PROCESELE SI STARILE AFECTIVE SI MOTIVATIONALE IN INVATARE

PROCESELE SI STARILE AFECTIVE SI MOTIVATIONALE IN INVATARE

Procesele si starile afective si motivationale constituie conditii intern-subiective de sustinere energetica a acivitatii de invatare.

Refectand nu doar obiectul sau subiectul ,ci relatia intre obiect si subiect ,concordanta sau discordanta intre calitatile obiectelor si fenomenelor si trebuintele si nevoile subiectului,ele se dezvolta in sensul antrenarii resurselor energetice psiho-nervoase ale organismului si totodata a orientarii acestora in directia asigurarii echilibrarii cu ambianta.

Aceste procese si stari psihice constituie o sustinere energetica specifica in sensul ca ele angajeaza in mecanismele lor neurofunctionale o constelatie de instante subcorticale si corticale.Ele asigura controlul si reglarea superioara in acord cu circumstantele adaptive.

Formele superioare ale proceselor afectiv-motivationale devin constante ale personalitatii si indeplinesc functii reglatorii pentru activitatile si manifestarile omului.

In activitatea instructive-educativa toate aceste stari si procese sunt amplu implicate si totodata modelate si dezvoltate la nivel superior.

Prin caracterul sau reglator-preferential al activitatii umane,afectivitatea isi pune amprenta si asupra calitatii prestatiei scolare a elevilor.

Activitatea este factorul care mobilizeaza si sustine energetic efortul cognitiv si de vointa al elevilor in activitatea de invatare,ca si in indeplinirea eficienta a tuturor indatoririlor scolare in asamblul lor.

Modul in care afectivitatea se insera in indeplinirea obligatiilor scolare se diferentiaza ascendent in functie de particularitatile de varsta si individuale ale elevilor si mai ales,de largirea orizontului de cunoastere si a gradului de formare si dezvoltare a personalitatii lor.

Avand o puternica rezonanta psihica,afectivitatea reprezinta unul din canalele de receptie optimala a influentelor educative.

Din practica scolara neconditionata se pot cita numeroase cazuri de elevi cu handicap scolar sau comportamental,care au fost recuperati prin interventii de natura afectiva:intelegere,calm,blandete,incurajare.

Toate acestea constituie exigente profesionale indispensabile educatorului de orice nivel.

In esenta,afectivitatea reflecta,sub forma unor trairi subiective specifice ,relatiile omului cu realitatea din perspective raportului dintre cerintele sale subiective si conditiile obiective da satisfacere a lor.

Concordanta dintre cerinte si realitate determina emotii positive de placere,satisfactie,bucurie,in vreme ce discordanta dintre acestea genereaza emotii negative de neplacere,tristete.

Adeseori starile de insatisfactie datorate dezechilibrului dintre dorintele,trebuintele si asteptarile noastre si conditiile obiective de satisfacerea lor sunt traite ca situatii frustrante.Trairile frustrante pot fi trecatoare sau se pot croniciza.

Ca forme de manifestare,afectivitatea se evidentiaza prin:

-modificari organice

-conduite emotionale sau comportamente motorii caracteristice

-trairi subiective specifice.

Registrul componentelor organice ale emotiilor este mult mai intins,iar specialitatea acestora in raport de stimul afectogen ramane o problema deschisa.

La om,ca efect al multiplelor conditionari sociale,conduita emotionala este mult mai complexa,variata si nuantata decat la anumale.

Starea emotionala a unei persoane se exprima si printr-o serie de reactii motorii cunoscute sub denumirea de expresii emotionale,cum sunt expresia fetei(mimica),expresia prin gesture(pantomimica) si modificari de voce (intonatia,timbrul,intensitatea).

In activitatea scolara,expresivitatea emotionala indeplineste o functie comunicativa si una de reglare a procesului instructive-educativ.Astfel,maiestria pedagogica a profesorului se releva si prin capacitatea sa de a se folosi cu pricepere de expresiile emotionale,cu scopul de a intari forta de sugestie a cunostintelor predate.

