Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Psihologie


Index » educatie » Psihologie
» PRESCOLARUL si Nevoile copilului la varsta prescoalara


PRESCOLARUL si Nevoile copilului la varsta prescoalara


PRESCOLARUL

1 Prezentare generala

De-a lungul timpului multi au tratat perioada copilariei ca pe o joaca si nu i-au acordat atentia pe care o merita. Au neglijat poate cel mai hotarator moment pentru dezvoltarea individului. E adevarat ca toata viata fiintei umane e in schimbare, dar primii ani isi pun amprenta pentru tot restul vietii, acest lucru fiind dovedit si de cercetatorii psihanalisti.

Ar fi de dorit ca toate persoanele sa cunoasca caracteristicile etapelor prin care trece fiinta umana, iar pentru parinti este de doua ori mai important acest lucru, deoarece asa ar cunoaste trebuintele copilului pentru o dezvoltare pozitiva.



Dezvoltarea umana tine de mai multe aspecte, acestea ar fi: fizic, ce aduce schimbari ale corpului la nivel somatic si functional; psihic, prin sistemul de relatii, activitati si procese psihice; afectiv, la nivelul trairilor prin intersectarea stimululor interni cu cei externi; si social, prin adaptarea si insusirea caracteristicilor mediului in care s-a nascut.

Universul fiecarui copil este unic, pornind de la el ca individ (care este singular, doar gemenii pot fi identici), de la familia din care face parte, si ajungand la societatea careia ii apartine. Pentru inceput copilul isi construieste universul in jurul lui, ca mai tarziu sa ajunga sa isi largeasca aria de perceptie si sa descopere lumea exterioara.

Nevoile copilului intre varsta de 3 si 6 ani sunt de "dragoste, securitate afectiva, fermitate, ascultare, deschidere spre lume. Insa, lucrurile pe care le va invata, sunt esentiale: sa-si controleze comportamentul, sa tina cont de altii, sa-si identifice sexul, sa cunoasca si alte persoane in afara mamei lui, sa se maturizeze si sa-si dezvolte cunostintele"[1].

Aceasta perioada este caracterizata de procese cognitive sugestive (gandirea, limbajul, atentia, imaginatia, motivatia), de joc, ca principala activitate si modalitate de cunoastere si de dorinta de a se descoperii pe sine si de a descoperii tot ce-l inconjoara.

Perioada celei de-a doua copilarii este structurata pe etape:

prescolarul mic, 3-4 ani;

prescolarul mijlociu, 4-5 ani;

prescolarul mare, 5-6 ani.

Pentru a intelege mai bine evolutia copilului trebuie cunoscute si intelese procesele care au loc.

Perceptia este totalitatea informatiilor    insusirilor concrete ale obiectivelor si fenomenelor in situatia efectului direct a acestora asupra analizatorilor dobandite in urma unui proces senzorial complex si a imaginilor primare. Un rol important al acestui proces il au activitatile, limbajul si experientele anterioare.

Reprezentarea este procesul cognitiv-senzorial in urma caruia analizatorul reuseste sa schiteze imagini vagi ale insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor fara ca acestea sa actioneze asupra lui.

Gandirea este procesul psihic superior ce reflecta realul, care abstractizand si generalizand coordonate in actiuni mentale, sustrage si adapteaza informatii ale relatiilor clasate si stabilite in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor.

Limbajul este "activitate de comunicare interumana, realizat prin intermediul limbii si al tuturor resurselor ei. Forma de baya, naturala si conctreta a limbajului este vorbirea"[2].

Atentia este o functie a psihicului prin care se reflecta tonusul nervos indisepnsabil desfaturarii celorlalte procese si organizari psihice.

Imaginatia este un proces cognitiv complex prin care psihicul creeaza imagini si planuri noi, combinand si transformand cunostintele dobandite.

Motivatia este o conditie, dedusa, venita din interior, de la nivelul psihicului, spre a actiona catre un scop.

Socializarea este procesul psihosocial de transmitere-asimilare a atitudinilor, valorilor, conceptiilor sau modelelor de comportare specifice unui grup sau unei comunitati in vederea formarii, adaptarii si integrarii sociale a unei persoane.

