferit o anumita modalitate de rezolvare cand fericirea faciliteaza motive inductive pentru creativitate.

La acest nivel, emotia influenteaza pozitiv gandirea. Daca in primii ani de viata emotia actioneaza in special ca modalitate de semnalizare si de alterare a individului, asigurandu-i supravietuirea, pe masura ce omul se maturizeaza , emotiile incep sa-i modeleze gandirea, sa o influenteze, atragandu-i atentia asupra modificarilor importante din interiorul sau sau din mediul inconjurator, modificari necesare unei bune adaptari. Abilitatea de a genera emotii poate facilita gandirea, in sensul ca anticiparea modului in care s-ar putea simti un individ in anumite situatii poate sa-l ajute in luarea deciziilor, in orientarea comportamentului sau intr-o directie sau alta. Pe de alta parte, starea emotionala a unei persoane determina un anumit fel de a privi lucrurile. Astfel, o dispozitie emotionala pozitiva duce la o gandire optimista, pe cand dispozitia negativa genereaza pesimism. Daca oamenii constientizeaza acest lucru, vor reusi sa-si schimbe starea afectiva de moment si, indirect, viziunea asupra situatiei, modul de a actiona si de a reactiona.

III.     Intelegerea si analizarea emotiilor. Utilizarea cunostintelor emotionale

Capacitatea de a intelege emotiile si de a folosi cuvintele in functie de acestea

Recunoasterea asemanarilor si diferentelor dintre starile emotionnale (de exemplu, intre a placea si a iubi; intre a supara si a infuria )

Cunoasterea semnificatiei starilor emotionale in functie de situatiile si relatiile complexe in care se produc ( de exemplu legatura dintre tristete si pierdere)

Recunoasterea emotiilor complexe, contradictorii in functie de situatiile in care apar ( de exemplu dragoste si ura fata de aceeasi persoana)

Cunoasterea modului de evolutie si de transformare a emotiilor in functie de situatii ( de exemplu supararea se poate intensifica si preschimba in furie transformandu-se ulterior in satisfactie sau, dimpotriva , in vina)si orientarea atentiei spre legaturile specifice care pot exista intre emotii

Capacitatea de a interpreta sensul emotiilor in relatii cum ar fi tristetea, care se instaleaza in urma unor pierderi

Capacitatea de a intelege sentimentele complexe sau cele simultane precum cele de dragoste si ura sau infiorarea privita ca o combinatie intre teama si surpriza

Capacitatea de a recunoaste tranzitul posibil de la o emotie la alta , spre exemplu, trecerea de la furie la satisfactie sau de la furie la rusine.

Jeanne Segal a pus in evidenta patru componente ale inteligentei emotionale,si anume : constiinta emotionala , acceptarea , constiinta emotionala activa si empatia. Prima componenta vizeaza trairea in mod autentic a tuturor emotiilor care ne incearca , lasand deoparte deprinderile intelectuale prin intermediul carora avem tendinta sa gandim emotiile. Pentru a dezvolta autocontrolul emotiilor, autoarea recomanda exercitii specifice de constientizare a senzatiilor corporale si a emotiilor. Cea de-a doua componenta presupune acceptarea emotiilor constientizate, adica asumarea responsabilitatii propriilor trairi afective. Aceasta nu inseamna resemnare si pasivitate fata de emotii, ci deschidere atat fata de cele placute cat si fata de cele neplacute. Constientizarea emotionala activa inseamna sa traiesti experienta prezenta si nu ceea ce ai simtit in trecut. Aceasta componenta presupune constientizarea a tot ceea ce simti, a cauzelor emotiei, a realitatii si a situatiei in care te afli, pentru a putea fi echilibrat, a gandi limpede si a nu fi influentat de emotiile trecute.