Psihosomatica -delimitari conceptuale

Psihosomatica -delimitari conceptuale

Psihosomatica reprezinta un domeniu de interferenta pentru practicienii diferitelor specialitati. Se adreseaza in special somaticienilor pentru ca acestia sa tina cont in demersul lor terapeutic de faptul ca orice corp sanatos sau bolnav se afla mereu in relatie cu ambientul.

Ideologia psihosomatica subliniaza si valorizeaza rolul acelor forte spirituale care determina pastrarea sau pierderea starii de bine si accentueaza ideea ca, puterea pe care o poate exercita vointa este de fapt forta care confera calitatea de liber arbitru a fiecaruia dintre noi in lupta cu boala.

Definitia clasica a psihosomaticii se refera la orice tulburare somatica ce comporta in determinismul sau un factor psihologic, care desi nu este intotdeauna evident, contribuie in mod esential la geneza maladiei.

Pornind de la aceasta definitie, in campul psihosomaticii se contureaza si o serie de tulburari a caror apartenenta la aceasta categorie este mai controversata:

Tulburarile care prezinta si o alterare anatomica sau biologica obiectivata

Ex: astmul bronsic.

Tulburarile pur functionale - se refera la tulburarile fara o leziune organica subiacenta dar in care sunt dereglate anumite functii ale organismului. Ex: hipertensiunea arteriala oscilanta.

. Tulburarile care reflecta consecintele somatice ale anumitor tulburari de conduita instinctuala sau de comportament. Ex: alcoolismul, tabagismul, restrictia alimentara voluntara, expunerea la accidente si traume fizice ca urmare a unui anumit stil de viata.

Tulburarea reprezentata de expresiile somatice ale emotiilor si manifestarile somatice din cadrul tulburarilor afective.

. Conversia isterica - caz in care se remarca lipsa unei alterari organice, disparitia si reversibilitatea spontana a tulburarii, alegerea unui anumit organ sau predispozitia pentru o anumita functie ce este afectata, precum si modul de expresie si reprezentarea simbolica a individului prin intermediul punerii in scena.

Patomimia - se refera la anumite situatii destul de rar intalnite, in care individul isi produce leziuni prin diferite mijloace, unele chiar foarte dure.

Concluzie: In cazul unui proces de somatizare nu putem vorbi numai despre o perturbare somatica cu origine in mare masura psihica, fara a preciza despre ce tip de somatizare este vorba, care este mecanismul de producere, care este valoarea economica a perturbarii somatice in functionalitatea generala a subiectului, care sunt consecintele observabile si care sunt implicatiile terapeutice.