In continuare voi face prezentarea etapelor din perspectiva fizica, psihica, afectiva, intelectuala si sociala.

2. Prescolarul mic

Copilul este inca o fiinta gingasa care insa incepe sa-si schimbe comportamentul.

Dezvoltare fizica

Inaltimea este in medie de 90 cm-1 m, iar greutatea este de cca. 13-17 kg. Simtul echilibrului s-a dezvoltat reusind sa dea in minge, sa mearga cu spatele, sa sara intr-un picior. Atras fiind de sunetul muzicii sare pe ritmul acesteia. Ii place senzatia de alunecare pe tobogan. La nivelul motricitatii isi dezvolta capacitatea manuirii unui obiect.

Caracter si personalitate

Aceasta perioada este caracterizata de dobandirea capacitatii de autocontrol, e perioada in care copilul incepe sa-si stapanesca frica, furia si impulsurile. Agresivitatea trece de la cel fizic, lovitul cu pumnii si picioarele, la cel verbal. Autocontrolul este remarcat la nivel psihic cat si fizic. In acest proces copilul are nevoie de sustinerea adultilor si de un bun exemplu din partea acestora.

Se poate intalni acum fie frica, fie un entuziasm excesiv pentru animale. La fel si frica de a se afla singur intr-o incapere, sau de a nu fi cu parinti.

Tot la aceasta varsta apare atractia fata de sexul opus. Isi doreste sa cunosca cat mai multe din viata intima a adultilor. Un baiat o sa prefere sa stea in preajma mamei, iar pe tata il considera un rival. La fel si fetele care isi imagineaza ca tatal lor le va fi partener.

Viata cotidiana

Copilul e capabil sa ajute la treburile gospodaresi: o ajuta pe mama la bucatarie, isi stange lucrurile, jucariile, mananca singur (chiar daca inca nu prea bine). Acest lucru depide mult si de influenta pe care o au adulti si de dorinta lor in ai implica pe copii.

Somnul se modifica si exista dorinta de a dormi cu parintii. Trebuie invatat cu un anumit program de somn. Unii dorm si dupa-amiaza. Somnul le poate fi tulburat fie de cosmaruri, fie de necesitatea de a merge la toaleta, in acest caz daca au lasata o veioza aprinsa se pot descurca si fara parinti.

Nu mai este nevoie sa fie imbracat si dezbracat, se poate descurca si singur. Cunoaste cum trebuie sa-si ia pantofii si reuseste si sa se incalte daca sunt pantofi fara siret. La fel si in cazul in cazul spalatului.

Limbaj

Dobandind un vocabular destul de bogat reuseste sa creeze fraze tot mai lungi si foloseste corect un numar de adverbe, negatii si verbe auxiliare. Se poate intampla sa se balbaie si asta datorita faptului ca ideiile curg mult mai repede decat capacitatea lui de a le reda. Este perioada intrebarilor de genul "de ce", "cand", "cine", "unde". Poate face referire la notiuni legate de timp.

Viata intelectuala

Mult mai atent rezista sa i se citeasca povesti ceva mai lungi. Este incantat de personajele basmelor si incep sa-si contruiasca propriile inchipuiri.    Muzica poate reprezenta o atractie pentru el, se misca pe ritmul ei si memoreaza versurile melodiilor preferate. Desenele sunt niste mazgalituri, dar pot trage linii drepte si sa copieze litere.

Stie sa numere fara sa gresesca pana la zece si se descurca bine si pana la 20. A invatat sa se prezinte, cine sunt parinti lui si cunoaste numele apropiatilor.   

Jocuri si jucari

Prietenul imaginar e camaradul ce-i tine companie la joaca si atunci cand ramane singur, pe seama lui se vor spune multe povesti. La gradinita cu colegii incepe sa interpreteze diverse roluri ca mama, tata, doctorul si alte personaje insemnate pentru el. Ii plac jocurile tip puzzel, formate din imagini, cuburile pentru construit.

