Problemele persoanelor cu handicap. Tendinte actuale privind egalizarea sanselor.

Problemele persoanelor cu handicap. Tendinte actuale privind egalizarea sanselor.

Handicapul reprezinta o sursa de stigmatizare, indiferent daca este mintal sau fizic. Insuficienta actiunilor profilactice primare si secundare, a actiunilor recuperatorii, face ca fenomenul sa ia amploare.

Impactul social si economic este deosebit pentru ca deficientii si persoanele cu handicap consuma de trei ori mai multe prestatii medicale si au un absenteeism de productie de patru ori mai mare decat al valizilor.

De asemenea, cheltuielile generate de diverse prestatii banesti sau in servicii sunt deosebit de mari si in continua crestere, odata cu perfectionarea tehnologiilor medicale si cu aparitia de noi medicamente.

În tarile in curs de dezvoltare, din cauza situatiei economice precare, nu este posibila alocarea sumelor necesare si suficiente pentru asigurarea prestatiilor pentru persoanele cu handicap, manifestandu-se nemultumiri din partea acestora.

Pe de alta parte, aplicarea globalistica a notiunii de handicap, in loc de al circumscrie situatiilor concrete in care acesta se manifesta, determina cheltuieli nejustificate, diminuand astfel cuantumul sau disponibilul pentru acele cheltuieli si situatii pe deplin justificate. Necorelarea unor legi de securitate si protectie sociala determina unele nemultumiri din partea celorlalti membri ai sociatatii sau cel putin a unor categorii de persoane care se vad astfel frustrate.

Legislatia destul de variata de la o tara la alta, lipsa unei definiri unitare a handicapului, inegalitatea prestatiilor acordate persoanelor cu handicap, mijloacele diferite de actiune, lipsa unui sistem unitar de apreciere a handicapului, a unor criterii unitare de cuantificarea severitatii acestuia, sunt tot atatea cauze de framantari si de cautare a unor reglementari cat mai apropiate de realitatea fenomenului si de posibilitatile societatii.

La scara internationala exista o preocupare sporita a organismelor si institutiilor de decizie fata de asigurarea unor conditii si a unor sanse egale persoanelor aflate in diferite situatii de handicap. Pentru a delimita un cadru general privind strategiile de actiune in domeniul asistentei si sprijinirii persoanelor cu handicap, Organizatia Natiunilor Unite a elaborat si promovat un set de reguli care sa asigure persoanelor cu handicap aceleasi drepturi si obligatii ca si persoanele normale. Persoanele cu handicap si organizatiile acestora, precum si alte organizatii sau foruri ale societatii civile, impreuna cu instantele guvernamentale ale fiecarui stat, au datoria de a actiona si de a face front comun pentru inlaturarea barierelor care mai exista in calea exercitarii drepturilor si libertatilor persoanelor cu handicap si pentru instaurarea unui climat de colaborare si parteneriat favorabil mobilizarii tuturor resurselor in scopul sporirii gradului de informare a membrilor sociatatii in legatura cu nevoile, potentialul si contributia persoalor aflate in dificultate la viata comunitatii din care fac parte. Principalele reguli care trebuie sa sustina egalizarea sanselor pentru persoanele cu handicap sunt:

1." Sporirea gradului de constientizare - fiecare stat trebuie sa initieze si sa sprijine campaniile de informare in legatura cu politica si problematica persoanelor cu handicap prin programele si serviciile initiale sau existente in fiecare comunitate, astfel incat sa se incurajeze o reprezentare si o atitudine pozitiva fata de imaginea persoanelor cu handicap in mediile de informare. "

2) "Îngrijirea medicala - fiecare stat trebuie sa asigure programe si servicii pentru depistarea timpurie, evaluarea si tratamentul deficientelor, precum si programe care sa asigure prevenirea si inlaturarea unor deficiente aparute la populatii sau persoane cu grad mare de risc."

3) "Rabilitarea - fiecare stat are obligatia sa dezvolte programe nationale de reabilirare pentru toate categoriilor de persoane cu handicap, bazate pe principiile deplinei participari si ale egalitatii si care sa includa o paleta larga de activitati destinate formarii aptitudinilor de baza, imbunatatirii sau compensarii functiilor afectate, consilierii persoanelor cu handicap si a familiilor acestora, dezvoltarii increderii in sine, organizarii de servicii ocazionale, pentru evaluare, orientare si insertie sociala."

