IMPACTUL PSIHOLOGIC AL PENSIONARII

IMPACTUL PSIHOLOGIC AL PENSIONARII

Complexul de tulburari care poate urma retragerii are implicatii psihologice, psihiatrice si somatice. Socul psihologic defineste nu numai momentul initiator, care coincide cu perioada ce se intinde in jurul datei pensionarii, ci un timp care preceda aceasta data si un timp scurt, care ii urmeza imediat. Acest moment coincide cu alte perioade critice ale existentei umane, perioada postclimaterica la femei, intrarea in varsta a treia cu preocuparile de anxietate pe care le genereaza si slabirea unor capacitati si functii, care fac organismul mai vulnerabil. Pe termen lung, in perspectiva prelungirii duratei vietii si varsta - termen a pensionarii va creste. Prelungirea varstei de pensionare poate prelungi si sentimentul utilitatii sociale a omului in varsta, reducand patologia pensionarii, cand omul se poate prabusi sub povara sentimentului inutilitatii si izolarii. Frecventa si intensitatea tulburarilor determinate de retragere sunt in relatie, in primul rand, cu atitudinea fata de pensionare, care este individuala, dar si cu personalitatea individului, sexul, profesia exercitata. Se pot delimita trei tipuri de reactii, in care se pot inscrie indivizii confruntati cu acest eveniment:

Reactii echilibrate de acceptare fireasca, oarecum resemnata,

Reactii optimiste, in care pensionarea este dorita si asteptata, individul urmand sa se bucure de odihna, program liber, de posibilitatea de a-si realiza planurile pentru care nu a avut ragazul in perioada de angajare profesionala,

Reactii pesimiste, catastrofice care iau in calcul numai aspectele negative, nesiguranta viitorului, perspectiva imbolnavirilor si a mortii.

Intensitatea tulburarilor din sindromul de retragere sunt cu mult mai mari la barbati, dramatice, analoage celor provocate de menopauza la femei. Pensionarea inseamna pentru barbati o schimbare totala a statusurilor si rolurilor lor; pierderea este cu atat mai dureros resimtita, cu cat autoritatea lor profesionala, rolul lor social erau    mai mari. Aceasta duce la diminuarea prestigiului si aparitia unor situatii de dependenta. Femeile suporta mai bine evenimentul pensionarii, ceea ce alaturi de alti factori, explica si longevitatea mai mare a acestora, comparativ cu a barbatilor. Criza este mai putin brutala, pentru ca ele trec mai usor de la activitatea profesionala la cea casnica. Alt factor care conditioneaza atitudinea fata de pensionare este profesiunea exercitata si, legat de aceasta, influenta mediului urban sau rural. In mediul rural, incetarea activitatii nu se face niciodata complet si cu bruschete - stresul incetarii activitatii este atenuat, bland, progresiv, adaptat capacitatii varstnicului. Persoanele foarte active din mediul urban, care s-au identificat trup si suflet cu activitatea pe care au desfasurat-o, vor suporta foarte greu momentul pensionarii si se vor adapta cu dificultate. Persoanele care au avut interese mai multe si mai vaste si preocupari extraprofesionale, vor trece mai usor in universul acestor preocupari, mentinandu-si un echilibru bun, adaptandu-se mai usor noului statut. Unii autori considera ca anularea sau atenuarea efectelor stresului de pensionare presupune acceptarea pierderii statutului social si rolurilor profesionale, acceptarea noului statut social diminuat, egalizator, acceptarea imbatranirii somatice, psihice si sociale, acceptarea mortii sau a traiectoriei spre moarte. Toate aceste acceptari constituie o buna capacitate de adaptare, care poate fi formata, stimulata, modelata printr-o pregatire psihologica sustinuta, printr-o pregatire pentru pensionare, cheia prevenirii tulburarilor datorate pensionarii. Elementul esential al acestei pregatiri urmareste sa disloce convingerea ca pensionarea s-ar identifica cu un inceput al sfarsitului si sa o inlocuiasca cu ideea de etapa normala a existentei noastre, cu caracteristici proprii, pozitive si negative, cu sens optimist, constructiv. Sentimentului de inutilitate trebuie sa i se opuna sensul unei alte utilitati sociale - valorificarea experientei acumulate, a intelepciunii sedimentate in folosul celorlalte generatii, rolul de consilier, rolul de bunic.