Pe de alta parte,expresivitatea emotionala pe care o arata elevii in timpul lectiei permite profesorului sa aprecieze gradul de intelegere a materialului predate,dificultatea lui,stadiul de rezolvare a problemei date si,pe aceasta baza,isi poate autoregla strategia didactica,in directia optimizarii ei.

Trairea afectiva nu se poate reduce la un act de cunoastere si nici nu poate fi inteleasa ca un simplu ecou al modificarilor organice.Desi trairile emotionale nu sunt procese cognitive propriu-zise,indeplinesc si o functie refectorie implicita si contribuie astfel la actul cunoasterii.

In functie de gradul de complexitate si constientizare,durata si intensitate,procesele afective se pot clasifica in:

-primare,din grupa carora fac parte emotiile sau afectele care sunt stari emotionale ce apar brusc,au desfasurare scurta,intensitate mare si se exprima viu in conduita(furia,mania,spaima,explozia de bucurie).Afectele pot genera acte comportamentale necugetate si regretabile,dar printr-un antrenament adecvat emotiile primare pot fi reprimate,atenuate sau convertite .In activitatea scolara,ca efect al instructiei si educatiei,se elabotreaza treptat la elevi si un control cortical tot mai eficient al emotiilor primare.

-complexe,din categoria carora fac oarte dispozitiile afective si emotiile.Dispozitiile sunt stari afective relative discrete si de intensitate medie care dau o totalitate afectiva activitatii psihice pe o perioada variabila de timp.Dispozitiile afective sunt determinate cauzal.In activitatea scolara dispozitiile afective au un rol deosebit de important.In cazul in care au o coloratura pozitiva,ele stimuleaza actul invatarii si formarii prin crearea acestei "atmosfere degajate" de colaborare si emulatie,favorabila activitatii creatoare.Maiestria profesorului se valorifica si prin modul in care stie sa induca la elevii sai dipozitii afective pozitive,proprice invataturii si indeplinirii sarcinilor scolare in ansamblul lor.Activitatile scolare,prin natura si specificul lor,supun elevii la un registru de solicitari emotionale dintre cele mai intinse si variate.De la curiozitate si bucuria cu care micul scolar de 6 ani paseste pentru prima data pragul clasei si pana la adolescentul care isi faureste idealul de viata si incearca fiorul primei iubiri,se intinde un nesecat izvor de trairi emotionale.Educatorul poate sa se foloseasca constructive de aceasta diversitate de triri emotionale generate de situatiile scolare,sa creeze cu modele adecvate altele noi sis a le puna in serviciul unei sarcini formative si informative bine precizate.

-atitudinale,unde atitudinie afective cuprind sentimentele si pasiunile.Caracteristica lor reflecta raporturi coplexe si stabile dintre om si mediu,in special mediul social.

Raportata la activitatea scolara,afectivitatea exprimata in motivatie si valorizata prin invatare reprezinta unul din factorii cei mai importanti in formarea multilaterala a personalitatii elevilor.Din aceasta perspective,sarcina principala a scolii,formativa si informativa,o constituie dezvoltarea la elevi a emotiilor si sentimentelor superioare(intelectuale,estetice si morale).

Atitudinea preferentiala a elevilor fata de diferitele discipline scolare este determinata,in mare masura,de existenta unor componente motivationale de ordin afectiv:increderea in propriile capacitate de intelegere a faptelor;siguranta in rezolvarea problemelor;bucuria descoperirii adevarului si satisfactia succesului.

Interesele cognitive autentice (a sti pentru a cunoaste,explica si actiona practice)se formeaza pe baza dezvoltarii capacitatii de effort cognitive exprimat si sustinut printr-un ansamblu de mobiluri-trebuinte,dorinte,atractii,emotii,actiuni si atitudini-de natura sa mobilizeze si directioneze selective activitatea de cunoastere(invatarea)a elevilor.

