PORTOFOLIU DE SARCINI LA DEVIANTA SCOLARA

UNIVERSITATEA SPIRU HARET BRASOV

MASTERAT CONSILIERE PSIHOLOGICA SI EDUCATIONALA

ANUL I ZI ( 4 SEMESTRE ) 2009-2010

PORTOFOLIU DE SARCINI LA DEVIANTA SCOLARA

TEMA 1 APLICATIA 4

ANALIZATI COMPARATIV FENOMENELE DE ,,DEVIANTA NEGATIVA" SI ,,DEVIANTA POZITIVA" SI PARTICULARIZATI LA NIVELUL GRUPULUI DE MUNCA

Devianta este ansamblul conduitelor si starilor pe care membrii unui grup le judeca drept neconforme cu asteptarile, normele sau valorile si care, in consecinta, risca sa trezeasca din partea lor reprobare si sanctiuni. Comportamentul deviant poate fi manifestat sau ascuns, se poate desfasura in anumite limite tolerabile sau, dimpotriva, poate depasi aceste limite de toleranta. El poate fi acceptat de membrii grupurilor, in cazul in care nu pune in pericol exitenta acestuia sau respins si sanctionat, daca atenteaza la bunul mers al vietii si activitatii grupului, cunoaste grade si forme diferite de manifestare de la cele tolerabile, pana la cele infractionale, delictuale, criminale (A. Neculau). Comportamentul deviant ca forma a dezadaptarii sociale cunoaste diferite forme de manifestare: infractiunile si delictele, consumul de droguri, deviantele religioase, bolile mentale etc.

Devianta este diferita de delicventa in sensul ca anormalitatea sa nu se asociaza in mod obligatoriu cu o incalcare a regulilor (civile sau penale) ale societatii. J.Fichter face o distinctie intre devianta pozitiva, prin care individul se abate de la stereotipurile conformitatii si adopta creativ norme si valori superioare si devianta negativa,care se caracterizeaza prin incalcarea si refuzarea indicatiilor normelor medii.

Devianta ,,negativa" (echivalenta cu incalcarea ordinii sociale), este manifestata atunci cand actiunile indivizilor depasesc limitele institutionale acceptabile de toleranta.

Devianta ,,pozitiva: (echivalenta cu schimbarea sociala), manifestata atunci cand aceste actiuni pun sub semnul intrebarii fundamentele ordinii sociale stabilite, permitand afirmarea a noi tendinte de organizare sociala, postularea unor aspecte normative cu caracter alternativ.

Ex: Medicii specialisti cu vechime mare in munca si cu un nivel redus de toleranta sociala au tendinta sa califice drept deviante comportamentele rezidentilor care le ignora autoritatea.

Devianta pozitiva se bazeaza pe observatia ca in fiecare comunitate exista unii indivizi, ale caror comportamente mai, putin frecvente si strategii de a le permite acestora sa gaseasca solutii la probleme, mai bine decat colegii lor, in timp ce au acces la aceleasi surse si se confrunta cu provocari similare sau chiar mai rau.

Si ca o concluzie, se poate spune ca devianta nu are numai nu character distructiv, ci si unul constructive, contribuind la innoirea structurilor societatii si la afirmarea si intarirea valorilor sociale fundamentale.

TEMA 2 APLICATIA 4

Elaborati un eseu de minim 50 de randuri cu tema: "Devianta si integrarea sociala".

Devianta este o categorie larg utilizata in psihologie si sociologie, desemnand in sensul cel mai general indepartarea sau abaterea individului de la normele si valorile sociale. Caracteristicile fenomenului de devianta sociala: relativitatea normelor, antreneaza prin relativitatea criteriilor, distinctia dintre drept si nedrept, deci o relativitate a deviantelor. In acest sens, pentru a nu crea confuzie, trebuie facute unele distinctii:

- un act va fi condamnat daca are loc intr-o anumita situatie si nu va fi condamnat in alte imprejurari

- un act va fi sau nu deviant in functie de statutul sau rolul social al autorului

- devianta va depinde de contexul normativ in care apare

Relativismul normelor si valorilor depinde de fiecare societate.

Categorii de devianta: M.Cussen face o lista aproximativa in acest domeniu impartita in sapte categorii:

a. Infractiunea si delictele cuprinzand: omorurile, furtul, violul, delicventa juvenila

b. Sinuciderea

c. Consumul de droguri cu implicatiile dezorganizate de factura psiho-sociala

d. Conduitele sexuale deviate includ: prostitutia, pornografia, lesbianismul, homosexualitatea.

e. Deviantele religioase care prin atitudini fanatice antreneaza unele secte religioase, erezii, vrajitorii.

f. Bolile mentale au fost si ele analizate din punctul de vedere al abaterii de la normele sociale

g. Extremismul politic.

Oamenii se gandesc la alti oameni si ii judeca tot timpul. Gandurile si judecatile noastre despre ceilalti sunt mai mult decat pur si simplu un mod de a ne omori timpul. Uneori gandirea este automata si neintentionala, iar alteori se afla in subcontrolul nostru constient. Desi este evident faptul ca diferite culturi practica obiceiuri sociale diferite acestea sunt considerate irelevante pentru alte societati cu culturi diferite. Devianta este in orice societate un indicator al normalitatii sociale. Oamenii nefiind identici este inevitabili sa incalce anumite reguli.

