Tehnici psihologice pentru controlul comportamentului si dezvoltarea potentialului uman

Tehnici psihologice pentru controlul comportamentului si dezvoltarea potentialului uman

În cadrul dezvoltarii ontologice a omului, o importanta deosebita ii revine dezvoltarii si echilibrarii structurilor psihice prin tehnicile de interventie psihologice, respectiv consilierea si psihoterapia. Dezvoltarea pe diferite arealuri ale psihicului uman a dus la inceputuri nasterea de controverse pe idei, dar azi pluridisciplinaritatea este cuvantul cheie pentru reusita in tratamentele practicate in domeniul psihoterapiei.

În dictionar cuvantul COMPORTAMENT este cu urmatorul inteles:

1. ansamblul manifestarilor obiective ale unui individ prin care se exteriorizeaza viața sa psihica. fel de a se comporta; conduita.

2. (biol.) mod in care un organism reacționeaza fața de factorii de mediu.

De la varsta de 3 ani cand se formeaza si structureaza Eul, copilul invata sa faca distinctie intre el si mediu, dintre satisfacerea trebuintelor interioare si relationarea cu extern, pentru a obtine ce vrea.

Controlul comportamentului se face din interior ca masura a dezvoltarii Eului, nu din exterior ca masura represiva deoarece va dauna relationarii atat interioare cat si exterioare. Prin "EU "trebuie inteles acel factor complex readus al sintalitații tuturor continuturilor constiintei. Eul instituie in centrul campului constiintei si in masura in care acesta cuprinde personalitatea empirica, Eul este subiectul tuturor actelor personale ale constiintei.(C. G. Jung, Opere Complete - Aion, pag. 14).

Desi Sinele este centrul sistemului psihic, singura modalitate prin care poate exista și funcționa in serviciul vieți de relație este Eu-l. Creația apare ca dezvoltare a legaturi axei Eu - Sine.

La origini, Eul este contopit cu Sinele, dar apoi se diferentiaza de acesta. Jung descrie    interdependenta lor astfel : Sinele ofera perspectiva intregului si este prin urmare principiul suprem, dar este sarcina Eului sa tagaduiasca sau sa indeplineasca cerintele acestei suprematii. (Dictionar critic al Psihologiei Jungiene, de Andrew Samuels, Bani Shorter, Fred Plaut, pag. 93-94 )

Un fenomen descris de Alfred Adler este complexul de inferioritate, unanim acceptat si de celelalte tipuri de trerapii. Ca psihologie, conceptia lui Adler pune in centrul vietii psihice functia autoestimatiei. În mod curent pentru opinia comuna teoria lui Adler este asociata cu termenul complex de inferioritate - care termen a patruns si in limbajul sportiv.

Aceasta asociere dintre psihologia lui Adler si termenul complex de inferioritate reprezinta o simplificare pentru ca sentimentele de inferioritate constituie doar variabile dependente ale autoestimatiei. Scopul autoestimatiei este de a realiza echilibrul autoestimativ care reprezinta aspectul specific uman al securitatii psihice. Realizarea acestui echilibru inseamna capacitatea individului de a raspunde cerintelor sociale, in timp ce nerealizarea indica contrariul, respectiv incapacitatea de a raspunde cerintelor sociale si asta pentru ca autoestimatia este un proces relational in care raportarea Eului la non-Eu este esentiala.

Din punct de vedere ontogenetic, sentimentul de inferioritate este universal, asa cum entru

Freud trecerea prin complexul Oedip era inevitabila, adica universala, tot asa pentru Adler orice individ in copilaria sa este marcat de sentimente de inferioritate. Aceasta inferioritate a copilului ii apare clar atat prin raportarea sa la cerintele mediului in sensul ca copilul nu poate raspunde acestor cerinte, iar pe de alta parte inferioritatea ii apare clar copilului prin compararea cu adultii. Pe de alta parte, desi universal, sentimentul

Pe de alta parte, complexul de inferioritate face ca Eul sa isi directioneze toata energia pentru a atige un scop, vrand sa arate societatii cine este.

În cadrul Analizei Tranzactionale dupa viziunea lui Berne, personalitatea este compusa din trei subsisteme denumite stari ale Eului. Sintagama stare a Eului este utilizata pentru a desemna un set de trairi afective la care este asociat un set de structuri comportamentale.

Eul parental inglobeaza trairi afective, atitudini, moduri de gandire si comportamente derivate din cele ale figurilor parentale. El se poate manifesta in doua ipostaze distincte.

