TEMPERAMENTUL

a.      Definitia temperamentului. Conceptia lui Pavlov privind tipurile

de activitate nervoasa superioara

b. Portretele temperamentale clasice

a. DEFINITIA TEMPERAMENTULUI. CONCEPTIA LUI PAVLOV PRIVIND TIPURILE DE ACTIVITATE NERVOASA SUPERIOARA

Dupa cum am mentionat in prima parte a acestui capitol, personalitatea este formata dintr-un ansamblu de insusiri psihice relativ stabile care se manifesta in comportament si prin care o persoana devine unica, diferita de toti ceilalti. Insusirile de personalitate partial sunt ereditare, innascute, partial se formeaza sub influenta mediului.

Temperamentul cuprinde acele insusiri de personalitate care sunt predominant innascute, adica sunt putin influentate de mediu, de educatie. Aceste insusiri se exprima prin cantitatea de energie, prin modul in care se misca sau vorbeste un om. Din aceasta cauza despre temperament putem spune ca este dimensiunea (latura) dinamico-energetica a personalitatii. Insusirile temperamentale se exprima prin:

dinamica actiunii; unii oameni sunt mai activi, altii mai pasivi, unii se misca si vorbesc repede, altii mai lent;

nivelul energetic; unii sunt energici, rezistenti la solicitari fizice sau psihice, se concentreaza mai usor, nu obosesc prea repede; altii au mai putina energie, obosesc usor, se concentreaza greu;

tendinta de a fi calm sau nerabdator, impulsiv.

Deosebirile temperamentale dintre oameni au fost observate inca din antichitate. Prima descriere si clasificare a temperamentelor a fost facuta de Hippocrate. El a crezut ca exista o relatie intre umorile organismului (sange, flegma, bila galbena, bila neagra) si felul de a fi, de a se comporta al oamenilor. Hippocrate a descris patru tipuri temperamentale care ulterior au fost numite de catre Galenus coleric, sanguinic, flegmatic si melancolic.

Explicatia data de Hippocrate pentru deosebirile comportamentale dintre oameni s-a dovedit a fi eronata, dar existenta tipurilor temperamentale descrise de el a fost confirmata. Unul dintre cercetatorii care le-au confirmat a fost Pavlov care, in urma cercetarilor sale, a ajuns la concluzia ca insusirile temperamentale pot fi explicate prin modul de functionare a sistemului nervos central.

Pavlov, prin experimente de laborator, a identificat o serie de particularitati ale functionarii sistemului nervos central care stau la baza temperamentelor. El a studiat procesele nervoase fundamentale: excitatia si inhibitia. Acestea se pot caracteriza prin forta, prin echilibrul dintre ele si prin mobilitatea lor.

Sistemul nervos este puternic daca procesul de excitatie este intens si se poate mentine mult timp. Aceasta insusire a sistemului nervos pe plan comportamental se manifesta prin energie in activitate, rezistenta la efort, o buna capacitate de concentrare a atentiei.

Echilibrul se refera la raportul de intensitate dintre excitatie si inhibitie. Neechilibrul se manifesta prin predominarea uneia dintre cele doua procese: omul uneori este foarte activ, entuziast, apoi devine inactiv, pesimist.

Mobilitatea se refera la usurinta prin care excitatia trece dintr-o zona a scoartei cerebrale in alta. Mobilitatea proceselor nervoase se manifesta printr-un comportament activ, vioi, dinamic, adaptare usoara la situatii noi. Inertia se manifesta prin miscari si vorbire lenta, tendinta la rutina, dificultati de adaptare la situatii noi.

Pavlov a descris patru tipuri de activitate nervoasa superioara. Fiecare dintre ele se manifesta pe plan comportamental printr-un anumit tip de temperament. Relatia dintre ele este urmatoarea:

b. PORTERTELE TEMPERAMENTALE CLASICE

Sangvinicul are un sistem nervos puternic, echilibrat, mobil. Din faptul ca are un sistem nervos puternic rezulta ca are multa energie si nu oboseste usor. Din mobilitatea sistemului nervos rezulta ca este activ, vioi, se misca repede,da raspunsuri prompte, ia usor o decizie. Fiind echilibrat are un comportament "egal", nu trece usor de la o extrema la alta. In general este calm, se stapaneste usor. Se adapteaza repede in orice situatie. Tolereaza bine insuccesele.

In relatiile interpersonale este sociabil, comunicativ, deschis, amabil. In general are aptitudini pentru conducere.

Din punct de vedere afectiv de obicei este bine dispus, optimist, echilibrat (nu trece fara motiv de la o stare la alta). Are incredere in sine si in altii.

Trasaturi negative. Tinde sa fie superficial, lipsit de perseverenta. Intrerupe usor o relatie de prietenie. Uneori este influentabil. Unele persoane sangvinice sunt prea vorbarete devenind obositoare si plictisitoare pentru cei din jur.