Dezvoltare sociala

In acesta perioada importante pentru el sunt evenimentele petrecute in familie unde se simte in siguranta si plin de incredere. Ii plac iesirile, vizitele si sa i se impartaseasca un secret.

In jocurile lui cu alti copii a invatat sa-si astepte randul si sa imparta jucacariile cu ceilalti. Formeaza doua tipuri de relatii: cu copii care-i plac si ii sunt prieteni si cu cei care nu-i plac, de care nu e atras.

Debutul la gradinita

Pentru dezvoltarea lui sociala ajutatoare ii este gradinita care primeste copiii odata cu implinirea copilului a trei ani.

Gradinita are ca obiectiv dezvoltarea fizica, morala si intelectuala a copilului. Aici copilul intalneste persoane noi (copii, educatori) cu care intra in legatura si cu care dezvolta diferite relatii. Invata sa se joace cu ei, sa comunice, isi dezvolta anumite abilitati, invata sa numere, sa spuna poezi, sa se descurce in lipsa parintilor si incepe sa realizeze ca nu el este centrul universului.

Somnul

La aceasta varsta problema somnului e frecventa: nu vrea sa mearga la culcare, vrea sa doarma cu dumnevoastra, se trezeste pentru ca viseaza urat. Unii copii dorm dupa-amiaza altii nu, important este sa reusiti sa respectati un program de somn astfel incat sa acopere nevoia lui.

Povestile

Sunt un bun mod de ai acapara atentia si de folos seara inainte de somn pentru al face sa adoarma mai usor. Prin intermediul ritualului de ai citii o poveste inainte de somn ii creeaza o legatura speciala cu dumnevoastra si ii va dezvolta vocabularul si imaginatia.

Dorinta de atentie

Ca si un adult copilul vrea sa fie apreciat si de aceea o sa faca in asa fel incat sa i se acorde tot timpul atentie.

In unele cazuri aceasta dorinta vine din faptul ca parintii chiar nu le acorda atentia de care au nevoie si ei atunci fac ce pot pentru a o primi (pozne, refuza sa manance, sa asculte, etc.). Pentru alti copii atentia inseamna siguranta, cu cat li se acorda mai multa atentie cu atat se simt mai in siguranta, si asta arata ca sunt dependenti de parinti si se pierd atunci cand nu-i au in preajma.

Independenta

De mic copilul trebuie sa-si capete independenta si e bine sa fie capabil singur sa manance, sa se imbrace, sa se joace, sa adoarma. Asa o sa exite timp pentru dumneavoastra sa va ocupati de alte aspecte ale dezvoltarii lui ca: jocul, descoperirea universului cel inconjoara, descoperirea inclinatiilor lui artistice, etc.

Nevoia de afectiune

Afectiune inseamna a arata dragostea pe care o avem pentru copil. Asta e posibil daca i se acorda timp si interes, daca e considerat fiinta umana cu gandurile, dorintele si temerile ei. Greselile nu trebuie scoase in evidenta, ci uitate, iar o fapta buna sa fie laudata si data exemplu. Copilul are nevoie sa fie ascultat, inteles, sa ii fie impartasite trairile.

Nevoia de intelegere

Cu totii am fost copii si e bine sa nu uitam acest lucru, asa ne-am da seama de ce copilul are un anumit comportament si care este cauza lui. Copilul considera ca e indreptatit sa aibe acel comportament, ori vrea doar sa faca pe plac cuiva. Bruno Bettelheim spune in scrierile sale ca "Copilul este nefericit pentru ca a fost contracarat. Superioritatea judecatii adultului da copilului sentimentul    unei infangeri. Furios sau trist, el nu-ti poate afirma argumentele si nici nu le intelege pe cele ale parintilor lui. Copilul se simte invins si nu este convins de logica parintilor, ceea ce este o experienta frustranta si pagubitoare. El nu poate fi neascultator, dar actioneaza impotriva convingerilor sale, ceea ce este foarte dureros."

