MATRICILE PROGRESIVE RAVEN

Clarificari conceptuale

Matricile Progresive Raven (MPR) si Scala de Vocabular (SV) au devenit in cei peste 60 de ani care au trecut de la proiectarea lor printre cele mai populare probe de masurare a inteligentei generale. Court (1988) mentioneaza in sinteza sa bibliografica peste 1.800 de studii care au utilizat MPR si SV. Exista deci o istorie a acestui test. J.C. Raven creaza MPR din necesitati practice. El a colaborat cu geneticianul L.S. Penrose la o cercetare despre originea deficientei mintale.in care, ca instrument de masura era folosit Testul Stanford-Binet caruia J.C. Raven i-a reprosat o operare greoaie si o interpretare dificila (Raven, 1985). Astfel el a decis construirea si experimentarea unui test nou. La baza construirii MPR sta conceptia lui Spearman (1923; 1927) despre inteligenta si factorul g, J.C. Raven numarandu-se printre elevii sai. Astfel, MPR si SV au fost proiectate sa masoare cele doua componente ale factorului g identificate de Spearman, abiltatile eductive si abilitatile reproductive.

Adesea terminologia psihologica a creat confuzii in utilizarea unor termeni existenti prin care creatorii lor au inteles un lucru iar cei care ii utilizeaza, altul. Vom incerca sa evitam posibilitatea comiterii unor suprapuneri intre notiunile utilizate de Ch. Spearman si J.C. Raven. Aceste notiuni vor fi explicate pe baza intelesului dat de cei doi psihologi amintiti. Ne referim la notiunile de: Aptitudine generala, Aptitudine eductiva, Aptitudine reproductiva, Inteligenta generala, Inteligenta si Aptitudinea de a rezolva probleme. Vom utiliza termenul de "aptitudine" si nu de "abilitate" pentru care, in limba romana exista corespondentul de "deprindere" (precizam ca, in limba romana, termenii "skill" si "ability" au fost tradusi prin "deprindere")

Aptitudinea generala

Ch. Spearman a obeservat ca testele care definesc aptitudinile academice (aritmetice, de citire etc.) coreleaza intre ele intre .7 la .8 si de la aceasta constatare ideea de a le grupa intr-un factor comun. Acesta ar fi intr-o relatie stransa cu inteligenta, spunem "saturate" in inteligenta sau ceea ce a devenit factorul g. Prin masurarea functiilor mintale aferente acestui factor general se poate determina nivelul unei anumite componente a inteligentei, cu alte cuvinte, pot fi construite teste psihologice care sa cuprinda sarcini psihometrice omogene. Ch. Spearman a dezvoltat teoria proceselor neogenetice. La baza ei a stat legea intelegerii (trairii} experientei proprii; eductia (stabilirea, fixarea) relatiilor; eductia colrelatelor. Factorul g masoara neogeneza.

Testele care masoara factorul g, sau de aptitudini generale, si cele de inteligenta generala, sunt utile in predictia realizarii academice (s-au inregistrat coeficienti de validitate predictiva in jurul lui 0.7, in timp ce validitatea predictiva pentru diferite performante ocupationale a fost de aproximativ 0.3 Raven, Raven, & Court, 1991). Aceasta inseamna ca g reprezinta un construct important in predictia unui domeniu sau altul de activitate, in timp ce notiunea populara de Aptitudine generala care se vehiculeaza cu constructul de IQ este depasita in ce priveste problematica destul de complexa educationala sau de selectie profesionala.

Inteligenta generala si "g"

Ch. Spearman nu a sustinut niciodata ca g acopera toate aptitudinile cerute de comportamentul inteligent sau ca cele doua notiuni sunt interschimbabile cu conceptul de "aptitudine". Inteligenta generala presupune prezenta capacitatii (aptitudinii) de a da un sens unei situatii noi si capacitatea de a utiliza o informatie relevanta, dar, in aceeasi masura, include si o serie de calitati ca rationamentul si un set complet de informatii de specialitate. Sfera acoperita de conceptul de inteligenta generala este foarte larga, ea acopera atat un set de aptitudini, cat si cunostinte si dispozitii motivationale. Acest lucru se traduce prin aceea ca diferiti indivizi vor contribui pe cai diferite la obtinerea unei performante intr-o activitate similara. Deci, investigarea inteligentei generale, in aceasta acceptiune a constructului respectiv, este inoperanta.

