Psihologie sociala - modelul pulsional

PSIHOLOGIE SOCIALA

Modelul pulsional

A fost formulat de L. Szondi, avind la baza existenta a trei sectoare ale vietii inconstiente: pe linga inconstientul individual si cel colectiv, definite de Jung, se mai adauga si inconstientul familial. In aceste sectoare isi au sursa patru vectori pulsionali: pulsiunile sexuale, pulsiunile paroxistice, pulsiunile Eului si pulsiunile de contact. Fiecare dintre acesti vectori pulsionali presupun existenta a doi factori pulsionali, care, la rindul lor, au mai multe tendinte posibile de actiune. Insa dintre aceste tendinte, numai una poate fi satisfacuta in forma ei originara, restul fiind refulate, socializate sau sublimate de catre Eu.

Acest model prezinta interes pentru psihologia sociala in aceea ca se pot analiza relatiile interpersonale si de grup prin prisma portretelor pulsionale ale celor implicati.

Modelul psiho-social

Este cel mai complex, integrind toate celelalte modele prezentate anterior intr-unul unitar si care ia in considerare interactiunea tuturor factorilor Eului: filogenetici si ontogenetici, individuali si sociali, constienti si inconstienti.

Eul si imaginea de sine in structura persoanei

Eul este mecanismul care:

- face distinctia eu-lume, eu-ceilalti;

- asigura zona de maxima claritate a constiintei;

- face prelucrarea informatiei si raportarea informatiei la un referential (operator, entitate care transforma o marime in alta marime);

- asigura continuitatea si coerenta intregii noastre vieti interioare si a celei sociale, rezultind istoria personala;

- asigura mijloacele pentru cunoasterea de sine si cunoastrea celorlalti;

- realizeaza o vectorizare a existentei sociale.

Forme ale Eului:

- eul somatic si eul psihologic;

- eul subiectiv (imaginea despre propria persoana), eul reflectat (reprezentarea celor din jur despre mine), eul autentic (obiectiv, identificat cu mijloace riguroase), eul ideal (aspiratiile).

Imaginea de sine

- rezulta din directionarea Eului asupra propriei persoane;

- intr-un raport interpersonal, eu vin cu imaginea de sine, iar celalalt, in ceea ce ma priveste, foloseste Eul reflectat;

- cuprinde: reprezentari despre propriul corp, despre pozitia in societate, relatiile si aprecierea lor; proiectul de viata; istoria evenimentelor cele mai semnificative; mediul fizic personalizat (locuinta etc).

Mecanisme de formare a imaginii de sine:

- reflectarea sociala si comparatia sociala, aflate in strinsa conexiune, in care acceptam imaginile primite de la persoanele semnificative;

- imitatia;

- jocul de rol;

- actiunea selectiva a memoriei.

Mecanisme de mentinere a imaginii de sine:

- confirmarea ipotezelor despre sine;

- afilierea selectiva la mediu.