Sensul comun si sensul stiintific al cunoasterii psihologice

SENSUL COMUN SI SENSUL STIINTIFIC AL CUNOASTERII PSIHOLOGICE

Toate cunostintele de la nivelul sensului comun constituie Psihologia Naiva/ Cotidiana. In limbajul contemporan o numim Psihologia Populara.

Psihologia Populara presupune o suma de cunostinte, de opinii si interpretari psihologice creeate si insusite de popor, care s-au dezvoltat inaintea Psihologiei Stiintifice. Dupa aparitia Psihologiei Stiintifice a stiinta, cunostintele din Psihologia Populara au fost mentinute alaturi de Psihologia Stiintifica, ca preocupare cognitiva epirica si preponderent practica. Aceasta Psihologie Populara s-a nascut si s-a raspandit prin contactul cotidian dintre oameni si nevoia lor de a se adapta unii la altii, in cadrul comunitatii sociale.

Consilierea este o activitate prin care ajutam oamenii sa se adapteze. De ce ai dizabilitati sau nu te adaptezi? Pentru ca: ai anumite probleme sau mediul are niste conditii pe care nu le poti satisface. Cei cu dizabilitati au deficiente de ordin psiho-socio-afectiv. Este vorba despre contactul dintre oameni.

Psihologia populara se reflecta atat in limba cat si in folclor unde exista proverbe, zicale, expresii cu privire la firea omului, la viata lui sufleteasca etc.

Oamenii care au compatibilitati se aduna. Daca nu potrivesc, nu stau impreuna.

Psihologia populara se intemeiaza indeosebi pe intuitie, isa intuitia ramane totusi, ca forma de cunoastere, imprecisa. Nu are argumente rationale.

Psihologia populara / cotidiana acrediteaza un sens comun al termenilor psihologici care ne pot ajuta sa ne orientam in relatiile cu ceilalti. Cand urmarim insusirea sensului stiintific a rmenilor psihologici, primul pas care trebuie facut este delimitarea sensului cmun de cel stiintific (ca sa poata intelege elevul). Conceptele empirice de regula omit esentialul din continutul lor. Ele contin multe elemente intamplatoare si bazate pe impresii.

Notiunile empirice reprezinta punctulde plecare in formarea notiunilor stiintifice. Ele pot avea uneori rol pozitiv in formarea notiunilor stiintifice iar alteori pot avea rol negativ. De aceea este necesara cunoasterea foarte amanuntita a notiunilor empirc cu care vin elevii in diferentierea in procesul de invatamat. Aceasta inseamna ca trebuie diferentiat: ce stie elevul, cat stie elevul, cum intelege el etc.

Suportul intuitiv-concret al notiunilor empirice poate fi folost fie in vederea valorificarii lui, fie in vederea restructurarii, reconsiderarii si transformarii lui, in cunoasterea stiintifica. Aceasta inseamna ca trebuie sa vedem cum putem folosi notiunile stiintifice legate de om si psihologie.

Acest lucru permite ca activitatea generalizatoare a gandirii, realizata pana la un moment dat in acceptiunea sensului comun, sa nu se piarda, ci sa se integreze ca o premisa necesara in noua activitate de predare a psihologiei.

Ex: Conceptul de personalitate

In acceptiunea sensului comun personalitatea este inteleasa ca fiind individul de exceptie, personalitatea este similara cu persoana creativa pe plan socialsau cultural.

Expresii: "Este plin de personalite"; "Nu are personalitate".

Profesorul care este un bun educator trebuie sa-l ajute pe elev si sa si reuseasca, sa se dezvolte atat cat poate el . Cat poate elevul rezulta din interactiunea ereditate-mediu.

Cu cat    a este mai mare, cu atat omul este mai modest

Un pestigiu se castiga prin aprecierile celor din jur.

Sensul acestor termeni este dat de efectul sau impresia pe care o fac unii oameni asupra altora.

Conceptia populara despre personalite se refera de fapt la ansamblul de trasaturi care sunt atragatoare, eficiente din punct de vedere social. Aceasta acceptiune confunda personalitatea cu reputatia. Cu cat individul se bucura de prestigiu mai mare pe plan social, cu atat reputatia lui este mai mare.

In Psihologie, domeniul personalitatii ocupa un loc deosebit de important. Au fost multe cercetari, au aparut foarte multe definitii.

Allport - Definitie: Personlitatea este organizarea dinamia in cadrul individului, a acelor sisteme psihofizice care determina ganira si comportamentul sau specific. Definitia lui Allport neglijeaza dimensiunea psiho-sociala a personalitatii. Daca folosim definitia rupand-o de dimensiunea psiho-sociala, inseamna ca elevul nu mai poate intelege relatiile dintre individ si mediu, dintre persoana si situatii.

Lista de optiuni pentru practica:

1. Scoala Centrala - dna. Olteanu,
2. Colegiul Spiru Haret - dna. Missbach,
3. Colegiul Matei Basarab - dl. Ulete Florin,
4. Colegiul Tehnic Gheorghe Airinei (Drumul Taberei - Fostul liceu de telecomunicatii) - dna Vladutescu,
5. Liceul Miguel Cervantes - liceul spaniol - dna. Popescu Tatiana,
6. Liceul Mircea Eliade (fostul Semanatoarea) - dna. Maria Eugenia.

Trebuie sa asistam la cca. 6 lectii predate de profesor/profesoara si la sfarsit sa tinem o lectie in urma careia ni se va pune o nota.

Practica trebuie obligatoriu terminata pana in 1 mai.

Seminarul de Didactica Psihologiei si Consiliere Educationala se tine cu C. Iurea.

MODUL IN CARE TREBUIE SA PREDAM PERSONALITATEA

Norbert Sillamy defineste personalitatea drept "elementul stabil al conduitei unei persoane", adica ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza pe o persoana de alta persoana. Autorul afirma ca "fiecare om este in acelasi timp asemanator cu ceilalti semeni dar si diferit de ei, prin amprenta unica a trairilor sale". Aceasta definitie data de Sillamy subliniaza individualitatea si originalitatea ca esente ale personalitatii, precum si istenta unor traaturi de peralitate care sunt proprii tuturor oamenilor din toate timpurile.

Manualul de liceu nu ofera o definitie clara a personalitatii. Ofera o analiza a personalitatii ca sistem bio-psiho-socio-cultural.

Profesorul de psihologie treb sa-l ajute pe elevul sau sa inteleaga faptul ca fiecare individ, oricine, dispune de personalitate.

Din punct de vedere psihologic, in calitate de concept, personalitatea include intregul sistem al atributelor, structurilor si valorilor de care dispune o persoana.

O analiza a trasaturilor generale de personalitate, cu tot felul de exemplificari si particularizar care sa sublinieze atat ce este comun cat si ce este diferit de la un individ la altul, il va determina pe elev sa se cunoasca, sa se compare, sa-si fixeze scopuri realizabl si sa incerce sa se autodepaseasca.

Un alt concept psihologic, care in limbajul cotidian are intelesuri diferite, este conceptul de inteligenta.

In utilizarea conceptului de inteligenta constatam ca persoane diferite raporteaza acest concept la inszusiri, comportamente dferite.

Ex: In sensul comun, o persoana este considerata inteligenta daca dovedeste abilitate verbala, daca raspunde prompt si adecvat la intrebari, daca rezolva cu usurinta diverse probleme, daca poate sa poarte o discutie cat de cat dificila. Pe noi nu ne intereseaza asta, ci doar din punct de vedere psihologic. Prin urmare, la nivel intuitiv, omul inteligent este cel care capabil sa rezolve problemele in viata mult mai usor decat altii.

In plan scolar, inteligenta in general desemneaza gradul de daptare al elevului la cerintele scolare.

Uneori se face distinctia intre inteligenta teoretica si inteligenta practica. Exista oameni in stare sa rezolve probleme teoretice dificile dar care sunt nuli in practica.

