Relatia dintre anxietate si depresie

Relatia dintre anxietate si depresie

Starile de teama si tristete sunt printre cele mai comune si severe tipuri de suferinta umana.

Depresia este cea mai frecventa tulburare care afecteaza populatia adulta.

Un procent de 15 - 20 % din populatia adulta a suferit de o simptomatologie depresiva si peste 12 % au trait o depresie suficient de severa pentru a necesita tratament (Fennell, 1989.).

Indivizii depresivi prezinta frecvent simptome asociate, printre care anxietate, fobii, ingrijorari excesive legate de sanatatea fizica, etc.

Desi anxietatea si depresia sunt tulburari afective incadrate separat, in practica clinica ele se asociaza in cele mai multe situatii, fiind greu de precizat care dintre cele doua primeaza.

Clarks (1989) arata ca pacientii depresivi, prezinta o rata de de 57 % de aparitie a tulburarilor anxioase. Dintre tulburarile anxioase, fobia sociala si fobiile simple au rate mai mari de reprezentare in randul pacientilor depresivi.   

In 1990, Alloy, Mineka si colaboratorii, au identificat trei fenomene care trebuie explicate in legatura cu teoria comorbiditatii anxietatii cu depresia:

relatia secventiala dintre anxietate si depresie;

comorbiditatea diferentiata a depresiei cu diversele tulburari anxioase;

infrecventa relativa a depresiei pure comparata cu anxietatea pura.

Existenta unei relatii secventiale intre anxietate si depresie a fost observata si in cursul unui singur episod si in cursul unei tulburari de lunga durata. In cazul unui episod singular, este mai probabil ca simptomele anxioase sa apara inaintea celor depresive decat invers.

Kessler si colaboratorii (1997) au aratat ca toate tulburarile anxioase sunt asociate cu un risc ridicat de a intruni in cursul desfasurarii tulburarii un diagnostic de depresie minora sau majora.

Alloy si colaboratorii (1990) au aratat ca indivizii diagnosticati cu tulburare de panica, agorafobie, tulburare obsesiv-compulsiva si tulburare de stres posttraumatica, sunt mai dispusi depresiei decat cei cu tulburare de anxietate generalizata.

Cazurile de depresie pura, fara concomitenta anxietatii, sunt mai rare decat cele de anxietate pura, fara concomitenta depresiei. Probabilitatea ca un pacient diagnosticat cu o tulburare afectiva sa primeasca si un diagnostic de tulburare anxioasa, este mai mare decat probabilitatea inversa.

Relatia secventiala dintre anxietate si depresie, este explicata prin expectatiile de neajutorare, care este posibil sa preceada dezvoltarea unor expectatii negative certe, atunci cand eforturile de a exercita control esueaza. Acest lucru poate sa apara, pentru ca experientele cu anumite neajutorari si cu anxietatea pot creste vulnerabilitatea la neajutorare si neputinta in fata viitorilor factori de stres, mai ales cand individul are un stil atributional pesimist.

Aceasta perspectiva capata consistenta datorita cercetarilor care arata ca anxietatea este asociata cu o anticipare a amenintarii si pericolului, iar depresia este frecvent precedata de un eveniment major de pierdere. Evenimentele de pierdere, este posibil sa conduca spre pierderea sperantei si spre depresie, iar evenimentele amenintatoare sunt insotite de o nesiguranta inerenta si este posibil sa conduca spre neajutorare si anxietate.

In privinta comorbiditatii diferentiate a depresiei cu diversele tipuri de tulburari anxioase, Alloy si colaboratorii (1990) au emis ipoteza ca tulburarile anxioase caracterizate de sentimente cronice si pervazive de neajutorare au o rata mai mare de comorbiditate cu depresia.

Indivizii care sunt lipsiti de speranta cred ca sunt si neajutorati, dar reciproca nu este neaparat valabila. Anxietatea pura este mult mai probabil sa fie observata decat depresia pura.

Bowlby (1973, 1980), a facut multe referiri la relatia dintre anxietate si depresie, din perspectiva teoriei atasamentului, incluzand mai tarziu si concepte ale psihologiei cognitive in perspectiva sa. Autorul sustine ca experientele timpurii de separare si pierdere, au efecte majore in relatiile de atasament adulte si in raspunsul adult la stres.

Barlow (1996) arata ca tulburarile afective si cele anxioase sunt fundamental tulburari ale emotiilor, astfel relationeaza aceste tulburari cu trei emotii de baza: anxietate, teama si depresie.

In 1976, Beck isi extinde modelul cognitiv al depresiei intr-un model psihopatologic mai general, care se concentreaza in special pe similaritatile si diferentele dintre tulburarile afective si cele anxioase. Teoria sa, sustine ca aceste tulburari sunt caracterizate de tipuri specifice de cognitie. Gandurile automate ale depresivilor se concentreaza asupra temelor de auto-depreciere si de atitudini negative asupra lumii si asupra viitorului si sunt alimentate de scheme depresogene organizate in jurul ideii de pierdere, de deficienta personala, de neputinta. Prin contrast, gandurile automate ale anxiosilor, se concentreaza pe anticiparea pericolelor viitoare si se alimenteaza de catre scheme organizate in jurul pericolului, incertitudinii si amenintarilor viitoare.

Cercetarile recente din acest domeniu, s-au axat si pe identificarea bias-urilor cognitive, care joaca un rol important in etiologia si in mentinerea tulburarilor afective si anxioase. Termenul "bias cognitiv" se refera la orice procesare selectiva sau nonveridica a unei informatii emotional relevante. Majoritatea studiilor s-au centrat pe evidentierea relatiei dintre bias-urile de atentie si de memorie implicate in tulburarile afective si anxioase.

Indiferent daca anxietatea si depresia sunt privite ca entitati separate sau comune, relatia dintre acestea doua are implicatii importante in identificarea persoanelor cu simptome complexe de tip anxios sau depresiv.