Nevoia de respect

Respectul presupune sa tratezi copilul ca fiinta adevarata, iar perceptia pe care si-o va forma cu privire la persoana lui si increderea in fortele lui sunt strans legate de cum l-au apreciat parintii. Si asta rezulta din cuvintele si atitudinile parintilor. E important cum ne comportam cu un prieten si cum ne comportam cu copilul nostru. Sa fiti atent la ce va raspunde, sa vedeti rezultatul dupa ce i-ati cerut sa-si faca patul, sa il trimiteti la culcare inainte sa isi vada tatal ce se intoarce de la servici, sa aveti timp sa stati cu un prieten, cand va cerut sa iesiti undeva, sa-i admirati fugitiv un rezultat bun, dar sa ii amintiti o boacana, sa-i promiteti ceva si sa uitati, toate acestea arata lipsa de respect fata de el. Nu trebuie sa-i faceti pe plac in toate sau sa-i acceptati orice, dar are nevoie sa i se explice ceea ce doriti de la el la nivelul lui de intelegere, nu sa impuneti. Doar asa ii va respecta si el pe cei din jur.

Prescolarul mijlociu

Copilul a devenit deja o fiinta cu personalitate. Este fie timid, fie prea agitat si e nevoie de fermitate si siguranta pentru o buna dezvoltare.

Dezvoltare fizica

La patru ani cantareste aproximativ 14,5 si 19 kg si in inaltime ajunge intre 97 si 109 cm.

Mersul ajunge sa-l stapaneasca bine si e atras de drumetii reusind sa faca fata unor distante mari. Este plin de energie si si-o consuma sarind, alergand, catarandu-se si facand tumbe.

Asupra mainilor are o mai buna stapanire reusind sa taie drept o foaie.

Pofta de mancare este buna si usor de multumit.

Caracter si personalitate

Este perioada in care nu mai este atras de adulti, ci de copii cu care isi petrece mai tot timpul.

Viata imaginara debordeaza de inventii si fabulatii in care se crede personajul principal si se simte mandru de realizarile sale. Nu se deosebeste de varsta de 2,5 ani cand era iritabil, autoritar si dificil. Tensiunile interne se manifesta prin rosul unghiilor, cosmaruri, balbaieli si ticuri. Toate acestea arata conturarea psihicului,    etapa dificila, dar in acelasi timp importanta pentru dezvoltare. Devine tot mai constient de autonomia sa, de asemanarile si diferentele dintre el si alti copii, de drepturile pe care le are si pe care inca nu cunoaste cum sa le impuna.

Cuvintele urate, obscene il atrag si se amuza pe seama lor. Nu trebuie sa reactionam la ele, chiar daca pare haios si ne amuza pentru ca astfel i-am inocula impresia unui gest normal care il pune in centrul atentiei.

Pe cat de des rade pe atat de des si plange, vrea sa se intample totul dupa placul lui. Manifesta cand gelozie, cand afectiune si are aceleasi temeri: de singuratate, animale si diverse personaje (baba cea urata).

Revine la agresivitatea fizica pe care o aplica in paralel cu cea verbala.

Nu mai este interesat sa fie placut de cei din jur si nu mai e ascutator si respectuos. Are notiunea proprietatii si ii place sa se mandreasca cu ce are.

Ii plac istorisirile cu el de cand era mai mic si e interesat de cum a venit pe lume.

Viata cotidiana

Poate sa aduca de la gradinita lucrurei care nu-i apartin, asta pentru ca nu face distinctie intre ceea ce este al lui si ce nu, sau intre realitate si imaginar si de aceea are nevoie de ajutor.

Desi mananca putin, mananca suficient, iar la masa nu poate sa stea locului.

Daca somnul de noaptea este bun nu mai dorm si ziua, dar nu e o regula. Pregatirea de dinainte de culcare a devenit obisnuita. Inca se poate intamnpla sa se mai trezeasca noaptea, fie pentru a merge la toaleta, fie sa vina in patul dumneavoastra sau treziti de vreun cosmar. La toaleta nu mai are nevoie de ajutor, si e indicat sa-l lasati sa se descurce singur. Si cu spalatul se intampla acelasi lucru si reuseste sa se si imbrace daca are hainele asezate in ordine.

In desenele lui se poate observa ca fiintelor li se pot distinge mainile, picioarele, ochii, gura, urechile si ca ii place sa-si deseneze familia.