Un exemplu din viata practica este Mozart care a fost un compozir stralucit. In viata particulara, practica, el nu s-a descurcat stralucit in ceea ce priveste ceea ce a castigat ca bani. Nu a avut aptitudini sa-si gestioneze banii.

Direnta intre inteligenta teoretica si inteligenta practica poate proveni din:

deosebirea de cultura,

deosebirea de interese,

deosebirea de preocupari,

aptitudini de grup diferite, alaturi de inteligenta, ca aptitudine generala.

Ceea ce nu poate explica stiinta trece in ocult.

Exista o pluralitate de conceptii populare cu privire la inteligenta asa cum exista si la nivelul stiintei.

Manualul de psihologie ia in considerare aceasta diversitate de definitii date inteligentei. Prin manuale vom gasi mai multe puncte de vedere. Astfel sunt:

conceptia lui Piaget,

conceptia lui Spearman,

conceptia lui Thurst.

Pentru elevul de liceu care a avut un prim contact cu psihologia piagetiana, definitia data de Piaget inteligentei, este o definitie de lucru. Inteligenta este definita drept "o forma superioara de adaptare eficienta la situatii noi prin restructurarea datelor experientei anterioare ".

In psihologie, asimilarea si acomodarea desemneaza cele doua procese ale adaptarii psihice la mediu. Adaptarea este echilibrul dintre asimilare si acomodare.

Din punct de vedere psihologic, asimilarea presupune incorporarea datelor experientei in schemele conduitei sau ale cunostintelor deja dobandite. Aceste scheme, datorita flexibilitatii lor, constituie o retea de actiuni mintale interiorizate sau exteriorizate si pot fi perfectionate. Asimilarea presupune integrarea in structutile cognitive existente a noi informatii despre mediu

Acomodarea este adaptarea structurilor la cerintele lor, de mediu. Este o reactie in modul cel mai adecvat posibil la schimbarile mediului exterior.

Definitia lui Piaget poate fi si trebuie luata de profesor drept punct de plecare in intelegerea inteligentei. De la aceasta defini generala trebuie sa se treaca apoi la definitii operationale. Aceasta trecere se poate si se realizeaza prin analiza concreta, practica, prin teste de inteligenta.

In cercetarea vietii psihice pot interveni multe situatii in care efortul stiintific pentru precizarea limbajului psihologic trebuie sa porneasca de la cunostintele prealabile ale elevilor.

Schemele conceptuale ale sensului comun pot interveni multe situatii in care efortul stiintific pentru precizarea limbajului psihologic trebuie sa porneasca de la cunostintele prealabile ale elevului - care tin de simtul comun.

De multe ori, schemele conceptuale ale sensului comun pot fi apropiate de sensul stiintific al termenilor psihologici.

Constructia limbajului psihologic la elev se face de jos in sus, de la transformarea sensului comun, in concepte, principii, prin legi si teorii.

Pentru a intelege diferentele dintre sensul comun si cel stiintific al cunostintelor, trebuie avute in vedere urmatoarele caracteristici:

1. Atat demersul stiintific cat si sensul comun, utilizeaza scheme conceptuale (= asociatii cauzale cu valoare limitata).

In stiinta, aceste explicatii limitate, relative, sunt modificate permanent. In sensul comun raman batute in cuie.

2. In stiinta orice tentativa de generalizare trece mai intai prin stadiul prvizoriu/de ipoteza.

In sensul comun, aceasta precautie nu exista. In sensul comun nu verificam ipotezele, ele sunt date; se prefera falsele certitudini in locul certitudinilor relative.

3. In stiinta este adevarat numai ceea ce este verificabil.

In sensul comun este adevarat ceea ce fiecare crede ca este adevarat la un moment-dat, pana la o anumita situatie.

4. Istiinta, cunoasterea se fixeaza prin legi, fapt care-i confera un caracter durabil.

In sensul comun, cunostintele se exprima in forma imediata si fluctuanta a opiniilor.

5. Explicatiile stiintifice sunt cauzale.

In sensul comun, se foloseste asa-numitele explicatii-metafizice: inte, doctrine, intuitii etc.