Colericul are un sistem nervos puternic, neechilibrat. Este mai dinamic si mai energic decat sangvinicul. Este foarte activ, in continua miscare; ii plac activitatile variate, chiar si cele care implica riscul. Are multa initiativa. Fiind neechilibrat are miscari bruste, vorbeste repede, cu pauze. Nu isi utilizeaza bine energia: uneori lucreaza cu intensitate exagerata si consuma multa energie, apoi oboseste, devine inactiv si indispus.

In relatiile interpersonale este sociabil, comunicativ, ii place sa conduca (manifesta tendinta spre dominare)

Din punct de vedere afectiv colericii au sentimente puternice si durabile, dar sunt inegali in manifestarea sentimentelor. Fiind neechilibrati sunt labili afectiv, trec usor si fara motive deosebite de la o emotie la alta (veselie-tristete, entuziasm-descurajare, optimism-pesimism).

In afara trasaturilor negative mentionate, mai notam ca sunt nelinistiti, suporta greu disciplina, sunt nerabdatori, iritabili, se stapanesc greu, se infurie usor. In relatiile cu altii uneori sunt incapatanati. Tind spre exagerari. Uneori intra usor in panica (de ex daca se imbolnavesc).

Flegmaticul are un sistem nervos puternic, echilibrat, inert. Se misca si vorbeste lent, este meticulos, perseverent. Se concentreaza puternic, nu oboseste usor.

In relatiile interpersonale este prietenos, binevoitor, tolerant, dar mai putin sociabil si comunicativ decat sangvinicul si colericul.

Din punct de vedere afectiv de multe ori pare indiferent. In general este calm, se stapaneste usor. Nu trece nemotivat de la o stare afectiva la alta. Se intampla foarte rar sa aiba izbucniri necontrolate. Are sentimente si obisnuinte foarte stabile.

Trasaturile negative rezulta din faptul ca este lent. Se adapteaza greu la situatii neobisnuite sau la situatii care necesita reactii rapide. Prezinta tendinta la reactii stereotipe si la rutina. Flegmaticii uneori sunt exagerat de calculati si pedanti.

Melancolicul are un sistem nervos slab si are mai putina energie decat celelalte tipuri temperamentale. Din acest motiv melancolicul este mai putin activ, oboseste usor, se misca lent, vorbeste incet, fara forta.

In activitatea sa de obicei este serios, constiincios, perseverent, cu simtul datoriei si al raspunderii. Ii plac activitatile care necesita multa rabdare.

In relatiile interpersonale este mai putin sociabil, retras, timid, necomunicativ. De multe ori este dependent de altii, se lasa condus, nu ia initiativa.

Din punct de vedere afectiv este foarte sensibil, emotiv, dar nu isi manifesta zgomotos starile afective. Are sentimente profunde si durabile.

Trasaturile negative rezulta din lipsa lor de energie: cei cu temperament melancolic obosesc usor si de aceea randamentul activitatii este redus. Alte trasaturi negative rezulta din particularitatile lor afective: ei sunt de multe ori ingrijorati, anxiosi, depresivi, pesimisti, dar si iritabili, nervosi. In situatii dificile se pierd usor. Au greutati in luarea deciziilor importante. Sunt nesiguri, au sentimente de inferioritate. Nu au suficienta incredere nici in ei insisi, nici in altii - ceea ce creeaza greutati in relatiile interpersonale.

Observatie. Putini oameni se incadreaza intr-un singur tip temperamental. Cei mai multi au insusiri din doua tipuri (sangvinic-coleric, sangvinic-flegmatic, flegmatic- melancolic).

Tipul de activitate nervoasa superioara este determinat genetic (ereditar), deci temperamentul este innascut. Totusi influentele externe pot modifica intr-o oarecare masura manifestarile comportamentale ale temperamentului.

Ex un copil sangvinic sau flegmatic daca este maltratat de parinti se poate comporta ca un melancolic: va fi anxios, timid, nu va avea incredere in altii. Dar daca ajunge intr-un mediu echilibrat se va manifesta din nou ca un sangvinic sau flegmatic.

Prin atitudini educative corespunzatoare insusirile temperamentale pot fi modelate astfel incat copilul sa se adapteze mai bine la mediu.

Un copil cu un temperament melancolic crescut intr-un mediu care il incurajeaza nu va fi asa de timid, va avea mai multa incredere in sine, dar probabil ramane mai lent si mai putin rezistent la efort.

Colericul este bine sa fie orientat spre activitati fizice (sport) ca sa isi descarce energia. In acest fel poate sa scada impulsivitatea in alte imprejurari.

Sangvinicul tinde spre superficialitate. Motivatia sa trebuie intarita prin acordarea unor recompense sau penalizari.

Flegmaticul va fi incurajat sa participe la activitati care sa ii dezvolte mobilitatea (ex activitati sportive).

Prin nici o metoda educativa nu vom schimba tipul de activitate nervoasa superioara, adica aspectul innascut al temperamentului. Vom influenta numai modul in care temperamentul se manifesta in comportament. Nici nu este necesar sa schimbam temperamentul deoarece valoarea personalitatii nu depinde de temperament ci de caracter, motivatie, aptitudini. In fiecare categorie temperamentala intalnim si oameni cinstiti si delicventi, si oameni sanatosi si bolnavi psihici.