Prin urmare,in procesul de formare a sentimentelor intelectuale,profesorul trebuie sa cultive la elevi curiozitatea epistemica,dragostea pentru adevar,bucuria descoperirii lui si increderea in propriile forte,factori afectivi indispensabili in dezvoltarea unei motivatii cognitive intrinseci.

In scoala,profesorul-indiferent de specialitate-contribuie implicit prin intreaga sa atitudine la formarea gustului pentru frumos al elevilor.Vestimentatia,modul sau de comportare in clasa si in afara ei,felul de exprimare verbala(stilul,expresivitatea,elevatia) pot fi "modele" estetice pentru elevi si,foarte adesea, vectori preferentiali pentru disciplina predata sau,dimpotriva,surse de perturbare a procesului instructive-educativ.

Sentimentele morale reflecta atitudinea persoanei fata de normele etice ale societatii.Morala ca forma a constiintei sociale-exprima suma de principii si norme,care reglementeaza relatiile sociale.

In societatea noastra,emotiile si sentimentele morale ale oamenilor reflecta relatiile socialiste,exprimate in morala comunista.

Emotiile si sentientele etice stau la baza convingerilor morale.

Convingerile morale reprezinta factori esentiali de sustinere si reglare a conduitei morale(norme de comportare in orice situatii de viata,conforme cu convingerile formate).

In procesul formarii la elevi a unor convingeri morale sanatoase,nu sunt suficiente principiile declarative abstracte ci,pe baza experientei personale si a exemplului viu(aprecierea si autoaprecierea actiunilor si conduitelor concrete) sa fie generate trairi emotionale superioare de natura etica.

Cateva distorsiuni afective mai frecvente posibile a fi generate de activitatea scolara sunt:tensiunea afectiva apare ca stare de incordare emotional ace rezulta din confruntarea elevului cu un eveniment sau situatie scolara mai deosebite(exemplu:examen,nota,vacanta,premiere,corijenta).

Tensiunea afectiva ia nastere si in cazul asteptarii unor astfel de situatii,iar coloratura emotionala a ei poate fi pozitiva(mobilizatoare pentru activitate) sau negativa(blocata sau diminuata in functie de caracterul recompensei asteptate,de satisfactie sau insatisfactie), ca si in functie de particularitatile psihoemotive ale elevului(tip stenic sau astenic).

Tensiunea afectiva poate aparea ca o stare de incordare emotiva,a intregii clase de elevi(sau numai a unei parti din clasa) la confruntarea cu o situatie scolara deosebita(sau asteptarea ei).

Dupa caz,tensiunea afectiva a clasei poate fi,de asemenea,pozitiva sau negativa in functie de natura si coloratura emotionala a situatiei.

Teama de scoala manifestata prin fuga,absenteeism,orientare catre alte activitati este provocata de dificultati de adaptare si esecuri scolare repetate,greutati de invatare la un obiect sau mai multe si sau de conduita exagerat de aspra a educatorului.

Exista o serie de dereglari afective care nu sunt generate de scoala ca atare,dar pe care aceasta le poate accentua ca:instabilitate afectivaanxietate si timiditate.

In toate aceste cazuri interventiile educative au scopul de a neutraliza cauzele care au provocat dereglajul afectiv,de calmare,pondere si echilibrare pentru copilul anxios si pentru cel instabil afectiv si de incurajare pentru timid.

In ansamblul ei,activitatea intructiv-educativa trebuie sa fie astfel reglata si organizata incat sa nu genereze dereglari afective la elevi.

Motivatia este o dimensiune fundamentala a personalitatii,o variabila interna cu rol de suport in elaborarea diferitelor procese si capacitate psihice.

Ea furnizeaza energia necesara functionarii si mentinerii lor in stare activa,explica de ce se produce ele.

La baza conduitei omului-se afla intotdeauna un ansamblu de stimuli sau de mobiluri-trebuinte,tendinte,atractii,interese,aspiratii,idealuri care sustin din interior realizarea numitor actiuni,fapte,atitudini.

Ele constituie ceea ce numim motivatie.Motivatia se raporteaza la cauzele imediate,interne ale conduitei si are,drept suport material,un mecanism fiziologic,complex,care cuprinde o componenta organica,o componenta subcorticala si o componenta corticala.

Contopindu-se intr-un tot,aceste componente alcatuiesc aparatul cortico-subcortical al starii de motivatie,care la om este expresia conlucrarii dintre o anumita trebuinta,imaginea despre obiectul trebuintei,atitudinea fata de trebuinta si modul de abordare actionala a obiectului trebuintei de catre subiect.

Motivatia invatarii se subsumeaza acestui sens general al conceptului si se defineste ca totalitatea mobilurilor care sustin energetic,activeaza si directioneaza desfasurarea activitatilor de invatare.

Ea confera sens si coerenta actelor de invatare si se traieste subiectiv ca stare de tensiune rezultand din confruntarea trebuintelor celui ce invata cu modul cum isi reprezinta el diferitele continuturi,cerinte,situatii si rezultate ale activitatii de invatare.

Elevul interiorizeaza cerintele,obligatiile si modelele externe,intelege sensul pe care il are pentru sine faptul de a invata bine si foarte bine.

Apare sentimental datoriei,al responsabilitatii in raport cu sarcinile de invatare.Conduita de invatare poate fi alimentata,de asemenea,de formatiuni subiective cum sunt trebuinta de statut ridicat,aspiratiile profesionale,dorinta de a fi util societatii,fenomene motivationale mult mai semnificative ca valoarea sociala si mult mai profunde ca culoare subiectiva decat cel enumerate anterior.

Motivatia intrinseca a invatarii este consubstantiala actului de invatare insusi,izvoraste din interiorul lui,se naste odata cu el si in contextual componentelor lui,este solidara cu el pe tot parcursul asimilarii cunostintelor.

Sursa ei o constituie mentinerea in permanenta stare active a contributiei de orientare si investigatie.Motivatia interna a invatarii poate evalua ca interes cognitiv,ca atitudine epistemica stabile fata de informatiile pe care le adduce cu sine invatarea,asigurand premiza unui contact activ si de lunga durata a elevului cu obiectele de invatamant ca surse de cunoastere.

Motivatia interna apropie si apoi face sa coincida scopul cu motivul invataturii,furnizeaza energic un flux continuu invatarii,sporind eficienta activitatii de invatare.

Motivele invatarii pot fi supuse unor operatii de clasificare detaliata,distingandu-se:motive sociale si personale,cognitive si extracognitive,nemijlocite si de perspective,durabile si trecatoare,pozitive si negative,directe si indirecte,eficiente si neeficiente.

Fundamentala ramane insa diferentierea motivatiei in extrinseca si intrinseca,clarificare ce se regaseste intr-un fel sau altul in fiecare din cuplurile de motive enumerate.

Ideal este ca in procesul de invatamant sa se gaseasca formula optima de imbinare a motivatiei interne cu motivatia externa,indeosebi cu cea legata de sfera psiho-morala a personalitatii,de asa maniera incat stimularea actuala,concreta a conduitei de invatare sa se conjuge cu o atitudine in general pozitiva,favorabila a elevului fata de invatatura.

Interesele reprezinta o forma specifica a motivatiei:acestea se exprima prin orientarea sau directionarea relativ constanta a persoanei spre anumite domeniii de activitate.

Ele constau in atitudinea cognitive-afectiva,preferentiala pozitiva fata de anumite zone ale cunoasterii si activitatilor productive-creatoare.

Prin natura lor,interesele presupun trebuinte active de cunoastere si actiune;ele orienteaza si dinamizeaza subiectul uman,determinand aspectul selectiv-profesional al manifestarilor sale cat si in rezonanta sa afectiv-intelectuala,specifica,in raport cu diferitele categorii de valori socio-culturale.

Formarea anumitor constelatii de interese constituie o problema centrala in teoria psihologica a invataturii si a formarii armonioase a personalitatii elevilor.

Din aceasta perspectiva,pot fi sugerate ca directii sau obiective de actiune psihoeducationala eficace urmatoarele conditii:

-asigurarea caracterului de noutate in prezentarea materialului de invatare

-prezenta elementelor de variabilitate si atractivitate in ceea ce priveste stilul de predare;evitarea monotoniei

-angajarea activismului superior al elevilor

-"intarirea"=aprobarea si aprecierea rezultatelor pozitive;incurajarea si generarea situatiilor de scces,de satisfactii in respectivele activitati

-intelegerea tematicii abordate-a semnificatiilor sale stiintifice-teoretice si applicative

-realizarea efectiva a unor activitati de ordin practice-productiv si cercetare in cercurile de creatie si activitatile din ateliere si laboratoare pot oferi multiple elemente stimulative pentru geneza si dezvoltarea intereselor la elevi

-corelatiile interdisciplinare,intre interesele anterior formate si noile interesele-pentru activizarea mai ampla a acestora.

Interesele pentru activitatile scolare se manifesta in anumite forme inca de la debutul scolarizarii.In acest sens,ne este cunoscuta asteptarea ardenta si dorinta activa a copiilor de a deveni scolari-nerabdarea si curiozitatea lor pentru aspectul activitatii scolare-care initial prezinta atractivitate orientate uneori mai ales spre aspectele exterioare,ale uniformei de elev,sau pentru obiectele specifice de lucru ale scolarului.

Cunoasterea aprofundata a problemelor psihologice privind psihogeneza motivelor invatarii,abordate de multi autori(J.PIAGET,B. INHELDER, P. BOVET, BOJOVICI, MOROZOVA, SLAVINA,LEONTIEV) prezinta o importanta aplicativa directa in prospectarea strategiilor psiho-educationale eficace de influentare pozitiva a motivatiei invatarii.

Sensul general al dezvoltarii motivelor invatarii este cel al evolutiei de la receptarea cerintelor exterioare,la constientizarea si interiorizarea lor ; in acelasi sens mentionam ca linie evolutiva si trecerea de la motivatia extrinseca la cea dominant intrinseca,precum si cresterea ponderii motivelor de ordin social-moral.

Totodata se structureaza dorinta de a deveni util societatii,aspiratiile profesionale,care treptat deconstituie ca mobiluri de nivelul superior cu rol stimulativ in obtinerea unor performante superioare in diverse tipuri de activitati scolare desfasurate in contextual invatamantului integrat cu cercetarea si productia.

In geneza intereselor-aspecte motivationale,important este si momentul aderarii afectiv-motivationale a scolarilor la sarcinile pe care le au de realizat.

La preadolescenti,in contextul cresterii ponderii motivelor de ordin social-moral,se releva structurarea unor sentimente si atitudini ce profileaza conduita psiho-morala a elevului in raport cu activitatile de munca si invatare scolare.

La adolescenti este prezenta si tendinta spre aderare la un model ideal care poate deveni forta motivationala launtrica si dinamizatoare pentru eforturile elevului obiectivate in activitatile sale de munca,invatare si creatie.

BIBLIOGRAFIE

"PSIHOLOGIE SCOLARA"-P.Popescu-Neveanu

C.Pufan

O.Schiopu

Al.Cazangiu

T.Dobrin

M.Golu

GH.Ionescu

E.Maftei

A.Tecicov-Bogdan

E.Verzes

Student:Boroghina Sorina-Mihaela

Anul:1

Grupa:2