Tulburarile instinctuale

TULBURARILE INSTINCTUALE

Instinctele sunt insusiri innascute care determina motivatia unui comportament caracteristic speciei si este indreptat intotdeauna spre realizarea unor cerinte biologice fundamentale.

TULBURARILE INSTINCTULUI ALIMENTAR

Sunt observate frecvent in marea majoritate a bolilor psihice. Ele imbraca fie o functionalitate excesiva a acestui instinct fie o diminuare sau denaturare a acestuia.

1. Exagerarea instinctului alimentar: bulimia sau polifagia - a fost mentionat in special in oligofrenie, schizofrenie, demente.

Exagerarea setei sau a consumului de lichide se numeste potomanie.

2. Diminuarea instinctului alimentar poate ajunge pana la forma grava de disparitie a senzatiei de foame care se numeste anorexie.

Sitiofabia - refuzul de a manca ca urmare a unor idei delirante sau halucinatii; de regula intalnita si in stari melancolice, demente, anorexie mintala.

3. Pervertirea instinctului alimentar insoteste de regula starile grave de oligofrenie si demente, cand pacientul mesteca sau inghite tot ce ii pica in mana.

Exemple

Alotriofagia - reprezinta tendinta patologica de a inghiti diverse obiecte necomestibile  (cuie, cioburi, lame etc.) in scopul de a epata sau santaja. Se intalneste de regula in psihopatii.

Coprofagia - consumul de materii fecale (in dementa precoce)

Pica - pulsiunea unor femei gravide de a manca pamant bogat in substante minerale, var, creta etc. mai ales in primele luni de sarcina.

Geofagia - instinctul de a consuma pamant

TULBURARILE INSTINCTULUI DE APARARE

Tulburarile instinctului de aparare sunt observate in aproape toata psihopatologia.

1. Exagerarea instinctului de aparare se manifesta sub forma agresivitatii crescute ce reprezinta o desfasurare expansiva de acte psihomotorii cu un inalt grad de periculozitate.

Agresivitatea poate fi:

- agresivitate constitutionala - este consecinta unei structuri biopsihologice cu un plus innascut de violenta si impulsivitate.

- agresivitatea castigata - se datoreaza unor factori nocivi care exacerbeaza cruzimea, violenta si irascibilitatea. Acesti factori ar fi: traumatismul cranio-cerebrale (de exemplu la boxeri), alcool, oligofrenia sau schizofrenia.

2. Diminuarea instinctului de aparare aduce cu sine cresterea indiferentei fata de pericolele adevarate si de situatiile primejdioase.

In melancolie, in prezenta delirului de autoacuzare se poate ajunge la automutilare ca o expresie a unei autosanctiuni pentru o fapta pe care bolnavul considera ca a comis-o in trecut.

TULBURARILE INSTINCTULUI SEXUAL

Comportamentul sexual vizeaza satisfacerea placerii si reproducerea.

In cadrul tulburarilor comportamentului sexual ne vom opri asupra:

1.     inhibitiei actului sexual

2.     exagerarea instinctului sexual

3.     deviatiilor comportamentului sexual

1.     Inhibitia actului sexual

o           La barbat - inhibitia actului sexual este denumita impotenta. Aceasta consta in imposibilitatea de a indeplini actul sexual. Impotenta poate fi:

- temporara

- permanenta

Trebuie mentinuta faptul ca inhibitia psihica se afla la baza impotentei in majoritatea cazurilor.

Impotentele de natura psihologica sunt cele mai frecvente si constau in:

absenta libidoului,

indiferenta la actul sexual fara a se plange de vreo suferinta,

ejacularea precoce,

tulburarea erectila.

o           La femei - tulburarea actului sexual se numeste frigiditate si se manifesta prin:

absenta orgasmului

resimtirea unei stari de insatisfactie dupa actul sexual

indiferenta fata de actul sexual

Cauze:

a) pot exista frigiditati conditionate de o situatie traumatizanta de la un partener

b) o alta cauza - deficitul partenerului (de exemplu ejacularea precoce)

Lipsa totala a placerii actului sexual se numeste anafrodisie

Vaginismul - contractii inconstiente ale muschilor perineali si perivaginali, facand imposibila intromisiunea

Dispareunia - durere resimtita in timpul actului sexual. Aceasta poate fi superficiala sau profunda si poate fi legata de o infectie genitala cronica.

2. Exagerarea instinctului sexual poarta denumirea de satiriazis la barbati si nimfomanie la femei.

Exacerbarea instinctului sexual se intalneste in oligofrenii, in debutul starilor dementiale si in starile maniacale.

3. Deviatiile comportamentului sexual

3.1. Deviatii ale actului sexual

a. Oralismul sexual - reprezinta obtinerea orgasmului prin atingerea organelor sexuale cu gura. Oralismul poate fi: heterosexual si homosexual (cunillingus; felatie).

b. Erotizarea orificiilor excretorii sau a altor regiuni ale corpului

c. Erotizarea vizualitatii - are la baza dorinta de a vedea si de a fi vazut. Aceasta consta in voyeurism si exhibitionism.

