Modificari psihofiziologice produse de factorii psihosociali

MODIFICARI PSIHOFIZIOLOGICE PRODUSE DE FACTORII PSIHOSOCIALI

Sanatatea este o stare dinamica caracterizata nu numai prin absenta bolii ci printr-o stare de bine fizic, psihic si social in care energia trebuie consumata continuu in scopul adaptarii la viata stresanta.

O mare parte din aceasta energie este folosita la refacerea unor comportamente sau procese psihofiziologice care se opun amenintarilor mediului ambiant, mentinand integritatea morfo-functionala a organismului uman, in conditiile acestor amenintari stresante ambientale. In ultimii ani, interesul fata de factorii psiho-sociali posibil stresori si procesele adaptative generate de acestia a cunoscut o dezvoltare deosebita prin descrierea unor boli psihosomatice.

Insusi Selye, care a definit stresul ca un raspuns nespecific al organismului la stimuli, isi bazeaza teoria pe modificarile psihofiziologice produse in organism, factorii stresanti putand veni din interiorul organismului (endogeni), si/sau din exteriorul lui (exogeni), iar reactiile psiho-emotionale constituind calea finala comuna, de raspuns la acesti factori.

Multe din raspunsurile organismului la factori chiar fiziologici, sunt controlate permanent prin mecanisme de feed-back care limiteaza actiunea si durata lor. In contrast, raspunsul la stresorii psihosociali nu este reglat cu acelasi grad de specificitate iar controlul feed-back de multe ori poate fi inadecvat, sau prelungit.

In explicarea raspunsului la stresori sunt indicati doi factori determinanti:

-proprietatile agentilor stresanti si

-conditionarea individului constand in manifestari specifice sau nespecifice.

Raspunsurile specifice alerteaza individul asupra prezentei stresorului in timp, cu efecte nespecifice independente de raspunsurile specifice si au ca scop mentinerea sau restabilirea normalitatii.

Manifestarile la stresori reflecta in cea mai mare parte raspunsurile nespecifice, incluzand SNV, endocrin, musculoscheletal si chiar imun. Integrarea acestor raspunsuri care se realizeaza la nivelul SNC, este complexa, implicand comunicarea la nivelul cortexului cerebral, sistemului limbic, talamus, hipotalamus, formatiunea reticulata. Talamusul functioneaza ca un centru de releu, selectare si distributia imput-ului senzitivo-senzorial.

Formatiunea reticulata moduleaza starea de constienta si vigilenta a cortexului, ca si activitatea SNV si a tonusului muscular. Hipotalamusul moduleaza si adapteaza functionarea majoritatii organelor interne, a sistemului endocrin si nervos vegetativ. Sistemul limbic este implicat in raspunsurile stresoare, cu componentele psiho-emotionale (frica, teama, excitatie).

Raspunsurile din partea SNV-ului se traduc printr-un ansamblu de procese ce sunt denumite generic reactii de frica, fuga sau lupta, procese care au stat si stau la baza adaptarii si supravietuirii impotriva pericolelor.