Chiar daca devianta are un rol nefast in viata unei societati, indeplineste si o serie de functii sociale fiind indispensabile unei societati. Devianta este un fenomen social de o mare complexitate care este in prezent in orice comunitate umana, indeplinind o serie de functii sociale dar provocand si o serie de disfunctionalitati la nivelul comunitatilor respective. Scoala este o instanta socializatoare de prim ordin o forma de organizare care ii familiarizeaza pe indivizi cu exigentele integrarii sociale si formele ei particulare. Normele de convietuire sociala reglementeaza si ierarhizeza valoric comportamentele oamenilor, invitandu-i sa respecte si prescriindu-le anumite modele.

Ca rezultat al socializarii si educatiei individul tinde sa le considere binevenite, necesare, benefice pentru viata sau sa le conteste. Un act deviant pune sub semnul intrebarii regulile traditiei si obliga colectivitatea sa isi modernizeze principiile de organizare.

Integrarea sociala a copiilor care au un comportament deviant se poate realize printr-o serie de discutii repetate privind mediul sau familial, anturajului in care-si petrece majoritatea timpului, nemultumirile si lispsurile pe care acesta le are.

Este necesar sa se afle cauzele care au dus la acest comportament. Va fi inclus intr-un program, intr-un ,,grup model" fiind supravegheat indeaproape si apreciat pentru faptele sale bune. Relatia cu parintii trebuie sa sufere si ea modificari, in sensul apropierii si construirii unui climat familial cat mai propice.

Cadrele didactice au si ele un rol deosebit de important in integrarea acestor elevi. Incurajarile si laudele privind faptele bune si imbunatatirea relatiilor acestuia nu trebuie sa lipseasca.

Antrenarea elevului in tot felul de activitati artistice, sportive, care sa-l puna in valoare, il pot determina pe acesta sa se schimbe.

TEMA    5 APLICATIA 5

In calitate de consilier, identificati etapele necesare pentru o interventie de calitate asupra parintilor care au copii cu dizabilitati. Enumerati argumentele in favoarea sprijinirii acestora prin masuri educative.

Cei mai multi cercetatori isi focalizeaza mai mult atentia pe calitatea relatiei parinte -copil decat pe structura si organizarea familiei ,in explicarea deviantei. Comportamentul deviant nu este in mod necesar prevalent in familiile monoparentale, in familiile dezorganizate prin divort sau in cele in care ambii parinti muncesc ci in familiile in care atasamentul parinti -copii lipseste, predomina abuzul fizic si neglijarea, comunicarea parinti -copii este saraca, supravegherea conduitei copiilor este deficitara, iar modelul rolului de adult lipseste. Prevenirea si interventia in cazul deviantei scolare ca demers specific, integrat in strategia de diminuare a infractionalitatii la scara societatii tebuie sa realizeze doua obiective: -pe de o parte eliminarea, diminuarea cauzelor si conditiilor ce genereaza conduite deviante iar pe de alta parte recuperarea morala si sociala a elevilor.

In functie de momentul desfasurarii actiunilor de prevenire si interventie preventia primara este cea care se adreseaza direct cauzelor generatoare, impiedicand aparitia tulburarilor de comportament. Obiectivul preventiei primare este sa reduca sursele stresului exercitat asupra individului asupra mediului social si fizic concomitent cu dezvoltarea capacitatii sale de a rezolva probleme si a face fata stresului. Preventia primara presupune masuri de politica sociala si economica in vederea combaterii saraciei, diminuarii somajului si a inflatiei, masuri de protectie a familiei si a copilului. Politicile sociale in domeniul familiei sunt politici ameliorative, care urmaresc imbunatatirea conditiilor de viata ale familiilior, politici de remediu, care urmaresc educarea vietii de familie prin programe de consiliere, terapie de familie.

Aceste politici de remediu se poate face in institutii publice sau private, obiectivele urmarite sunt:

- educarea parintilor in probleme fundamentale legate de viata de familie si de ingrijirea si educarea copiilor,

- animarea comunicarii intre familii si stimularea unor demersuri comune de catre grupuri de parinti cu probleme sau trebuinte asemanatoare .

- initierea si abilitarea parintilor in utilizarea procedeelor educative adecvate varstei si particularitatilor individuale ale copilului

- formarea unor atitudini care sa favorizeze colaborarea familiei cu alte institutii educative: scoala, gradinita, biserica etc..

- asistenta psihologica sau psihoterapeutica acordata familiilor in situatii de criza .

- consilierea parintilor care au copii "greu educabili"cu nevoi speciale sau cu dotare aptitudinala inalta .

Politicile substitionale incearca sa rezolve problemele determinate de cresterea participarii femeilor la activitatiile extrafamiliale. Un exemplu de interventie o constituie utilizarea familiei de sprijin alcatuita din parinti voluntari, neprofesionisti, parintii de sprijin au urmat un program de formare inainte de a deveni parinti voluntari. Modelul parental pozitiv oferit de familia de sprijin face posibila identificarea afectiva si sustinerea reciproca a celor doua familii.

Preventia secundara include toate masurile luate de autoritatiile scolare si guvernamentale petru diminuarea disfunctionalitatilor existente in cadrul sistemului educativ, sa sporeasca eficienta actului educationalst sa mareasca gradul de adaptare al educatiei scolare la mutatiile ce s-au produs in viata societatii.

Preventia tertiara nu se realizeaza numai de catre cadrul didactic sau parinti ci mai ales de un cadru specializat ce coopereaza cu acestia in diferite faze ale actiunii. Acesta este psihologul scolar care il ajuta pe individ sa isi invinga propriul comportament, invatandu-l fie sa isi modifice propriul comportament, fie sa perceapa in mod diferit circumstantele in care el se manifesta si sa actioneze astfel asupra sa. De asemenea parintii trebuie consiliati si sa colaboreze cu scoala respectiva cu profesorii si consilierul scolar. Scopul colaborarii este de a invata pe parinti cum sa observe comportamentul copilului cum sa administreze recompnsele si pedepsele intr-un mod eficient.

Membrii personalului scolii implicati in program comunica sistemstic cu parintii, prin telefon si vizite la domiciliu iar parintii sunt stimulati sa participe la module educative structurate, la activitatiile organizate de comitetul de parinti, la atelierul de lucru al parintilor pe diverse teme. Diminuarea deviantei scolare este o rezultanta a procesului continu de democratizare a educatiei in care sansele egale pentru toti de acces la educatie trebuie dublate de egalizarea sanselor de succes: privilegierea componentei formative a educatiei scolare poate fi calea de urmat in acest scop.

TEMA    6 APLICATIA 4 Elaborati un eseu de minim 50 de randuri pornind de la aprecierea " fenomenul de dezadaptare scolara poate fi consecinta unor greseli didactice ale educatorilor"

Fenomenul de inadaptare scolara vizeaza, in principal, tulburarile de relationare a elevului sau elevilor in cauza cu parintii, profesorii si colegii. Paleta acestor tulburari este larga, ea cuprinzand atat tulburari comportamentale mai putin grave sub raport juridic, dar suparatoare, de tipul: minciuna, inconsecventa comportamentala, violenta verbala, copiat la ore, fumat ostentativ, bruscarea fetelor de catre baieti, refuzul de a saluta, atitudini neconformiste, cat si abateri grave de la normele morale si de la legislatia penala cum ar fi: furtul, vagabondajul, acte de spargere si talharie, consum curent de alcool, droguri, prostitutie, etc. Profesorii se confrunta de obicei cu tulburari de conduita mai usoare, dar in ultimul timp sunt destul de raspandite si abaterile severe de comduita care cert imp si efort pentru a fi eradicate.

Stilul educational este o sinteza de calitati, capacitati si competente educationale manifestate in modalitati de organizare-proiectare-desfasurare si evaluare a activitatilor instructiv-educative.

Paleta stilurilor educationale este variata: - stilul didactic generalizat (clasic sau modern), specific profesorilor cu comportament didactic asemanator - stil didactic individual -specific unui cadru didactic - stil didactic autoritar-rece, distant si dominant care creeaza tensiuni intre professor si elev - stil didactic democratic-cooperant, empatic, afectiv, apropiat de elevi, centrat pe dialog, pe initiativa elevilor, pe comunicare si dezbatere.

- stilul "laissez- faire" -bazat pe libertatea deplina a elevilor si pe lipsa de autoritate morala a profesorilor care genereaza anarhie si rezultate aducationale indoielnice. Stilurile educationale: autoritar si laissez-faire in care profesorii sunt dominanti, agresivi, aroganti, lipsiti de obiectivitate si onestitate de autoritate morala si profesionala sunt privite de elevi cu antipatie si cu dispret. Aceste stiluri genereaza conflicte, atat intre profesori si elevi cat si intre profesori si parinti. Un profesor care nu stapaneste bine tematica lectiei nu poate avea pretentia ca elevii sa fie constiinciosi, dar s-a demonstrat ca tocmai acesti profesori sunt mai exigenti in evaluare, fapt care-i nemultumeste atat pe elevi cat si pe parinti, etalonul acestora fiind mediocritatea.

De asemenea profesorul care este foarte bine pregatit dar este rece, distant si arogant si nu este interesat de sufletul elevilor pe langa faptul ca nu este agreat de elevi le creaza elevilor repulsie fata de materia pe care o predau sau chiar fata de intreaga activitate scolara.

Sistemul de notare si evaluare poate fi de asemenea "o forma" de greseala care poate avea drept consecinta inadaptarea scolara. O notare subiectiva il determina pe elev sa nu mai invete cu placere la o anumita materie. Elevul care se simte nedreptatit in urma unei evaluari fie va face orice pentru a obtine o nota mare fara sa invete, (va copia), fie va lipsi de la ore motivand ca nu este pregatit, fie va minti.

Alte greseli didactice se traduc prin maltratarea verbala a elevilor, supradimensionarea temelor pentru acasa, incoerenta cerintelor, toate reprezentand cause ale inadaptarii scolare.

Copilul se adapteaza usor la viata de scolar in conditiile in care profesorul il intelege ii acorda incredere si nu-l suprasolicita.

TEMA 7 APLICATIA 3

Elaborati un eseu de minim 40 de randuri cu tema: "Inadaptarea scolara - premisa a comportamentului deviant".

Fenomenul de inadaptare scolara trebuie sa fie analizat atat din perspectiva disciplinara psihologica si sociologica, dar si interdisciplinara-psihosociologica.

Inadaptarea comportamentala a unor elevi vizeaza, in principal, tulburari de relationare a elevilor in cauza cu parintii, profesorii, colegii, si incalcarea regulilor colectivitatii scolare si extrascolare.

Conceptul de 'inadaptare' este marca perspectivei psihologice, copilul inadaptat e cel al carui comportament, indiferent de cauza, il impiedica sa beneficieze de experientele educationale si sociale obisnuite, atat in scoala, cat si acasa. Orice conduita de devianta scolara presupune implicit o forma de inadaptare. Este foarte dificil de stabilit o diferenta specifica intre cei doi termeni. Daca avem in vedere faptul ca indicatorul predictiv cel mai puternic al adaptarii scolare este succesul scolar si ca exista unii elevi bine adaptati, dar care manifesta conduite deviante, atunci am fi inclinati sa credem ca 'devianta scolara' are o acceptiune mult mai larga decat cea a conceptului de 'inadaptare scolara'.

Conceptul de 'rezistenta scolara' este un concept specific abordarii socioculturale.

Adaptarea scolara presupune existenta unei compatibilitati intre cerintele scolare si posibilitatile subiective ale elevului de a indeplini aceste cerinte.

Inadaptarea scolara este contrara adaptarii si are loc atunci cind exista un dezechilibru intre cerintele scolare si posibilitatile elevului, cauzele apartinind fie elevului, fie scolii.

Devianta scolara este rezultatul inadaptarii scolare dar exista si exceptii cind elevul este adaptat din punct de vedere scolar dar are un comportament deviant.

Un copil inadaptat este cel al carui comportament il impiedica sa beneficieze de experientele educationale si sociale pe care scoala si familia le ofera.

In categoria tulburarilor de conduita sint incluse:

- minciuna, furtul, fuga de la scoala, instabilitatea psihomotorie, agresivitatea.

Cauzele inadaptarii scolare pot fi:

- imaturitatea scolara sau inteligenta scolara de limita (incetinire a dezvoltarii personalitatii, personalitatea se dezvolta lent dar armonic)

- personalitatea dizarmonica-dezvoltarea inegala a diferitelor sectoare a personalitatii: inteligenta, afectivitatea, conduita, ceea ce determina ingreunarea integrarii in grupul scolar.

- inteligenta scolara de limita, acesti elevi se simt inferiori, stigmatizati si ca rezultat au atitudini negative, opozanta fata de institutia scolara. Ei pot ajunge pana la absenteism si abandon al scolii care sint forme specifice ale deviantei scolare.

Grupul scolar are un rol deosebit de important in socializarea copilului. Trasaturile de personalitate se formeaza si solidifica in procesul de socializare. Cu cat modelele de conduita, valorile si idealurile scolare sint mai stimulative cu atat au efecte pozitive asupra comportamentului elevilor.

Conflictualitatea familiala, carentarea materiala, afectiva sau educationala (in cazul copilului neglijat), educatia inadecvata caracteristicilor psihologice ale copilului-permisivitatea excesiva sau autoritarismul sever, sint factori de risc in aparitia tulburarilor de comportament.

In functie de precocitatea si calitatea interventiilor sau, dimpotriva, de atitudinile de tolerare sau indiferenta, tulburarile de comportament se pot remite sau stabiliza la nivelul personalitatii sub forma unor psihopatii dobandite cu sau fara orientare antisociala.

Reactiile deviante la solicitarile mediului cauzate de tulburari afectiv-atitudinale pot reprezenta simptome ale unei conduite predelicvente.

TEMA 9 APLICATIA 5

Realizati un studiu asupra cazului prezentat in text si precizati care credeti ca pot fi masurile de interventie ce se impun pentru eliminarea (diminuarea) manifestarilor deviante ale lui S.A.

Masurile de interventie ce se impun pentru eliminarea (diminuarea), manifestarilor deviante ale elevului S.A. vor inregistra urmatoarele aspecte:

- stimularea participarii copilului, implicarea familiei care va fi constientizata de nevoile copilului, implicarea grupului scolar (colegilor) in dezvoltarea comportamentelor social acceptate.

- interventia va fi centrata pe nevoile elevului, pe nevoia de afectiune, atentie si nu strict reactiva la comportamentul deviant al acestuia.

-pentru sprijinirea reintegrarii sociale a copilului este nevoie de cooperare inter-institutionala.

Activitatile de grup si cele individuale au o mare importanta in reabilitarea si dezvoltarea elevului.

Activitatile educative , de grup, organizate pe categoria sa de varsta cu teme despre drepturi si indatoriri cetatenesti, intalniri cu tineri care au avut aceeasi experienta de incalcare a legii si au reusit sa se reintegreze social, participarea in cadrul comunitatii la activitati voluntare.

La fiecare activitate se va insista pe explicarea drepturilor si atributiilor, pe exersarea muncii in echipa.

Activitatile educative individuale se realizeaza in cadrul sedintelor de consiliere, se analizeaza atitudinea elevului in cadrul activitatilor de grup, identificarea punctelor positive si negative (de comun acord), stabilirea unor noi obiective pe perioada imediat urmatoare.

Copilul va fi incurajat sa comunice, sa-si spuna nemultumirile si sa ceara sfaturi.

Tema 10    APLICATIA 3

IDENTIFICATI PRINCIPALELE MODALITATIPRIN CARE PROFESORUL ( CONSILIERUL SCOLAR)POATE PREVANII SITUATIILE DE ABSENTEISM SI ABANDON SCOLAR.

Psihologul scolar sau consilierul scolar pe baza informatiilor obtinute de la personalul didactic, intocmeste un program de interventie in cadrul caruia si personalul didactic va avea un rol bine definit. Planul de actiune intocmit pe baza informatilor nu va urmari modificarea comportamentului nedorit ci inlocuirea sa cu altul prin aplicarea metodelor de invatare .

Conform teoriei conditionarii operante si a invatarii sociale comportamentul elevului se poate modifica pe masura ce acesta va fi pus in contact cu un comportament model pus la dispozitia elevului si poate duce la rezultate scontate atunci cand modelul propus este relevant pentru elevul deviant, il percepe ca fiind util, valoros pentru el, dar fara motivarea si implicarea elevului in acest program de modelare, sansele sunt minime.

Nu numai elevii cu comportament deviant trebuie implicati in programul de interventie, pentru diminuarea manifestarilor ci si colegii lor care suporta cu sau fara voia lor consecintele acestor manifestari. Implicarea membrilor unui grup in rezolvarea unor probleme de comportament care pot afecta functionalitatea grupului de elevi se bazeaza pe metoda utilizarii grupului de consiliere psihopedagogica. Fiind o consiliere in grup menita sa provoace modificari ale cognitiilor si atitudinilor membrilor grupurilor, se desfasoara in grupuri organizate incluzand activitati realizate sub indrumarea consilierului. La indemana tuturor profesorilor exista metode si tehnici relative simple de investigare, incepand cu obsevatia sistematica si analiza documentelor si terminand cu studiul de caz.

Scopul urmarit este acela de a analiza individul cu problemele lui, diferite evenimente si situatii critice, anumite fapte sau decizii, supunand analizei diferitele informatii obtinute. In contextul situational in care acesta s-a petrecut se construiesc variante, ipoteze explicative, cadrul didactic ajunge sa sintetizeze datele relevante. Aceste concluzii vor facilita adoptarea unor masuri mai adecvate si preantampinarea unor manifestari deviante .

TEMA 11 APLICATIA 4

Imaginati un caz de devianta scolara in solutionarea caruia se verifica valoarea de adevar a asertiunii:

"Interventiile corective trebuie sa fie individuale".

R.L .-elev in clasa a XI-a este fiul unei familii cu pozitie sociala inalta, tatal sau un om foarte destept cu o pozitie sociala de invidiat , el fiind foarte mandru ca are un asa tata, iar pe mama o descrie ca pe o femeie egoista care izbutea sa creeze in casa o atmosfera incordata.

El a fost educat de mai multe bone, angajate ale familiei, deoarece nici una dintre ele nu statea prea mult datorita comportamentului mamei sale, si apoi trimis la liceu in alt oras (resedinta lor aflandu-se in provincie). In aceste conditii i-a aparut teama ca nu-l va iubi nimeni, ca nimanui nu-i pasa de el, ca va trece prin viata fara sa iubeasca sau sa fie iubit.

Pe acest fond subiectului a inceput sa-i dispara interesul pentru scoala iar absentele au inceput sa se inmulteasca. A descoperit viata de noapte din oras (cluburi ,discoteci), astfel ca sa se scoale dimineata sa mearga la scoala era prea obositor.

Scopul interventiei individuale este de a ajuta elevul sa-si dezvolte stima de sine, sa fie increzator si sa inteleaga in ce masura teama ii influenteaza viata.

Psihoterapia a cuprins trei etape:

Etapa nr.1

Terapeutul l-a ajutat pe subiect sa inteleaga in ce masura teama i-a influentat viata. I s-a cerut sa-si reaminteasca evenimentele din trecut pe care le-a interpretat gresit (le-a distorsionat) nefacind altceva decat sa-si intareasca teama. De pilda, atunci cand un prieten nu i-a raspuns la o intrebare a fost convins ca nu tine la el.

Etapa nr.2

Subiectului i s-a cerut sa retraiasca de mai multe ori unele situatii cind s-a simtit frustrat (de pilda, cind mama i-a promis ca-i serbeaza ziua de nastere si apoi s-a razgindit) si sa invete sa reactioneze adecvat la ele, printr-o multumire moderata si nu prin anxietate acuta.

Etapa nr.3

Au fost discutate cu pacientul mai multe situatii de viata si i s-a demonstrat in ce masura modul sau defectuos de a gandi il conduce la concluzii eronate. De pilda, daca o prietena se arata plictisita de ceea ce spune, aceasta nu inseamna ca el nu va fi iubit de nimeni niciodata.

In urma acestor discutii, R.L. a constientizat faptul ca avea citiva prieteni care tineau la el pentru ceea ce era el ca persoana si nu doar pentru faptul ca avea bani.

In urma terapiei teama subiectului ca nu v-a fi iubit s-a redus simtitor si el chiar a stabilit o relatie de prietenie cu o colega de clasa.

TEMA    13 APLICATIA 4

Elaborati un eseu de minim 40 randuri cu tema "Utilizarea tehnicilor de persuasiune in vederea inducerii conformismului la elevi".

Personalitatea profesorului si modul lui de abordare al elevului au rolul cel mai important in inducerea conformismului la elevi.

Educatorul trebuie sa ofere elevului o experienta pozitiva, recompensatoare si motivanta si mai putin experiente negative si de pedeapsa.In utilizarea tehnicilor de persuasiune in vederea inducerii conformismului la elevi nu trebuie avuta in vedere virsta si personalitatea elevului.

Actiunea prin care o persoana este determinata de catre alta sa creada sau sa efectueze un anumit lucru, poarta denumirea de persuasiune. Pentru aceasta este necesara cunoasterea exacta a dorintelor, mobilurilor si starii de spirit a celui supus actiunii de constrangere. Prezentarea persuasiva este utilizata frecvent de cadrele didactice, care cu ajutorul tehnicilor de persuasiune sugereaza ce conduita trebuie adoptata de cel educat (P.P. Neveanu, 1978).

Scopul pentru care un educator recurge la prezentarea persuasiva, este de a modifica credintele, sentimentele si actiunile clasei de elevi. Perspectiva aceasta generala poate fi privita din punctul a patru paliere: adoptarea- cand se cauta ca elevii sa accepte idei noi, atitudini sau credinte; intreruperea- cand se doreste ca elevii sa renunte la actiuni negative sau a unui mod de gandire necorespunzator spatiului educativ; comportamentul prezent (actiuni negative); intimidarea- cand se cauta evitarea unor continuitatea- cand elevii sunt incurajati sa continue actiunile pozitive intreprinse de ei.

In prezentarea persuasiva, profesorul va urmari: identificarea propriilor scopuri- "Ce raspuns urmaresc sa obtin de la elevi?", "Doresc sa le schimb modul in care gandesc, cum actioneaza sau ambele?"; crearea propriei credibilitati in fata clasei, fapt ce tine de competenta, caracter si carisma; intelegrea factorilor care afecteaza atitudinile elevilor si a modului in care reactioneaza la schimbare (pentru ca unii se conformeaza mult mai usor cerintelor didactice); intelegerea credintelor copiilor; utilizarea principiilor de influentare, cum ar fi consistenta interna si marturia sociala (I.O.Panisoara, 2004).

Una dintre cele mai simple tehnici este cea a distorsiunii temporale. Educatorul va influenta elevul comportandu-se ca si cum ceea ce vrea sa obtina de la acesta, s-a si intamplat. Este foarte util a se referi la o decizie pe care respectivul incearca sa o ia, ca si cum ar fi deja facuta; i se va vorbi ca si cum ar fi acceptat deja propunerea, si ca i-ar fi facut chiar si placere.

Principiul reciprocitatii consta in nevoia de a rasplati un favor, fie el cerut sau nu, imediat dupa acceptarea acestuia. O alta modalitate mult mai puternica, subtila si eficienta de folosire a acestui principiu este metoda in doi timpi 'usa-n nas'. Un mod de a creste sansele pentru a se obtine o favoare, este a cere mai intai o alta favoare, de aceeasi natura ca si cea la care dorim sa ajungem, dar mult mai mare decat aceasta. In mod sigur, aceasta prima cerinta va fi refuzata, din cauza ca este mult prea mare. Dupa acest refuz, cererea va fi micsorata la cea de-a doua, cea reala.

Principiul angajamentului si concordantei, este util pentru ca oamenii fac aproape orice incercand sa pastreze ideile care sunt in concordanta cu cele pe care le-au avut anterior. Cand un elev ia o atitudine expusa clasei, toate actiunile ulterioare vor fi in concordanta cu atitudinea manifestata anterior. Comportamentele neconcordante produc tensiuni psihice, pe care elevul incearca sa le evite cu orice cost; deci va face orice ca sa se arate solidar cu actiunile sale anterioare. Principiul este folosit de metoda 'piciorului in prag'; pentru a obtine realizarea unei cereri, este nevoie doar sa lansezi mai inainte o serie de doua-trei alte cereri mai mici, de aceeasi natura cu cea reala. Din cauza ca a acceptat aceste cereri mai mici, persoana respectiva este conditionata mental sa accepte si ultima si cea mai mare dintre cerinte. Se realizeaza astfel conditionarea persoanei in a fi in concordanta cu comportamentele sale anterioare.

Principiul atribuirii: un atribut intern al felului de a fi al unei persoane, cauzeaza anumite tipuri de comportament. Daca profesorul ii va spune elevului ca il considera competent, acesta isi va atribui inconstient caracteristica de elev care lucreaza mult, si se

va comporta ca atare.

Cea mai etica dintre toate tehnicile de persuasiune discutate anterior, dar si cea care necesita cel mai mult timp pentru a fi realizata, este metoda sarmantului. Aceasta nu se bazeaza pe acrobatii verbale; functioneaza pentru ca in mod deschis ofera concesii, se manifesta dorinta de a asculta si sunt validate ideile subiectului-tinta, conferindu-i libertatea de a decide.

Campul educativ actual a impus inlocuirea pedepselor, a sanctiunilor cu diferite tehnici de persuasiune sau chiar de manipulare in vederea inducerii conformismului la elevi

TEMA 14 APLICATIA 1

Elaborati un plan de interventie pentru preventia abandonului scolar luand ca punct de plecare concluziile rezultate din terapia cognitiv-behaviorista.

PROGRAM DE PREVENTIE ABANDON SCOLAR

Nume si prenume: B. Mihai

Data nasterii: 23.06.1996

Domiciliul: Sibiu

Scoala Generala Nr.4

Clasa a VII- a

ECHIPA DE CAZ:

Consilier psihopedagog:

Profesor:

Parinti:

PROBLEMATICA EXISTENTA

A. INFORMATII GENERALE:

Mihai are 14 ani. Este normal dezvoltat fizic si e singurul copil la parinti.

Inca din primul semestru am remarcat slabele rezultate pe care le avea la invatatura, dar mai ales devieri comportamentale, concretizate in:

- agresivitate verbala (le vorbea urat colegilor);

- agresivitate fizica (se batea cu colegii, ii lovea si le trantea obiectele);

- fugea de la ore( in compania unor copii mai mari);

- riscul de a fi sanctionat din cauza numeroaselor absente (posibilitatea ridicata de abandon scolar)

Parintii, de curand reveniti din Italia erau nedumeriti si suparati totodata de situatia creata, de comportamentul lui si de rezultatele la invatatura.

Invitandu-i pe la scoala, am aflat ca atat mama cat si tata se considerau raspunzatori de comportamentul lui Ionut, deoarece, spuneau ei, fiind plecati din tara, l-au lasat doar cu bunica.

Mentionez ca in clasele precendente acest copil nu a avut absente nemotivate si nu a manifestat un comportament agresiv. Era sociabil, sensibil, avea multi prieteni, ce-i drept, unii mai mari decat el.

Parintii afirma ca isi iubesc foarte mult copilul si considera ca au gresit cand, din dorinta de a compensa lipsa lor, i-au trimis cadouri si lunar cate 100 de euro.

Trebuie remarcat faptul ca acestia nu o considera vinovata deloc pe bunica ce l-a avut in grija, deoarece aceasta e in varsta si cam bolnava.

Intre cei doi soti exista un climat familial adecvat, cu exceptia unor mici certuri inerente.

Mihai afirma ca:

- nu se simte bine la scoala, se plictiseste deseori;

- unii colegi il enerveaza foarte tare;

- refuza sa vorbeasca prea mult despre prietenii lui;

- refuza sa discute pe seama relatiei lui cu parintii,considerandu-i chiar enervanti si plictisitori in insistentele lor;

- considera despre sine ca nu este un copil cu probleme, absentele fiind un lucru firesc in viata unui adolescent si astfel neintelegand de ce i se reproseaza ca este implicat in activitati cu caracter negativ ;

- recunoaste insa ca invata mult mai bine inainte.

B. DOMENIUL DE INTERVENTIE- comportamental

Activitati de consiliere individuala (pentru elev dar si pentru parinti) la cabinetul scolar psihopedagogic.

Cu amabilitate si direct interesati, parintii au raspuns in mai multe randuri, solicitarilor .

Orarul derularii programului:

C. ALEGEREA MODALITATILOR SPECIFICE:

Metode:

Observatia copilului;

Analiza cazului;

Jocul de rol;

Jocul de masa si cu reguli

Povestile terapeutice;

D. PLAN DE INTERVENTIE

1.IPOTEZE:

Lipsa parintilor la o varsta frageda poate determina tulburari afective concretizate in comportari deviante.

Lipsa de sustinere afectiva din partea parintilor, poate avea consecinte nefaste asupra comportamentului intelectual si in cele din urma, asupra intregii personalitati.

Lipsa de comunicare cu parintii l-a determinat sa se alature unui grup cu comportamente deviante.

2.OBIECTIVE PE TERMEN SCURT:

- identificarea cauzelor care conduc catre comportamentele respective;

- identificarea si analiza situatiilor cu impact major asupra comportamentului:

- cunoasterea tipului de relatii cu principalele persoane adulte;

- cunoasterea nivelului de adaptare si de evolutie a copilului, necesare pentru a identifica punctele forte si punctele slabe ale personalitatii;

- convingerea si constientizarea din partea parintilor si acordarea sprijinului afectiv si comunicational necesar.

3.OBIECTIVE PE TERMEN LUNG:

- cunoasterea intereselor si a aptitudinilor lui Ionut, necesare implicarii in anumite activitati pentru dezvoltarea unei personalitati armonioase;

- constientizarea de catre baiat, a adevaratelor cauze ale comportamentului sau si identificarea principalelor cai de actiune;

- constientizarea riscului savarsirii unor comportamente deviante;

- educarea copilului, in a invata sa se stapaneasca, sa isi controleze comportamentele impulsive, sa aiba o mai buna toleranta la frustrare;

- formarea unui EU social, bazat pe o imagine si o stima de sine conform posibilitatilor reale ale personalitatii.

PLAN DE INTERVENTIE PERSONALIZAT

Terapia cognitiv-comportamentala

In interventie, scopul a fost diminuarea tulburarilor de comportament ale copilului prin demersuri care includ alaturi de metode de auto-educatie, interventii prin joc, precum si demersuri de management al comportamentului si metode de intarire operanta.

Obiectivul central al trainingului de auto-educare este imbunatatirea capacitatilor de autoreglare si a strategiilor reflexive de rezolvare de probleme. Terapia trebuie sa ajute copilul sa isi mentina atentia concentrata, sa isi controleze mai bine impulsurile si sa elaboreze planuri de actiune, pentru a rezolva mai bine sarcinile.

Tehnicile de management al comportamentului au fost centrate pe respectarea anumitor reguli si pe oferirea de recompense. Astfel, au fost discutate cu dirigintele clasei si cu copiii "Regulile clasei", stabilind cu totii, impreuna anumite reguli de comportament pentru anumite situatii, urmand ca ei sa se observe si sa se monitorizeze. Daca regulile erau respectate elevul I. era recompensat prin lauda, incurajare, dar si prin oferirea de puncte, intarindu-se in acest fel comportamentele pozitive.

Nu in ultimul rand am recurs la trainingul prin joc. Am inceput cu jocuri si activitati simple, insistand pe regulile jocului si pe finalitatea lui, asigurandu-ma ca jocul ales poate fi dus la bun sfarsit de I., dupa care am crescut gradual complexitatea lui, crescand astfel gradual implicarea copilului in sarcina si prelungind durata concentrarii atentiei in sarcina. Dintre activitatile derulate amintim: jocuri de rol, materiale de constructii, jocuri de masa si cu reguli, materiale de pictat si de confectionat. Nu uitam nici de metodele de intarire: intarirea sociala a fiecarei activitati de joc si intarirea prin oferire de puncte.

Dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare

Scopul acestei actiuni este si activizarea vocabularului pe baza experientelor imediate, cu cuvinte care denumesc obiecte, fiinte, fenomene observate, cunoscute, insusiri caracteristice, actiuni, pozitii spatiale, relatii interpersonale, unele trairi afective.

3. Consilierea familiei (Programul parinte-copil)

Scopul programului parinte-copil este acela de a induce modificari in interactiunile parinte-copil, acestea constituind o premisa a reducerii problemelor comportamentale ale copilului in familie.

Punctele centrale ale programului sunt modul in care caracteristicile copilului, cele ale parintilor si problemele familiale influenteaza:

- comportamentul copilului,

- perceptia comportamentului copilului de catre parinti si

- reactiile parintilor la comportamentul copilului.

Reducerea tensiunilor in familie poate avea o importanta majora in diminuarea problemelor comportamentale ale copilului, de aceea ele au fost discutate in cadrul programului parinte-copil.

Etapele terapeutice ale programului parinte-copil au urmarit:

- imbunatatirea relatiei parinte-copil;

- modificarea comportamentului impulsiv in situatii bine definite prin utilizarea consecventa a unor tehnici pedagogice si terapeutice;

- utilizarea de catre parinti a intaririlor comportamentelor dezirabile;

- folosirea unor intariri verbale specifice (lauda sau dezaprobarea);

recurgerea la intariri consistente;

- utilizarea in prima faza a metodelor de recompensare si abia apoi a tehnicilor de pedepsire;

- acordarea unei atentii deosebite la posibilele reactii fata de comportamentele indezirabile (nu certam copilul, nu stabilim reguli daca nu reusim sa obtinem cooperarea lui);

- observarea calitatilor copilului;

stabilirea de comun acord a Regulilor familiei;

formularea cerintelor intr-un mod eficient

E. REALIZAREA EVALUARILOR

Pentru cunoasterea obiectiva a profilului psihologic al copilului si mai ales pentru adoptarea unor masuri pedagogice adecvate particularitatilor individuale s-au folosit un set de probe psihologice care au permis identificarea unor particularitati ale dezvoltarii.

Probe utilizate: teste pentru stabilirea nivelului de dezvoltare intelectuala (Testul Raven Color si Binet-Simon), teste proiective de personalitate (Omuletul si Familia mea) si un chestionar pentru evaluarea tulburarilor hiperchinetice completat de parinti impreuna cu diriginta clasei (TRF - Arbeitsgruppe Deutsce Child Behavior Checklist).

F.CONCLUZIILE EVALUARII COMPLETE: FAMILIA

Faptul ca ambii parinti au venit impreuna la scoala, dovedeste ca sunt responsabili pentru comportamentul elevului Ionut;

Ambii constientizeaza ca lipsa comunicarii si a sprijinului afectiv de care ar fi avut nevoie copilul, nu au fost compensate de cadouri si de bani;

Decizia de a cere sprijin scolii, a apartinut ambilor parinti, ceea ce dovedeste ca in familie exista o buna comunicare;

Cei doi parinti se respecta reciproc- lucru foarte important pentru evolutia emotionala ulterioara a baiatului.

Mihai

- comportarile deviante ale baiatului, fuga frecventa de la ore si rezultatele mai slabe la invatatura vin din sfera tulburarilor emotionale;

- lipsa tatalui si in special a mamei, care-i oferea sprijin afectiv si mediu securizant, s-a transformat la nivel comportamental in manifestari deviante (fuga de la ore si compania neadecvata) ;

- grupul de prieteni reprezinta incercarea lui de a-si gasi un suport afectiv si o acuta nevoie de afirmare a personalitatii, iar problemele de natura afectiva au condus la o scadere a motivatiei pentru invatare, culminand cu o scadere in plan cognitiv;

G. CONCLUZII:

Programul de interventie personalizat presupune colaborarea in echipa, formata din psiholog, familie, toti cei implicati in activitatea desfasurata de I. pe parcursul unei zile pentru a forma un cerc de sustinere, echilibrare si integrare in comunitate.

Activitatea in scoala s-a axat pe urmarirea evolutiei copilului implicat si pe crearea de prilejuri pentru a exersa suplimentar activitati necesare urmarind totodata dezvoltarea increderii in fortele proprii. Acest fapt s-a realizat prin aplicarea unor metode si procedee eficiente pentru integrarea copilului in colectivul clasei, relationarea sa cu ceilalti copii si cu adultii, formarea deprinderilor comportamentale, motrice, socio-afective, practice.