Limbaj

Intre 4 si 5 ani copilul poate sa numere si pana la 30, cu dificultate de trecere de la un grup de zece la altul. Progreseaza in perceperea timpului si a modului in care il exprima. Stie succesiunea evenimentelor dintr-o zi si se orienteza sa ajunga intr-un loc in care a mai fost (la gradinita, la un vecin). Expresii de genul: "inainte", "alaturi", "in spate", "in mijloc", "inauntru", "deasupra" sunt folosite corect.

Vocabularul este tot mai bogat. In limbaj are greseli gramaticale si se mai balbaie, dar nu il incurca in creearea de povesti.

Viata intelectuala

Stie sa numere si a insusit un vocabular vast, reuseste sa imparta obiecte pe categorii, face distinctie intre gros si subtire, lung, scurt, cunoaste culorile.

In vocabularul lui si-au facut loc cuvintele urate, jignitoare, abstracte si cele inventate. Intelege tot ce i se spune si nu e nevoie sa va mai adresati ca unui copil.

Pentru o buna dezvoltare a abilitatilor si a inventivitatii sale din viitor e bine ca acum sa-l incurajati in preocuparile lui de a modela, lipii, colora, de a realiza constructii ingenioase.

In lecturi e atras de jocul cuvintelor si devine receptiv la auzul acestora. Recunoaste literele si numerele, iar cateva le si reproduce. E captivat de emisiunile de la televizor si de reclame pe care le reproduce. La fel si muzica e o incantare.

Jocuri si jucari

Prefera jocurile in compania altor copii in parcuri si in special in aer liber, unde se poate desfasura in voie. Este atras de jocul cu mingea, jocul in apa ori cu apa, imitare a unor scenete si de a se deghiza.

Dezvoltare sociala

Aceasta perioada este cea in care copilul adopta comportamentul parintelui de acelasi sex. Un baiat va fi autoritar si va sta in preajma tatalui pentru al ajuta in diverse activitati. Iar fata in preajma mamei la bucatarie pentru a deveni o mica gospodina. Se cunoaste ca sunt atrasi de sexul opus si de aceea vor sa impresioneze.

Ii plac calatoriile mai ales cu familia, de care este atasat si are un comportament protehtor fata de un frate mai mic.

Prieteniile si certurile sunt la fel de intense in colectivitatea sa si incep gruparile pe sexe.

Sensibilitate

Pentru unii copii faptul ca au cazut nu inseamna nimic, se ridica si isi reiau jocul. Dar nu este valabil pentru toti acest lucru si se intampla ca o simpla accidentare sa se transforme intr-un dezastru.

Acest lucru porneste de la reactia pe care o are adultul atunci cand cel mic pateste ceva. Pentru ca adultul tresare pentru copil e un semn ca s-a intamplat ceva grav si atunci intervine sentimentul de frica al copilului si incepe sa planga, mama considerandu-se vinovata arata o mai mare afectiune fata de el, iar acest lucru e in defavoarea copilului. Acesta a invatat ca plangand obtine mai multa afectiune. Fizic durerea e aceiasi, dar psihologic se mareste. Asa reuseste sa ii manipuleze pe cei din jur, chiar daca el nu e constient de asta, pentru ca el de fapt nu vrea decat sa fie consolat, iubit si in centrul atentiei. Cel mai bine e sa va faceti indiferent la micile lui accidentari, iar daca e ceva mai grav sa-i distrageti atentia pentru da impresia de neliniste.

Curiozitatea

Copilul e la varsta la care e dornic sa cunoasca, sa inteleaga tot si sa stie ce se petrece in jurul lui de aceea intrebarile nu se mai opresc. Ce e bine de stiut pentru un parinte e sa adapteze raspunsurile in functie de varsta copilului. Raspunsurile date au atat rol educativ, cat si de informare, iar modul de ai raspunde il va face fie sa-si doreasca in continuare sa exploreze, fie sa fie reticent. Daca copilul intreaba ceva inseamna ca si raspunsul il va intelege asa ca nu-i refuzati un raspuns pe motiv ca e prea mic, doar formulati-l pe masura intelegerii lui.