Aptitudinea eductiva si reproductiva

Factorul g are doua componente: fundamentale: aptitudinea eductiva si aptitudinea reproductiva.

Aptitudinea eductiva

Activitatea mentala eductiva presupune oferirea de sensuri plauzibile, fara sa se creeze confuzie; dezvoltarea de solutii inedite; intuirea dincolo de o perceptie data si careia nu i se poate descifra imediat claritatea sensului; formarea de constructe (preponderent non-verbale) care sa faciliteze operarea cu probleme complexe care implica numeroase variabile mutuale dependente. Acestea ar fi aptitudini si abilitati solicitate managerilor in procesul de luare a deciziilor.

Identificarea si rezolvarea oricarei probleme presupune o perceptie contextuala. Aceasta inseamna intotdeauna sa cautam un 'Gestalt', o impresie holista a prezentarii informatiei. Problema nu este simpla, ea presupune derularea unor mecanisme de planificare ca activitati cognitive anticipatorii (Hoc, 1987). Multora le lipseste aceasta calitate sau, mai bine spus, exista diferente individuale in ce priveste perceperea 'Gestaltului'. O perceptie realizata la nivelul unei impresii generale asupra intregului, va conduce la erori. Practic, procesul perceptiei inseamna o analiza a faptelor existente care se continua cu ce trebuie facut in continuare, cu strategia care se va urmari in rezolvarea problemei. Analiza ne conduce la "a vedea" problema, mai mult decat 'Gestalt-ul' general. Analiza inseamna investigarea relatiilor potentiale sugerate de intelegerea intregului. Acest lucru inseamna sa posedam reprezentari simbolice a liniilor, cercurilor, patratelor si triunghiurilor. Aptitudinea de a percepe toate acestea se bazeaza pe experienta si invatare culturala (Raven, Raven & Court, 1991). Privite din acest unghi de vedere, MPR ne dezvaluie o imagine interpretativa complexa care depaseste simpla citire a unui scor si raportarea sa la un etalon. MPR masoara aptitudinile de eductie (stabilire) a relatiilor. Este ceea ce Ch. Spearman intelege cand sustine ca perceptia unei variabile tinde sa evoce instantaneu o cunoastere a unei relatii si invers.

MPR masoara aptitudinea de a opera concomitent cu mai multe variabile sau aptitudinea de a opera cu constructe de nivel superior care faciliteaza o mai buna orientare in rezolvarea unor situatii si evenimente. Este ceea ce a fost demonstrat si prin studiile lui Piaget despre conservarea volumelor: nu poate fi vorba de o aptitudine speciala de a retine in minte lungimea, respiratia si inaltimea, elemente care se cer pentru conservarea volumelor, ci de operarea cu conceptul de volum. Este deci vorba de a unifica cele trei dimensiuni intr-un singur concept si, in egala masura, de a sesiza existenta celor trei dimensiuni, daca aceasta se cere.

Comportamentul eductiv face apel la un proces perceptiv care este mai mult activ decat analitic sau reproductiv. El presupune existenta unei facilitati de problematizare si in aceeasi masura de rezolvare de probleme.

Procesarile amintite de la nivelul eductiv pun accent mai mare pe abordarea non-verbala, depind mai de graba de intuitia subiectului decat de asimilarea verbala. O explicatie in acest sens a fost data de cercetarea lui Broadbent si Aston (1976), care a aratat ca aptitudinile si deprinderile de a conduce o simulare pe calculator nu are nimic comun cu aptitudinea si deprinderile de a raspunde verbal la intrebari despre procesul respectiv. Logica verbala, arata acesti psihologi, este incapabila sa ajute la operarea cu un astfel de sistem in care suntem pusi in fata unor multiple interactiuni, bucle de feedback etc. Logica verbala poate opera la un moment dat, in general, numai cu doua seturi de variabile.

Aptitudinea eductiva este conceptual diferita de factorul g, cu toate ca acesta este utilizat pe o scara mai larga. El este un factor comun prezent in toate testele psihologice. Aceasta a facut pe unii psihologi sa interpreteze, uneori exagerat, intercorelatiile mari dintre teste ca fiind un indicator al substituirii sau redundantei. Se pare ca aceasta asertiune este falsa, chiar si in conditii de suprapunere matematica, testele pot masura functii psihice/aptitudini diferite; necesitatea unei analize clinice se impune intotdeauna.