Eul parental limitativ se manifesta mai ales prin reguli rigide, aparent arbitrare si de obicei prohibitive, care pot fi concordante sau discordante cu regulile predominante in sistemul cultural.

Eul parental protectiv se manifesta mai ales sub forma preocuparii si simpatiei pentru altii si pentru propria persoana.

Eul parental nu se suprapune peste Super Ego al lui Freud, avand o componenta mai complexa decat interdictiile.

Functia esentiala a Eului parental este aceea de a conserva energia psihica si de a reduce anxietatea prin automatisme de decizie si de actiune, care degreveaza Eul adult de povara deciziilor minore.

Eul adult inglobeaza acele atitudini, moduri de gandire si comportamente prin intermediul carora sunt procesate obiectiv, organizate si evaluate informatiile provenite din realitate, pentru luarea unor decizii utile adaptarii inteligente la solicitarile din mediu.

Eul copil inglobeaza acele trairi afective, moduri de gandire, atitudini si comportamente care sunt reminiscente ale copilariei individului. El nu trebuie asimilat cu Id, in primul rand fiindca nu este dezorganizat, haotic, ci dimpotriva. Comportamentele asociate acestei stari a eului nu sunt neaparat imature sau copilaresti, dar se aseamana cu ale copiilor, la nivelul a trei paliere distincte:

Eul copil natural este spontan si creativ, are farmec si intuitie.

Eul copil adaptat se lasa influentat, ghidat sau inhibat de influentele parentale.

Eul copil rebel se opune cu incapatanare influentelor parentale.

Cele trei stari ale eului sunt reprezentate de Berne prin trei cercuri tangente suprapuse.

Eul parental este ghidul etic al personalitatii, Eul adult este responsabil de relatiile cu realitatea, iar Eul copil reprezinta uneori purgatoriul, iar alteori iadul tendintelor ancestrale.

Cel mai puternic dintre cele trei este Eul copil, lucru observabil in timpul somnului sau sub influenta alcoolului.

Persoanele creatoare sunt pe cat de angajate, pe atat de retrase, gasesc rezolvari la problemele sociale sau tehnice acolo unde nimeni nu mai intrevede rezolvare, excentrice, nonconformiste si de aceea sunt priviti ca niste ciudati, societatea uneori izolandu-i.

Ereditatea este recunoscuta ca factor cu multiple deschideri și potențe pentru declanșarea, dezvoltarea și manifestarea personalitatii. Cand se zice 'orice opera este manifestarea unui temperament', se pune accent pe spontaneitatea Sinelui in energizarea conștientului pentru a rezolva probleme, mai ales in stiintele exacte.

O importanta deosebita o au si celelate stiinte care aduc dovezi si informatii importante in intelegerea psihicului uman. Aparatura modern este de un real folos in cuantificarea raspunsurilor, aducan o usurinta in evaluare cat si in corelarea raspunsurilor obtinute.

Bruce Lipthon in cartea sa 'Cand mintea și materia se intalnesc', a demonstrat cum dincolo de celula sunt anumite legaturi energetica numite stringuri, ce pot fi influențate de activitatea cerebral cu ajutorul creerului. Fapt ce dovedeste ca exista o legatura cauzala intre partea nevazuta (imperceptibila) si cea vizibila, perceptibila cu ajutorul simțurilor.

Fizica cuantica si nanotehnologia se dovedesc replici instructive pentru intelegerea psihicului uman.

Concluzi:

Acceptarea este primul pas spre rezolvarea problemelor, urmatorul fiind mersul la psiholog pentru ajutor calificat.

Posibilitatea de a obtine intradevar libertatea absoluta in alegerile facute in decursul vietii, adica pe deplin constienti, o avem numai dupa rezolvarea problemelor psihice acumulate, dar mai intai ele trebuiesc identificate si dupa aceea aduse in planul constiintei pentru a le repune pe un alt drum luat in mod constient. O buna relationare interioara intre planul inconstient (subconstient) si cel constient, aduce de la sine o buna relationare exterioara, in plan social.

Dezvoltarea personal este un bun castigat atat pentru persoana, cat si de societate.

BIBLIOGRAFIE:

Alfred Adler - Sensul vietii, editura IRI, Bucuresri 1995

2. Dictionar critic al Psihologiei Jungiene, de Andrew Samuels, Bani Shorter, Fred Plaut, pag. 93-94

3. C. G. Jung, Opere Complete - Aion, pag. 14

4. P.Popescu Neveanu - Dictionar de Psihologie