Prin intrebarile adresate de copil ajungeti sa-l cunoasteti, sa vedeti cel preocupa sau ce temeri are. Un alt lucru important este sa nu fie mintit, va poate prinde si atunci isi pierde increderea in dumneavoastra.

Daca intrebarile sunt tot mai multe, iar raspunsurile nu-l prea interesaza, inseamna ca a vrut doar sa atraga si sa retina atentia sau doar sa amane o sarcina.

Temerile

Temerile apar la orice varsta, dar mai ales la copii. Temerile mai vechi dispar si apar altele. La prescolarul mijlociu se intalneste teama de intuneric, insecte, caini, fulgere, tunete, dialogul cu necunoscuti. Toate acestea sunt normale si nu e nevoie decat sa-l linistim si sa-l sustinem sa-si capete increderea in el, cu timpul va face diferenta intre realitate si imaginatie.

Odata cu independenta capatata anterior are un anumit comportament prin care sa dovedeasca acest lucru. Apoi acest fapt il face sa se simta vinovat si sa se teama de pedeapsa. Sentimentele astea revin mai tarziu sub forma cosmarurilor.

Fabuleaza sau minte?

Pana la 4 ani copilul nu vede in minciuna ceva rau, rau i se pare sa o contrazica pe mama sau sa o supere. Astfel acum crede de cuviinta sa spuna altceva decat adevarul pentru a nu o necaji pe mama.

Cum cuvintele sunt uneori mai puternice decat faptele, iar parinti mai puternici decat cei mici, si el nu vrea decat sa fie un egal de-al lor, atunci se va folosi de cuvinte si imaginatie sa reuseasca acest lucru. Inventeaza fabulatii de genul: bunica a spus ca doar pasarile mananca salata, asta pentru ca nu vrea sa manance sau nu e pe placul sau.

Spre cinci ani povestile intra in sfera irealului, si contientizeaza ca inventeaza. Cand minte si o face constient, o face cu un scop: sa nu fie pedepsit, sa atraga atentia, se simte vinovat. Sau ii place sa se joace cu cuvintele. In orice forma ar fi o minciuna aceasta dovedeste si inteligenta copilului (modul lui de a schimba realitatea).

4. Prescolarul mare

Copilul incepe sa fie o persoana serioasa si competenta fata de care sa aveti incredere.

Dezvoltare fizica

La aceasta varsta fizicul copilului ajunge la inaltimea de 105 si 115 cm si la masa de 16 - 21 kg.

Stabilitatea este tot mai mare si ii ofera siguranta, bicicleta este martora aventurilor sale, iar escaladele il sunt universul lui. Coordonarea membrelor este mult mai precisa, dezvoltand ritmul si coordonarea miscarilor - se da in leagan.

Distinge stanga de dreapta si stie sa le arate.

Caracter si personalitate

La inceput e o persona calma si realista ce doreste sa fie asemeni unui adult, chiar daca prefera sa ramana in preajma adultilor pentru a le sfatul. Nu se mai smiorcaie din orice si nu mai are excese de furie asa dese, mai ales fata de oameni.

Mai spre sase ani devine mai nesigur si se intensifica plansetele si accesele de furie sau suparare, devine razbunator.

Temerile se reduc si se concretizeaza asupra unui amanunt: cainele ce-si    arata coltii. Este mai cuminte, dar de multe ori neaga sau invinuieste pe altineva daca a facut ceva. Este dornic sa faca pe plac adultului si ii respecta cerintele si cere permisiunea inainte sa se apuce de ceva.

Viata cotidiana

Pofta de mancare este buna si a ajuns sa se ajute de tacamuri pentru a se descurca cat mai bine. E util sa ia masa cu parintii astfel va imita din gesturile lor.

Raceste mai rar si de aceea lipseste tot mai putin din colectivul sau de la gradinita. Este perioada bolilor copilariiei daca nu le-au avut pana acum (rujeola).

Se spala, se imbraca, se incalta singur, nefiind insa interesat de aspectul sau. Cu somul lucrurile raman cam la fel.