Desi se considera ca MPR sunt unul din cele mai bune masuri ale factorului g testul nu si-a propus ca scop acest lucru si cu atat mai putin sa masoare inteligenta generala. De aici o serie de confuzii. Astfel, g este considerat ca fiind sinonim cu abilitatile academice generale. Dar, aceste abilitati sunt identificate prin teste care evalueaza aptitudinile de actualizare a unor informatii factuale, mai mult decat testele care evalueaza gandirea critica, aptitudinea de a genera judecati, dispozitia si aptitudinea de a cauta si selecta fapte. Pentru examinarea aptitudinilor academice, intr-un sens mai restrans, se poate utiliza SV, o masura a aptitudinilor reproductive, cu o valoare predictiva mare.

Aptitudinea reproductiva

Comportamentul mental reproductiv presupune stapanirea, reactualizarea si reproducerea unui material (preponderent verbal) care structureaza intr-o maniera explicita, fluent redata verbal, bazata pe cunoasterea problemei a unei istorioare, secvente sau clip cultural.

MPR sunt proiectate sa masoare aptitudinea eductiva intr-o maniera in care rezolvarea depinde de achizitionarea de constructe si simboluri, mai putin contaminabile de relatiile interpersonale, influentele de grup, legate de familiaritatea cu simbolurile specifice unui anume context cultural.

Scala de Vocabular Mill Hill (SVMH) a fost asociata MPR cu scopul efectuarii unei discriminari intre cunostintele oamenilor si aptitudinea de a reproduce concepte culturale verbale. SVMH este deci dependenta de cultura in timp ce MPR, nu. Ea functioneaza bine la un nivel educational mai inalt, performantele fiind in mare masura dependente de acesta. Fireste, trebuie sa facem distinctie intre a intelege o idee si aptitudinea de a comunica ideea respectiva. Aptitudinea eductiva este faciliteaza intelegerea; facilitatea verbala este solicitata pentru a traduce ceea ce a fost inteles in cuvinte.

MPR si SV sunt construite cu scopul studierii originii genetice si a influentei mediului privitor la cele doua tipuri de abilitati mentionate, cat si a implicatiilor lor personale si sociale (Raven, Raven si Court, 1991). Plecand de la acest cadru conceptual, J.C. Raven proiecteaza un test care, teoretic, este lipsit de ambiguitati interpretative, este usor de administrat si de corectat, utilizabil atat in experimente de laborator cat si de teren, cu un evantai aplicativ larg, practic in toate activitatile vietii cotidiene.

MPR si aptitudinea de a rezolva probleme

Am vazut ca MPR masoara aptitudinile eductive. Acestea presupun o orientare masiva pe rezolvarea de probleme. Concret, comportamentul eductiv solicita identificarea problemei, reconceptualizarea intregului domeniu (nu chiar a problemei in sine) si monitorizarea tentativei de solutionare a acesteia utilizand toate informatiile disponibile. In acest context au fost proiectate numeroase programe care sa-i invete pe subiecti sa rezolve MPR, sa le dezvolte aptitudinea de rezolvare de probleme (sau chiar 'inteligenta' sau g -ul). Adesea MPR a fost utilizat ca variabila dependenta pentru eficienta evaluarii programelor destinate formarii de aptitudini de rezolvare de probleme. Din nefericire, cu exceptia studiilor lui R. Feuerstein, multe din aceste cercetari nu au luat in considerare natura aptitudinilor eductive si, in mod special, relatia dintre perceptie si conceptualizare. Chiar si lui R. Feuerstein ii lipseste suportul legat de dezvoltarea aptitudinilor eductive.

Rezolvarea de probleme este o aptitudine complexa, specifica factorului g pe care Ch. Spearman la explicat prin 'energie mintala'. Activitatea cognitiva implicata in rezolvarea de probleme    este asociata cu o serie de componente afective si conative. Evaluarea aptitudinii de rezolvare de probleme presupune utilizarea unei proceduri complexe:

Urmarirea strategiei adoptate in construirea MPR si incercarea de a desprinde aptitudinile fundamentale in rezolvarea itemilor (de exemplu, aptitudinea de investigare/cautare a solutiei, dezvoltarea de concepte, mobilizarea atentiei, verificarea perceptiilor si inferentelor, tenacitatea) in relatie cu sarcina etc.