In voyeurism subiectul inlocuieste actul sexual cu vizionarea acestuia in timp ce este efectuat de catre alte cupluri, de catre partenerul sau, sau de spectacolul nuditatii altei persoane. Se insoteste de masturbare.

Exhibitionismul consta in expunerea organelor genitale. Se poate vorbi despre un exhibitionism pervers atunci cand starea de excitare sexuala are drept urmare satisfactia spontana sau prin masturbare in fata unui martor care trebuie sa reactioneze fie prin teama fie prin atractie.

O alta forma de deviatie a actului sexual numita scoptofilie, consta in obtinerea orgasmului in timp ce ii pandeste pe altii sa se dezbrace sau urmareste cupluri, in speranta ca va surprinde un act sexual.

d. Erotizarea cutanata se numeste froteurism si consta in cautrea excitarii sexuale prin frecarea de alte persoane (mai frecvent practicata in aglomerarile urbane). Poate fi masculin sau feminin.

e. Erotizarea durerii - consta in obtinerea orgasmului prin producerea de suferinta partenerului (sadism) sau prin supunerea la diverse suferinte corporale (masochism). De mai multe ori se intalnesc impreuna si se pot asocia cu homosexualitatea, pedofilia sau bestialitatea.

Sadismul poate fi somatic reprezentat de loviri, intepaturi, ajungand pana la deces sau moral (prin umiliri). Sadismul are mai multe grade:

1. acte de cruzime insotite de o placere ce nu este traita sexual

2. acte de cruzime sau de satisfactie sexuala care poate fi partiala sau totala

3. acte de cruzime sau de satisfactie sexuala deplina, urmata sau insotita de erectie si de ejaculare

Masochismul ca si sadismul poate fi somatic sau moral, utilizand diverse mijloace de a-l produce de la simple evocari de maltratari, mergand pana la simularea sau chiar efectuarea unor practici mutilante sau umilitoare. Sunt 3 feluri de masochism:

masochism masculin sau erotogen - se bazeaza pe faptul ca toate senzatiile corpului inclusiv durerea, pot deveni surse ale placerii sexuale, fiind de fapt o inversiune a sadismului activ

masochism feminin - este considerat ca un mod de comportare al femeii din timpul actului sexual, dorinta de a fi lovite, uneori violent, reprezentand o foarte puternica conditionare socio-culturala.

masochism moral - in actul sexual tot ceea ce intereseaza este durerea.

3.2. Anomalii ale stimulului sexual

1. Travestitismul - purtarea vestimentatiei specifice sexului opus.

2. Transsexualismul consta in dorinta schimbarii sexului, uneori cu negarea propriului sex, solicitand in vederea atingerii acestui deziderat tratamente hormonale si chirurgicale.

3. Fetisismul - inlocuirea obiectului normal sexual cu un alt obiect ce are legatura cu primul, dar este impropriu actului sexual normal (de exemplu obiecte vestimentare, parti ale corpului).

4. Heterofilia - obtinerea placerii prin realizarea actului sexual cu o persoana ce are culoarea pielii diferita de a subiectului.

3.3. Anomalii ale obiectului sexual

1. Onanismul (masturbatia) - situatia in care subiectul este si obiectul sexual. Este cea mai frecventa si mai putin grava anomalie sexuala.

2. Homosexualitatea - realizarea unui act sexual cu o persoana de acelasi sex.

3. Pedofilia - obiectul sexual il constituie un copil.

4. Gerontofilia - obiectul sexual il constituie opersoana mai in varsta decat subiectul.

5. Necrofilia - obiectul sexual il constituie un cadavru.

6. Zoofilia - obiectul sexual il constituie un animal.

7. Incestul - relatii sexuale intre rude foarte apropiate.

TULBURARILE INSTINCTULUI MATERN

Instinctul matern reprezinta o necesitate fundamentala pentru dezvoltarea optima a copilului. Lipsa ingrijirii copilului in primul an de viata are consecinte grave asupra dezvoltarii acestuia.

Exemple de tulburari ale instinctului matern:

1. Exacerbarea instictului matern - in unele forme de nevroza si are drept consecinta o dragoste sufocanta ce impiedica dezvoltarea independentei, spontaneitatii si initiativei copilului.

2. Atenuarea pana la stergere a instinctului matern - mama traieste intens o tensiune psihica in lupta ei continua fata de ideea indusa de boala, pe baza careia ea crede ca este inclinata sa-si omoare copilul, traind in acelasi timp si groaza indeplinirii acestui act.

3. Perversiuni ale instinctului matern - in locul dragostei mama ajunge sa isi urasca copilul putand ajunge la infanticid (uciderea copilului), acesta survenind in cele mai multe ori sub influenta halucinatiilor sau starile delirante.