Limbaj

Vorbitul e cursiv si corect insusindu-si timpurile verbale. Recunoaste multe litere si e pregatit pentru a incepe sa citeasca. Util pentru copil este sa fie invatat sunetele si apoi sa se treaca la citit altfel ii va creea confuzie.

Viata intelectuala

Ca si in anul precedent pune multe intrebari si se gandeste la toate, numai ca acum isi formeaza propriile idei si concluzi, care nu sunt tocmai corecte. Datorita implicarii parintilor,    a educatoarei si a stadiului la care a ajuns incepe sa scrie si sa socoteasca. Devine un copil capabil sa faca fata cerintelor ce vor urma la scoala.

Jocuri si jucari

Jocurile sunt centrate pe imitarea adultilor, baietii sunt soldatei, iar fetele sunt mamele papusilor lor.

Dezvoltare sociala

Inca se simte dependent de parinti si prefera sa se afle in preajma lor. Cu fratii mai mari este prietenos, in schimb cu cei mai mici se impune.

Stie sa se comporte civilizat, dar mai si uita din cand in cand sa si arate acest lucru. Isi face prieteni de varsta lui cu care interactioneaza destul de bine. Unii copii nu accepta sa nu fie liderul grupului sau sa piarda un joc.

Timid

La baza caracterului sta factorul genetic pe structura caruia factorul de mediu si de educatie isi aduc contrubutia. Acest factor difera de la indivit la individ, chiar si in cazul gemenilor. De aceea unii copii sunt mai timizi, iar altii mai putin. Acest lucru se poate schimba si depinde de parinte si de educator sa sesizeze acest lucru si sa faca ceva pentru a ameliora lucrurile. Nu trebuie aratat copilului ca il considerati timid, nu trebuie obligat sa vorbeasca atunci cand nu doreste si nici sa se vorbeasca in locul lui nu e bine. Are nevoie de incredere si de exercitiu si o sa reuseasca sa se schimbe.

Pentru fiecare perioada a vietii s-au trasat caracteristici comune, dar acestora li se adauga insusirile fiecarui individ, pentru ca fiecare dintre noi e o persoana distincta. Tot ce trebuie sa stim e sa identificam ce e bine si ce e rau pentru dezvoltarea oricaruia dintre noi si mai ales pentru un copil a carui viata depinde de noi.

5 Influenta familiei asupra copilului

Legat de familie si de rolul acesteia in societate, se poate aminti impactul climatului familial asupra formarii personalitatii noilor generatii si pe cale de consecinta influenta climatului familial asupra evolutiei societatii.

Climatul familial reprezinta formatiunea psihosociala foarte complexa cuprinzand ansamblul de stari psihice, moduri de relationare interpersonala, atitudini, niveluri de satisfactie ce caracterizeaza grupul familial o perioada mai indelungata de timp. Climatul familial poate fi pozitiv sau negativ.

Influenta familiei asupra copilului are loc pe mai multe planuri:

- fizic;

- intelectual;

- moral;

- estetic

Fizic - Familia se ocupa de dezvoltarea fizica a copiilor. Ea asigura hrana si imbracamintea copiilor, ii fereste de pericole, le lasa timp de joaca, le creaza conditii cat mai bune de odihna, si se ingrijeste de sanatatea lor. Un regim rational de viata nu poate avea decat urmari pozitive asupra dezvoltarii sale fizice.

Familia ii formeaza copilului primele deprinderi de igiena personala si sociala si il obisnuieste sa utilizeze factorii naturali (apa, aerul, soarele) pentru bunastarea organismului. In perioada pubertatii, schimbarile fiziologice produse in organism pun probleme noi pentru dezvoltarea fizica a copilului, prin indrumari perseverente si afectuase, prin modificarea regimului de odihna, prin crearea unor noi deprinderi igienice, familia le va putea rezolva la timpul potrivit.

Intelectual - Dezvoltarea intelectuala. In cadrul familiei copilul isi insuseste limbajul. Volumul, precizia vocabularului si corectitudinea exprimarii copilului depind de munca depusa de parinti in aceasta directie.