4)" Serviciile de sprijin - fiecare stat trebuie sa asigure, dezvoltarea, producerea si furnizarea de echipamente, instrumente si dispozitive necesare sustinerii persoanelor cu handicap (ca o masura importanta in favoarea egalizarii sanselor), precum si facilitarea achizitiei de know-how tehnic, asigurarea sevice-ului pentru dispozitivele si echipamentele respective, facilitarea achizitiei lor de catre persoanele cu handicap (proteze de toate tipurile, intalatii, masini si echipamente de productie protejate, soft adaptat pentru anumite tipuri de deficiente).

5) "Accesibilitatea - fiecare stat trebuie sa introcuca programe de actiune pentru a favoriza accesul persoanelor cu handicap in mediul fizic inconjurator (accesul stradal, accesul in institutiile publice si la serviciile comunitate, securitate in spatii aglomerate, ect.), precum si accesul acestor persoane la informare si comunicare (sistemul Braille, servicii de inregistrare si suport magnetic, grafica adecvata si limbajul semnelor pe canalele TV de informare, retele informatizate adaptate pentru fiecare categoriede deficienta in parte)."

6) "Educatia - fiecare stat este responsabil de asigurarea sanselor egale la educatia primara, secundara, pregatire profesionala sau educatie superioara a copiilor, tinerilor si adultilor cu handicap, de faciliatarea invatamantului integrat, flexibilizarea imbogatirea si adaptarea curricumului scolar, de pregatirea continua a personalului didactic si de specialitate, incurajarea comunitatilor sa foloseasca si sa dezvolte propriile resurse pentru a asigura educatia la nivel local a persoanelor cu handicap."

7) "Ocuparea fortei de munca - fiecare stat trebuie sa elaboreze legi si regulamente care sa sprijine activ integrarea persoanelor cu handicap in activitati de productie printr-o varietate de masuri cum ar fi: calificarea profesionala de calitate, sisteme de rezervare sau de protejare a locurilor de munca, imprumuturi si garantii pentru micii intreprinzatori, contracte exclusive sau drepturi prioritare de productie, facilitati fiscale, etc.."

8) "Asistenta in domeniul veniturilor si protectia sociala - fiecare stat este responsabil pentru asigurarea protectiei sociale si pentru garantarea spijinului financiar adecvat intretinerii unei persoane cu handicap. Programele de protectie sociala trebuie sa includa si masuri de stimularea persoanelor cu handicap sa ocupe locuri de munca, pentru a evita dependenta totala fata de sprijinul financiar al statului si pentru a participa activ la viata sociala si de productie a comunitatii, premisa a integrarii lor in societate."

9) " Viata de familie si integritatea personala - fiecare stat trebuie sa promoveze participarea deplina a persoanelor cu handicap la viata de familie si sa asigure dreptul acestora la intimitate si integritate personala, evitarea discriminarilor referitoare la relatiile sexuale, casatorie si exercitarea rolului de parinte, in special in cazul fetelor si femeilor cu handicap."

10) " Cultura - fiecare stat trebuie sa asigure persoanelor cu handicap posibilitatea de a-si utiliza potentialul creativ, artistic si intelectual, atat in beneficiul propriu, cat si in beneficiul comunitatii in care traiesc, accesul in institutiile de cultura (teatre, biblioteci, muzee, cinematografe, etc.)."

11) " Activitatile recreative si sportive - fiecare stat trebuie sa initieze masuri pentru accesul persoanelor cu handicap in locurile de petrecere a timpului liber si practicare a sporturilor (parcuri de distractie, hoteluri, arene sportive, sali de gimnastica, etc) si sa pregateasca personalul din aceste unitati pentru relationarea si sprijinirea persoanelor cu deficiente in situatiile mai dificile."

12.) " Religia - fiecare stat va incuraja masurile de participare egala a persoanelor cu handicap la viata religioasa a comunitatii din care fac parte, inclusiv accesul acestora la literatura religioasa si implicarea autoritatii religioase la programele de educatie religioasa si de practicare a religiei de catre persoanele cu handicap. "

13) " Informatiile si cercetarea - fiecare stat are responsabilitatea informarii opiniei publicecu privire la conditiile de viata ale persoanelor cu handicap si trebuie sa sustina programe de cercetare in domeniul problemelor sociale, economice si al participarii la viata societatii care afecteaza existenta persoanelor cu handicap si familiile acestora. "

14) " Stabilirea de politici sociale, economice si planificarea programelor de interventie - fiecare stat trebuie sa initieze si sa planifice, la nivel national, politici adecvate nevoilor persoanelor cu handicap, sa aloce fonduri pentru sustinerea organismelor guvernamentale si non-guvernamentale care actioneaza in favoarea persoanelor cu handicap, sa stimuleze si sa sprijine programele de interventie la nivel regional si local care vin sa rezolve cerintele si problemele persoanelor aflate in dificultate. "

15) " Legislatia - fiecare stat trebuie sa asigure prin legislatie drepturile si obligatiile persoanelor cu handicap, conditiile ca aceste persoane sa-si poata exercita toate drepturile pe baza de egalitate cu ceilalti cetateni, posibilitatea ca organizatiile persoanelor cu handicap sa se implice in dezvoltarea si ameliorarea legislatiei natioanle referitoare la problematica persoanelor cu cerinte speciale, dand sanctiuni corespunzatoare in cazul nerespectarii principiilor nondiscriminarii."

16) " Instruirea personalului - fiecare stat trebuie sa asigure pregatirea adecvata, la toate nivelurile, a personalului implicat in planificarea si furnizarea de programe si servicii pentru persoanele cu handicap, sa includa dezvoltarea competentelor si tehnologiilor moderne de actiune in sprijinul acestora, precum si sa faciliteze colaborarea cu familiile, personalul din scoli si unitatile de asistenta si ocrotire, cu membrii comunitatii, pentru a creste eficienta programelor si serviciilor adreste persoanelor cu cerinte speciale."

17) " Organizatiile persoanelor cu handicap - fiecare stat trebuie sa recunoasca drepturile organizatiilor persoanelor cu handicap de a reprezenta aceste persoane la nivel national, regional si local, rolul constructiv al acestor organizatii in luarea deciziilor referitoare la problemele celor pe care ii reprezinta, participarea lor la dezvoltarea politicilor guvernamentale in domeniu."

18) " Cooperarea internationala intre organizatiile nonguvernamentale care se ocupa de problemele persoanelor cu handicap, institutiile de cercetare, reprezentantii programelor de actiune in acest domeniu si cei ai grupurilor profesionale interesate de problemele persoanelor aflate in dificultate, organizatiile persoanelor cu handicap, comitetele nationale de coordonare a institutiilor si programelor de interventie pentru persoanele cu handicap."

19) " Urmarirea si evaluarea la nivel national a modului de implementare a regulilor in cadrul programelor pentru persoanele cu handicap si diseminarea informatiilor cu privire la rezultatele si eficienta acestor programe." . În acord cu noile masuri instituite pe plan mondial privind protectia si educatia persoanelor cu handicap si in conformitate cu prevederile Constitutiei si ale Legii Învatamantului, tara noastra a intrat intr-o etapa de transformari radicale ale sistemului de educatie, in spiritul egalizarii sanselor, pentru copii, tineri si adulti cu deficiente sau incapacitati. Din perspectiva noilor reglementari adoptate de statul roman, copiii cu cerinte educative speciale pot fi integrati fie in unitati distincte de invatamant special, fie in grupe si clase speciale din unitati prescolare si scolare obisnuite.

Asistenta sociala a persoanelor cu nevoi speciale reprezinta o componenta fundamentala a asistentei generale acordate acestor persoane, iar din punctul de vedere al eficientei interventiei ea trebuie corelata cu interventia psihologica, pedagogica, medicala, etc. la nivelul unei echipe interdisciplinare. Domeniul asistentei persoanelor cu cerinte special utilizeaza informatii furnizate din medicina ( pediatrie, neuropsihiatrie, neuropatologie, neurologie infantila, oftalmologie, oro-rini-laringologie, etc), psihologie, pedagogie, sociologie, asistenta sociala, stiinte juridice, in studiul personalitatii persoanelor cu diferite tipuri de deficienta (mintala, auditiva, vizuala, somatica, de conduita, de limbaj, etc.) sau a persoanelor aflate in dificultate privind integrarea si relationarea lor cu institutiile comunitatii ori semenii lor din comunitatea din care fac parte.

Persoana cu handicap intruneste un numar mare de probleme si nevoi ce ar trebui bine cunoscute si astfel cautate si caile de rezolvare.

Persoana cu handicap se confrunta in primul rand cu limitarile sale morfologice si functionale, necesitand stabilizarea procesului morbid si masuri compensatorii pentru cresterea aptitudinilor restante; sunt limitele psihologice si de pregatire care , cateodata, sunt mai handicapante decat limitarea biologica, mai ales in conditiile evolutiei tehnologice si, in sfarsit, limitari de ordin integrativ, datorita deseori innaccesibilitatii in conditii obisnuite, necesitand adaptari arhitecturale, corectiv-ergonomice, etc.

Legea 448/2006 privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap este legea care reglementeaza drepturile si obligatiile persoanelor cu handicap acordate in scopul integrarii si incluziunii sociale a acestotra.