Adoptarea a doua proceduri de rezolvare, prima, la ce acorda atentie subiectii si a doua, care sunt procesarile care contribuie la rezolvarea efectiva a problemei si cum sunt acestea descoperite pe parcursul procesului de rezolvare.

Psihologii au studiat aptitudinea de a rezolva probleme, dar ei au legat-o de comportamentul de rezolvare relativ la o sarcina (J. Piaget) si nu de activitatile/strategiile pe care subiectii insisi le dezvolta. Abordarea MPR prin prisma exigentelor psihologiei cognitive va aduce un plus de informatie substantiala unor modalitati noi de aplicatii psihodiagnostice.

Comunicarea rezultatelor examinarii cu MPR

Intra in responsabilitatea psihologilor sa comunice rezultatele examenului psihologic beneficiarilor acestora, subiectilor. Totodata ei trebuie sa respecte normele deontologice privind difuzarea rezultatelor examenului psihologic.

In ceea ce priveste MPR se impun cateva precizari privind operarea cu rezultatele obtinute prin administrarea testului. Vom incerca sa punctam cateva dintre ele care ni se par semnificative pentru utilizarea eficienta a testului.

MPR este utilizat in egala masura in scoala, clinica sau in organizatii industriale ori militare. In functie de context, rezultatele testarii vor fi comunicate sau nu subiectilor.

Obiectul utilizarii MPR il poate forma consilierea scolara, evaluarea psihologica in scop de repartitie a elevilor la o forma de invatamant sau alta, dar mai ales la formarea unor clase omogene de elevi. Fireste orice comunicare a rezultatelor trebuie sa imbrace forma unei consilieri sau discutii si sa fie realizata cat mai discret posibil.

Cu privire la limitarile MPR si SV utilizatorii trebuie sa respecte urmatoarele (Raven, Raven & Court, 1991):

Limitele ponderii explicative a inteligentei ca un construct.

Domeniul utilitatii conceptelor de aptitudine eductiva si reproductiva.

Rolul mediului, al educatiei in general, in dezvoltarea, expresia si operationalizarea acestor calitati.

Se recomanda, de asemenea, sa nu se acorde o pondere prea mare prezentei unor diferente nesemnificative intre scorurile brute obtinute de un subiect, rezultatele fiind communicate in termeni de intervale etichetate verbal (de exemplu, 'intelectual superior') ori procentual.

In nici un caz nu se va face o comunicare a rezultatelor in termeni de IQ. Acest concept creaza un cadru de injustitie si discriminare nejustificata. La fel, se va evita termenul de 'varsta mintala' care nu face decat sa creeze confuzii, oamenii crezand ca la varste cronologice diferite ei sunt alti oameni. Acelasi lucru se poate spune si despre abaterea IQ care alimenteaza convingerea ca aptitudinile urmeaza sau trebuie sa urmeze curba Gaussiana; se ajunge astfel la interpretarea absurda a unor rezultate, in cazul ca le interpretam prin raportarea la diferite norme.

Se recomanda psihologilor ca in comunicarea rezultatelor examenului cu MPR si SV sa se concentreze pe detalierea continutului aptitudinilor eductive si respectiv reproductive. Astfel, este indicat sa se ocupe de structura competentelor subiectului si de dispozitiile motivationale. J.C. Raven sugereaza ca astfel de date pot fi obtinute printr-un interviu clinic.

Uneori, psihologii au incercat sa obtina informatii suplimentare privind stilul de lucru din analiza erorilor, a naturii acestora si stilul cognitiv al subiectilor.

Analiza erorilor ne poate spune cand o persoana a dat un raspuns gresit, de ce l-a dat. Pe baza acestor constatari se pot lua unele decizii privitor la continuarea examenului psihologic cu alte teste.

In ultimul timp se discuta despre proiectarea unei variante computerizate a MPR care sa ofere o cantitate de informatie mai mare despre stilul cognitiv al subiectului, natura erorilor, strategiile de procesare a informatiei etc.

Aplicatii ale MPR si SV in mediul organizational

Initial, MPR a fost proiectat ca un instrument de cercetare. Ulterior el a patruns in diferite tipuri de organizatii procedandu-se la numeroase studii de validare.

Este un fapt cunoscut ca succesul intr-o activitate este dependent de dispozitiile motivationale mai mult decat de aptitudinile eductive, dar, aptitudini eductive sunt necesare in orice activitate profesionala, intr-o masura mai mare sau mai mica. Intr-un grup profesional, membrii acestuia ajung sa aibe succes pe cai foarte diferite. De aici, dificultatea de a valida si utiliza singular MPR. MPR poate avea valoare predictiva numai in combinatie cu alte teste psihologice.

Raven, Raven si Court (1991) consemneaza ca MPR si SV sunt predictori ai performantelor manageriale; studiile au fost facute mai ales pe personal implicat in business si finante. Se pare ca MPR este un bun predictor al 'Inovatiei', iar SV al 'Capacitatii de adaptare'. La fel, pentru unii manageri, fluenta verbala este importanta, dar pentru altii este cruciala aptitudinea de a da sens noului si situatiilor confuze. MPR s-a dovedit a fi un bun predictor al performantelor de programare.

MPR a fost si inca este utilizat pe scala larga in armata Marii Britanii. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, MPR a fost unul din testele pe baza carora erau selectionati aviatorii din RAF.   

MATRICILE PROGRESIVE RAVEN - CADRU GENERAL

Fideli lui J.C. Raven, MPR pot fi descrise ca 'teste de observare si gandire clara' (Raven, Raven & Court, 1991). Fiecare problema a scalei este o 'sursa' a unui sistem de gandire, in timp ce ordinea in care sunt prezentate problemele ofera o instruire in metoda de operare. De aici si denumirea de 'Matrici Progresive'.

Exista trei forme ale Matricilor Progresive (MP). Prima forma construita de J.C Raven, a constat din seriile Standard (MPS) destinate sa acopere o plaja larga de categorii de subiecti, de la subiecti cu performante joase si copii, la subiecti cu performante superioare, adulti si varstnici. Seria standard a fost ulterior dezvoltata prin desprinderea din ea a Matricilor Progresive Colorate (MPC) si Matricilor Progresive Avansate (MPA).

Matricile Progresive Standard (MPS MPS sunt divizate in cinci seturi (A, B, C, D, si E) de cate 12 probleme. Fiecare set incepe cu o problema usoara, a carei rezolvare este cat se poate de evidenta. Problemele care urmeaza trateaza o tema in cursul careia rezolvarea problemelor se bazeaza pe argumente achizitionate cu ocazia problemelor anterioare, astfel, progresiv, acestea devenind din ce in ce mai dificile. Testul este administrat intr-o maniera standard si se bazeaza pe o instruire din mers. Sunt cinci categorii de probleme de dificultate progresiva, rezolvarea lor presupunand o invatare din experienta castigata sau 'invatare potentiala'. Acest format ciclic, permite psihologului sa evalueze consistenta intelectuala a unei persoane de-a lungul celor cinci linii de gandire. Lungimea testului este suficienta pentru ca sa permita o analiza de profunzime a subiectului.

Matricile Progresive Colorate (MPC). In acest caz, intre seturile A si B a fost introdus un set nou de probleme, Ab. Acesta a fost astfel proiectat incat sa investigheze cu precizie procesele intelectuale a copiilor, persoanelor retardate mintal si varstnicilor. Maniera colorata de prezentare a testului capteaza atentia, acesta devine spontan mai interesant si evita utilizarea unor instructiuni verbale prea numeroase.

Performanta pe Setul Ab depinde de capacitatea subiectului de completare a unor patterne continuu si care se complica treptat. In cazul Setului Ab, succesul depinde de capacitatea subiectului de a vedea figuri discrete ca intreguri spatiale si sa aleaga acele figuri care completeaza desenul. Setul B se bazeaza pe sesizarea de analogii, el identifica subiectii care pot sau nu sa gandeasca in acesti termeni. Cateva probleme din setul B sunt de acelasi ordin de dificultate cu problemele din Setul C, D si E din MPS. O prezentare foarte buna si in detaliu a MPC este efectuata de Kulcsar (1971).

Matricile Progresive Avansate (MPA). MPA este destinat examinarii subiectilor cu nivel educational superior, a caror scoruri se situeaza printre primele 25% din populatie. MPS evalueaza rapid si precis rapiditatea cu care opereaza functiile intelectuale. Setul I al MPS contine 12 probleme si este utilizat ca mijloc de instruire, ilustrand metoda de lucru cu MPS. El poate fi utilizat, cu restrictie de timp sau cu timp nelimitat pentru a obtine un index rapid al aptitudinilor intelectuale sau eficientei. Setul I poate fi urmat imediat (unii cercetatori prefera sa lase un interval de timp mai mare - chiar o zi) de Setul II. Setul II contine 36 de probleme, aranjate intr-o ordine crescatoare de dificultate. In functie de obiectivul urmarit, se poate calcula un index/scor de eficienta intelectuala.

Retinem in concluzie faptul ca MPR este un test psihologic care presupune intelegerea structurii modelului, a Gestalt-ului, descoperirea principiilor dupa care sunt aranjate figurile din interiorul modelului si descoperirea (evaluarea) masurii in care una din cele sase, respectiv opt figuri de sub model poate completa partea lacunara din interiorul modelului. Acest ansamblu de operatii mintale corespunde factorului 'g' al lui Ch. Spearman, fiind analog conceptelor de eductie a relatiilor si corelatelor. El are in vedere facilitatile de discriminare (analiza), de integrare (sinteza) si de inventie (variabilitate combinatorie). Sintetizand, Kulcsar (1975), nota ca se poate spune ca MPR examineaza spiritul de observatie, capacitatea de a desprinde dintr-o structura relatiile implicite, capacitatea de a mentine pe plan mintal informatiile descoperite si aptitudinea de a opera cu ele, in mod simultan pe mai multe planuri. MPR desi sunt prin definitie de factura intelectuala, pun in evidenta si trasaturi dinamice, temperamental-emotionale si motivationale ale personalitatii.

MATRICILE PROGRESIVE STANDARD (MPS)

Matricile Progresive Standard (MPS) a fost publicat prima data in anul 1938, (revizuiri ale probei au fost facute in anii 1947 si 1956), avand ca fundamentare teoretica principiile neogenezei formulate de Ch. Spearman. MPS se dorea a fi o proba potrivita pentru compararea oamenilor, sau sesizarea diferentelor individuale cu privire la capacitatea de observare si claritatea gandirii. Discutand despre testul sau,    J.C. Raven precizeaza ca acesta nu masoara pur si simplu o performanta intelectuala, ci o capacitate generala de organizare a 'Gestalt-ului'si de integrare a relatiilor. In mod obisnuit, MPS este administrat impreuna cu Scala de Vocabular Mill Hill (SVMH) sau orice alta scala de vocabular consacrata cerintelor culturale in care se utilizeaza testul. Pe parcursul celui de-al doilea razboi mondial, cu MPS au fost testati peste cca 3 milioane de recruti. Desi prin popularitatea pe care o are a devenit o proba cunoscuta, ea este si astazi utilizata pe scara larga.

Prezentarea MPS

MPS este prezentat intr-o brosura care contine 60 de pagini corespunzatoare numarului de probleme care trebuie rezolvate. Fiecare item-problema este ilustrat pe o singura pagina. O problema consta dintr-un desen abstract, o matrice, din care lipseste o portiune. Subiectului i se cere sa examineze figura si sa selecteze din cele 6 sau 8 figuri de sub matrice pe aceea care completeaza elementul absent. Figurile 1 si 2 ne prezinta 2 itemi din matricile MPS.

Figura 1 itemul A5 din MPS    Figura 2 itemul C3 din MPS

MPS este grupata in 5 serii formate din cate 12 itemi, A, B, C, D si E. Fiecarei serii ii corespunde o anumita categorie sau tip de itemi-problema:

Seria A - stabilirea de relatii in structura matricii.

Seria B - analogii intre perechile de figuri ale matricii.

Seria C - schimbari progresive in figurile matricii.

Seria D - permutari, regrupari de figuri in interiorul matricii.

Seria E - descompuneri in elemente ale figurilor matricii.

Desi aparent MPR contine un singur tip de sarcini, varietatea si complexitatea problemelor pe care le pune il apropie de obiectivele inteligentei generale. Este vorba de solicitari legate de capacitatea de restructurare mintala a informatiei cu determinari din sfera mobilitatii-rigiditatii mintale si de transfer a informatiei si schemelor de gandire achizitionate/invatate in timpul parcurgerii testului.

Fiecare din cele cinci serii ale MPS debuteaza cu o sarcina usoara care introduce subiectul in tipul de problema care va urma spre a fi rezolvat. Urmatoarele 11 probleme merg progresiv in dificultate, seriile, la randul lor, prezentand o succesiune de dificultate gradata.

Seria A - contine matrici statice cu modele omogene. Sarcina subiectului este sa exploreze matricea si sa gaseasca printre cele sase figuri de sub ea pe aceea care completeaza portiunea absenta din matrice. Subiectul este pus astfel in situatia sa realizeze o analiza perceptiva de finete a partilor componente ale matricii, sa efectueze operatii de analiza, sinteza si comparare a partilor lacunare ale matricii cu toate cele sase figuri-raspuns.

Seria B    contine o matrice compusa din patru elemente, al patrulea fiind absent. La itemii B1 si B2, partile componente ale matricii sunt identice; la urmatorii itemi, acestea difera si formeaza o structura relationata logic. Sarcina subiectului consta in a stabili o relatie logica analogica intre doua figuri pe baza punctelor simetrice dintre ele.

Seria C este constituita din matrici formate din noua elemente (3 x 3) cu un element lipsa. Rezolvarea presupune descoperirea unor schimbari progresive ale figurilor din interiorul matricii. Sunt prezentate figuri care presupun schimbari continue de pozitie si modificari dinamice care determina includerea unui grad de complexitate augmentat, atat pe orizontala, cat si pe verticala. Sunt oferite 8 raspunsuri din care subiectul trebuie sa aleaga unul.

Seriile D si E. Aceste doua serii sunt compuse din cate 12 matrici fiecare. O matrice este construita din 9 elemente, una fiind lipsa. Raspunsul subiectului presupune selectarea unei figuri din cele 8 prezentate ca variante de raspuns sub fiecare matrice. Seria D are probe care sunt proiectate pe principiul restructurarii figurilor pe plan orizontal si vertical. Raspunsul corect inseamna, in acest context, o urmarire consecutiva a figurilor si alternarea lor in structura matricii - descoperirea criteriilor schimbarii complexe. In ceea ce priveste Seria E, rezolvarea apeleaza la elaborarea unor operatii mintale de abstractizare si sinteza dinamica realizate la nivelul palierelor superioare ale activitatii de gandire. Subiectului i se pretinde observarea evolutiei complexe, cantitative si calitative, a sirurilor cinetice (dinamice) (Kulcsar, 1976). La baza rezolvarii unei matrici stau operatii simple aritmetice de adunare si scadere a elementelor din componenta matricii.

Administrarea si cotarea MPS

MPS poate fi administrat de la 8 ani, ca proba individuala sau colectiva, cu timp nelimitat sau limitat. Cand se urmareste efectuarea unei diagnoze in scop clinic, se recomanda administrarea probei fara limita de timp. In scopuri de selectie profesionala sau avizare pe post etc., este recomandata examinarea cu limita de timp. Cand MPS sunt utilizate fara limita de timp, ele investigheaza mai mult capacitatea de observare si gandire clara. In examinarea individuala, psihologul poate inregistra timpul de parcurgere integrala a probei (in general MPS este rezolvat intr-un timp mediu de 40-50 minute - 60 de minute este considerat un ritm de rezolvare normal), sub 30 de ani ritmul de rezolvare este mai rapid (30-35 minute).

Cand MPS este utilizat in scop de ierarhizare a subiectilor, cum este cazul in selectia profesionala, se recomanda utilizarea timpului limita de 30 minute. Intotdeauna este indicat sa comunicam subiectilor timpul pe care il au la dispozitie pentru rezolvarea MPS.

MPS se prezinta subiectilor sub forma unei brosuri reutilizabile cu cele 60 de planse si o foaie de raspuns pe care sunt trecute datele personale ale celui testat. Un aspect important este acordat instructiunilor de rezolvare a testului. Astfel, psihologul trebuie sa obtina din partea subiectilor o cooperare intr-o atmosfera lipsita de "anxietatea de examen". Pentru aceasta, instructiunile vor fi prezentate clar, examinarea propriu-zisa fiind precedata de o "introducere", primele 5 matrici-exercitiu (A1 - A5) fiind rezolvate individual cu subiectul sau in colectiv in functie de natura examinarii.

Cotarea raspunsurilor se face dupa o grila acordandu-se 1 punct pentru fiecare raspuns corect. Punctajul teoretic maxim poate fi de 60 puncte. In cazul probelor cu caracter clinic se prefera cotarea si apoi interpretarea datelor separat pentru cele 5 serii care compun testul.

O descriere amanuntita a procedurii de testare este prezentata de Kulcsar (1975).

Interpretarea testului MPS

Corectarea raspunsurilor obtinute in urma examenului psihologic cu MPS este concretizata intr-o cota sau scor brut si care, luata izolat, nu spune nimic. Orice scor brut, pentru a putea fi interpretat trebuie raportat la un standard, norma sau etalon.. Dar, asa cum am mai subliniat, MPS permite si o evaluare a comportamentului subiectului pe parcursul examenului psihologic. Ne referim in acest caz la o interpretare clinica sau calitativa. Tocmai in capacitatea de descifrare a semnificatiei psihologice a conduitelor si a evaluarii cantitative consta specificul calitatii interventiei psihologice si justifica utilizarea MPS numai de catre psihologi si nu de catre alte persoane.

Interpretarea rezultatelor la MPS urmeaza doua cai, care adesea se completeaza reciproc: interpretarea cantitativa si interpretarea calitativa.

Interpretarea cantitativa a MPS

Interpretarea cantitativa presupune operarea cu scorul sau performanta subiectului care este raportata la un etalon. In Tabelul 3.2, Tabelul 3.3 si Tabelul 3.4, redam cateva etaloane utile celor ce utilizeaza MPS.

Tabelul 1

Etalon MPS - Romania (testare colectiva) (adaptare dupa I. Holban)

Tabelul 2

Etalon bazat pe centilele 25, 50 si 75, rezultat din administrarea MPS cu limita de timp de 40 minute pe o plaja de varsta     de la 20-70 ani. (N=50 barbati si N=40 femei) (Raven, Court & Raven, 1977).

Tabelul 3

Norme elvetiene pentru MPS pentru varstele de 20-65 ani (Raven, Court & Raven, 1977)

Operarea cu scorurile obtinute in urma examenului psihologic cu MPS, este in functie de obiectivul urmarit. Cand se pune problema ierarhizarii subiectilor in scop de selectie profesionala sau evaluare profesionala, se opereaza cu scorurile brute sau cu pozitia subiectului pe etalon. Daca se intentioneaza efectuarea de prelucrari statistice, sunt utile numai scorurile obtinute (daca subiectii au aceeasi varsta, altfel, operarea cu localizarile de pe etalon sunt necesare).

Exemplu: 10 subiecti sunt examinati cu MPS in scop de a angaja doi pe un post de secretar (se presupune ca MPS este un test valid pentru selectia secretarelor). Datele demografice si performanta obtinuta sunt trecute in tabelul de mai jos. Ca etalon s-au folosit datele din Tabelul 4.

Analiza tabelului de mai sus ne dezvaluie cateva aspecte importante. De pilda necesitatea utilizarii unor etaloane pe varste este o necesitate, MPS fiind sensibil la acest parametru. Asa se explica de ce, pe locul 1 s-a situat persoana cu un scor de 47 puncte, MM si nu persoanele cu performante mai mari. Apoi, desi unii autori au preferat utilizarea coeficientului de inteligenta, acesta nu este operational mai ales in deciziile cu caracter organizational; el functioneaza doar in psihodiagnoza infantila. Desigur, un psiholog se confrunta frecvent cu solicitarea subiectilor de a li se comunica rezultatul testarii psihologice. In cazul MPS se recomanda apelarea la incadrarea subiectului intr-un sistem pe cinci nivele (Kulcsar, 1976).

Un aspect pe care trebuie sa-l avem in vedere in rezolvarea itemilor MPS este raportul dintre solutiile corecte si cele gresite. Numarul alegerilor gresite este proportional cu al raspunsurilor corecte. Persoanele cu performante reduse au, in mod obisnuit, un procent mai mare de rezolvari prin ghicire, comparativ cu subiectii care au performante ridicate. Acesta este motivul pentru care un scor general scazut este mai putin valid si fidel decat unul ridicat. Pentru corectii au fost construite tabele speciale care insa sunt utilizate destul de rar, diferentele de punctaje fiind mici. O extensie privind utilizarea sistemului de corectii ne este prezentata de Kulcsar (1976).

Interpretarea calitativa a MPS

Interpretarea calitativa a MPS este utila mai ales in actiuni de psihodiagnoza clinica. Aplicatiile organizationale pe linia psihologiei sanatatii incep sa utilizeze tot mai mult analiza calitativa in utilizarea MPS si a altor teste psihologice, aceasta datorita caracterului sau axat preponderent pe individ.