Ca prim factor educativ, familia ofera copilului aproximativ 90% din cunostintele uzuale (ex: despre plante, animale, ocupatiile oamenilor, obiecte casnice etc.).

Familia se preocupa si de dezvoltarea proceselor intelectuale ale copiilor. Ea le dezvolta spiritul de observatie, memoria si gandirea. Parintii incearca sa explice copiilor sensul unor fenomene si obiecte pentru a le putea intelege.

Copiii pun cele mai multe intrebari in jurul varstei de 3- 6 ani, iar parintii ii ajuta sa-si insuseasca un numar mare de cunostinte, raspunzand cat se poate de corect si exact.

In perioada scolara mica, familia vine in sprijinul scolii, sustinand "gustul de citit" al elevilor. Cel mai important este stimularea curiozitatii copilului de a citi, prin cumpararea unor carti care sa puna bazele unei mici biblioteci.

In preadolescenta este posibila o deviere de la subiectele strict legate de scoala sau indicate varstei fragede; astfel, datoria parintilor este de a indruma copilul sa citeasca ceea ce corespunde varstei sale. Dorinta de lectura poate deveni excesiva, copilul sacrificand astfel orele de somn.

Copilul obtine rezultatele scolare in functie de modul in care parintii se implica in procesul de invatare. Parintii trebuie sa-i asigure copilului cele necesare studiului: rechizite scolere, carti de lectura, manuale scolare erc., cat si niste conditii bune de munca: un birou, un computer si nu in ultimul rand liniste pentru a se putea concentra.

Parintii trebuie sa-si ajute copiii la invatatura; ajutorul trebuie limitat la o indrumare sau sprijin, nefiind indicat sa efecueze temele copiilor. Deci, atitudinea parintilor trebuie sa fie una de mijloc: sa nu-l ajute prea mult pe copil, dar nici sa nu se intereseze deloc de rezultatele acestuia.

Moral - Educatia morala a copiilor. In familie se formeaza cele mai importante deprinderi de comportament: respectul, politetea, cinstea, sinceritatea, decenta in vorbire si atitudini, ordinea, cumpatarea, grija fata de lucrurile incredintate. In realizarea acestei sarcini, modelul parental ajuta cel mai mult; parintele este un exemplu pentru copil. Parintii le spun copiilor ce e bine si ce e rau, ce e drept si ce e nedrept, ce e frumos si ce e urat in comportamente. Aceste optiuni ii ajuta pe copil sa se orienteze in evaluarea comportamentului sau si a celor din jur. Tot in senes moral, familia ii indruma sa fie sociabili, sa fie un bun coleg si prieten.

Estetic Familia contribuie si la educatia estetica a copilului. Parintii sunt cei ce realizeaza contactul copilului cu frumusetile naturii (cusorile si mirosul florilor, cantecul pasarilor, verdele campului etc.), cu viata sociala (traditii, obiceiuri stravechi etc.).

Mijloacle mass-media si in mod special televiziunea exercita o influenta puternica asupra educatiei estetice. Nu se poate vorbi de o influenta strict pozitiva sau strict negativa; pe de o parte exista numeroase emisiuni culturale, de imbogatirea cunostintelor, dar pe de alta parte sunt difuzate numeroase programe care pot deforma imaginatia inocenta copiilor intr-un sens negativ.

Parintii trebuie sa controleze atat timpul pe care copilul il petrece in fata televizorului cat si emisiunile pe care le urmareste. In unele familii preocuparea pentru cultura estetica a copilului lipseste cu desavarsire, iar in altele aceasta este exagerata. Daca copilul nu are aptitudini si nici placere pentru diferite arte (balet, muzica, teatru etc.), parintii trebuie sa respecte optiunea copilului.



Anne Bacus, Copilul de la 3 la 6 ani, Ed. Teora, Bucuresti, 2003, p. 7.

P.Popescu-Neveanu, M.Zlate, T.Cretu, Manual de psihologie pentru clasa a X-a, Ed. Didactioca si Pedagogica, R.A., Bucuresti, 1998, p. 69.

Anne Bacus, Copilul de la 3 la 6 ani, Ed. Teora, Bucuresti, 2003, p. 51.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate