Evolutia ideii de religie in cadrul ideologiei conservatoare

Deoarece Conservatorismul a suferit multiple mutatii in decursul a 250 de ani, pentru a oferi o definitie cuprinzatoare a tot ceea ce a insemnat Conservatorismul este necesar sa ne limitam la definirea sa ca fiind o rezistenta impotriva schimbarii, elementul central fiind pastrarea status-quo-ului stabilit in fata unei schimbari fortate. Samuel P. Huntington propune trei perspective de a privi Conservatorismul: teoria aristocratica defineste Conservatorismul ca fiind o ideologie singulara: reactia clasei aristocratice-feudale-agrariene la Revolutia Franceza, liberalism si ascensiunea burgheziei de la sfarsitul secolului XVIII; definitia autonoma a conservatorismului presupune existenta unui sistem de idei proprii valabile indiferent de contextul istoric; definitia situationala priveste Conservatorismul ca pe o ideologie ce apare in situatii istorice distincte dar recurente in care o schimbare fundamentala este orientata spre institutiile existente si la care sustinatorii acestor institutii apeleaza pentru a se apara.[1]

Conservatorismul se deosebeste de celelalte ideologii, mai putin de radicalism, datorita lipsei unui ideal. Liberalismul, comunismul, fascismul implica un anumit model de distributie a puterii si a valorilor in societate, gradul de importanta acordat statului, relatiile dintre structurile economice, politice si militare, sistemul general de reprezentare si de guvernare, forme ale executivului si legislativului. Esenta conservatorismului o reprezinta rationalizarea institutiilor existente in termeni de istorie, Dumnezeu, natura si om.[2] Desi se remarca prin lipsa unui ideal, Conservatorismul beneficiaza de sase elemente fundamentale enuntate de catre Edmund Burke:

1. Omul este la baza un animal religios, iar religia este fundamentul societatii.
2. Societatea este produsul natural, organic al unei cresteri istorice incete. Institutiile existente intruchipeaza intelepciunea generatiilor anterioare
3. Omul este o creatura instinctuala si emotiva la fel cum este rationala
4. Comunitatea este superioara individului
5. Exceptand un ultim sens moral, oamenii sunt inegali
6. Exista o prezumtie in favoarea oricarei scheme de guvernamant stabilite si impotriva oricarui proiect neincercat.[3]

Fiind astfel stabilit cadrul general al discutiei, putem enunta intrebarea la care lucrarea de fata doreste sa raspunda si anume : cum a evoluat ideea de religie, despre care am vazut ca sta la baza Conservatorismului, in timpul celor 250 de istorie a Conservatorismului? si, in cele din urma, daca poate fi considerat Conservatorismul de astazi sustinator al "religiei civile"[4] a lui J.J.Rousseau?

Pentru a raspunde la intrebarile ridicate de acest eseu, este necesara o analiza a Conservatorismului in doua momente cheie, momente ale afirmarii miscarii conservatoare in fata schimbarilor radicale, Revolutiei Franceze si afirmarea socialismului de dupa 1944.

Conservatorismul este unic printre celelalte ideologii politice majore prin accentul pe care il pune pe Biserica si pe morala iudeo-crestina. Pentru Burke, religia oficiala era, desigur, cea anglicana, desi mama sa a fost  o catolica ferventa, si el insusi a dat o mare atentie plangerilor venite din partea catolicilor britanici. Bonald, de Maistre si Chateaubriand au ales, dinspre partea lor, Biserica romano-catolica in calitate de biserica oficiala; dar indiferent de cultul ales, toti conservatorii, inclusiv Hegel, Haller sau Coleridge, au considerat religia drept piatra unghiulara a statului si a societatii[5]. Asadar, singurul aspect relevant pentru Conservatorism este aspectul institutional al religiei. Pentru primii conservatori, religia, era in primul rand publica si institutionala, una dintre temeliile solide ale statului si ale societatii ci nu o doctrina profunda si cu atat mai putin o mistica.

Dupa cum am precizat mai sus, pozitia pe care majoritatea conservatorilor o adopta in privinta organizarii religioase este indiferenta de cultul ales, de credinta sau de lipsa credintei religioase. Aceasta pozitie este inseparabil legata de aspectul civil, institutional al organizarii bisericesti. Biserica oficiala are, in viziunea clasica a conservatorilor, doua functii importante: in primul rand, ea confera o anumita sacralitate functiilor vitale ale guvernamantului si tuturor legaturilor politice sau sociale. In al doilea rand, o biserica oficiala, bine conturata si puternica, limiteaza puterea statului si exercita un control asupra actiunilor acestuia.[6]

"Consacrarea statului de catre o biserica oficiala este necesara .pentru a putea actiona cu evlavie asupra cetatenilor liberi; deoarece,pentru a le asigura libertatea, ei trebuie sa se bucure de o anumita putere. Pentru ei, deci, o religie avand legatura cu statul si cu indatoririle lor fata de el devine inca mai necesara decat in acele societati in care oamenii, fiind supusi, sunt obligati sa-si manifeste sentimentele doar in cadru privat."[7]

Astfel, Biserica, alaturi de guvern, ordine sociala si puterea a poporului are functia de a limita in mod inevitabil puterea celorlalte, nici una intr-o mai mare sau mai mica masura decat celelalte. Democratia, credea Burke, are la randul sau nevoie de restrictiile impuse de Biserica asupra sa.

Sprijinirea pe religie a conservatorilor se baza in mare parte pe credinta ca oamenii, odata ce s-au indepartat de dreapta credinta devin predispusi la un anume dezechilibru launtric.

"Atunci cand nu mai exista nici un principiu de autoritate in religie, ca si in politica, oamenii se inspaimanta cu usurinta de independenta lor nelimitata. Agitatia continua a tuturor lucrurilor care ii inconjoara ii alarmeaza si ii oboseste In ceea ce ma priveste, ma indoiesc ca vreun om poate suporta in acelsi timp independenta religioasa deplina si totala libertate politica. Si sunt inclinat sa cred ca daca credinta ii lipseste, trebuie sa fie supus; iar daca este liber, trebuie sa creada."[8]

Pericolul pierderii credintei in Dumnezeu este acela ca omul va crede mai degraba in orice decat sa creada in nimic. Astfel, forma religioasa cea mai dezirabila democratiei este religia civila, in care sacrul religios se amesteca cu sacrul civil, religie in care sarbatorile indeplinesc in aceeasi masura scopuri religioase si civile. Despre religia civila putem aminti ca insusi J.J.Rousseau, promotorul Revolutiei Franceze, a afirmat ca o astfel de religie care sa celebreze cetatenia este dezirabila.

"Fiecare religie fiind deci legata exclusiv de legile statului care o impunea, nu exista alt chip de a converti un popor decat aservirea lui, si nici un alt fel de misionari decat cuceritorii"[9]

In paragrafele urmatoare, voi incerca sa ilustrez dimensiunea religiosa a conservatorismului de dupa cel de-al doilea razboi mondial, in Marea Britanie, nucleul analizei fiind regimul lui Margaret Thatcher. In legatura cu acesta, Rhodes Boyson afirma in Centre Forward ca pozitia sustinatorilor lui Thatcher a fost in deplin consens cu traditia Burkeiana. Asemenea reactiei lui Burke la Revolutia Franceza, un Conservatorism revizuit a rezultat ca reactie la ascensiunea ideilor marxiste si la amenintarea armata a imperiului Sovietic.

In contextul indicat mai sus, in care viziunea conservatoare a suprapus biserica statului, educatia religioasa este o parte importanta a politicilor publice la intersectia acestora cu Biserica. Odata cu trecerea Education Act in 1944, educatia religioasa a fost ceruta in toate scorile primare si secundare. Pana in acel an, educatia religioasa era optionala. In plus, Education Act prevedea efectuarea unei rugaciuni colective pe zi in fiecare scoala. Autoritatile din educatie au interpretat legea pentru a se intelege predarea Crestinismului, iar orele de religie au devenit ore de studiu biblic.

La mijlocul anilor '60, imigratia schimbase structura religioasa a Angliei. In unele zone urbane existau o multitudine de credinte provenind din traditii africane, asiatice si europene iar unii profesori din cadrul scolilor din aceste zone au concluzionat ca oferirea cursurilor doar despre Crestinism este gresita. Astfel, in unele scoli, au inceput sa se predea cursuri despre religii variate de pe glob. Cu aceasta schimbare, s-a produs si o modificare de atitudine: Toate religiile urmau sa fie respectate ca fiind valide, si ca fiind adevarate din punctul de vedere al credinciosului.[10]

La sfarsitul anilor '70, mai multe autoritati locale au propus programe prin care se dorea introducerea de alte cursuri de religie decat Crestinismul catre studenti si mai mult predarea despre o anumita religie decat incercarea impunerii sale. Pana in 1988, multe scoli nu respectau actul din 1944.

In Iulie 1988 Parlamentul a inaintat Education Reform Bill. Scopul sau era sa promoveze dezvoltarea spirituala, morala, culturala, mentala si fizica a elevilor. S-a hotarat ca educatia religioasa trebuie sa reflecte faptul ca traditiile religioase in Marea Britanie sunt Crestine, in timp ce se ia in calcul predarea si practicarea tuturor religiilor importante din M.B. Fiecare scoala trebuie sa asigure zilnic, un act colectiv de rugaciune care trebuie sa fie integral sau in mare parte de tip crestin. Scolilor li se poate permite de catre un consiliu local sa intreprinda un act zilnic de rugaciune colectiva nu de inspiratie crestina in cazul in care directorul scolii considera o astfel de masura conforma cu dorintele elevilor. Parintii isi pot retrage copiii de la scoala sau din cadrul actelor de rugaciune colectiva. Nu exista o curiculla nationala, fiecare comunitate trebuind sa-si stabileasca un syllabus care sa sublinieze Crestinismul si sa reflecte principalele religii din comunitatea respectiva.[11]

"Religia crestina - care, bineinteles intruchipeaza multe din marile adevaruri spirituale si morale ale iudaismului - este o parte fundamentala a mostenirii noastre nationale. Timp de secole a fost sangele ce ne-a curs prin vene. Intradevar, suntem o natiune construita pe Biblie"[12]

In momentul de fata, Conservatorismul britanic s-a transformat radical pastrand dintre caracteristicile fundamentale ale lui Burke doar accentul pus pe familie, insusi sloganul indemnand la schimbare: "It's time for change"[13]. Asadar, conservatorii de azi sunt, daca vreti, conservatori radicali, o specie politica oximoronica, ce a renuntat la liniile clasice ale partidului, inclusiv la apropierea statului de biserica, obiectul al carui analiza reprezinta tema acestei lucrari.

Putem afirma in urma acestei scurte analize a Conservatorismului de azi raportat la valorile enuntate de fondatorii sai, ca mutatiile cele mai importante in ideologia conservatoare au avut loc in ultimele doua decade, depasindu-le in efecte pe cele produse de-a lungul a doua sute de ani; acestea au reusit sa rupa relatia traditionala dintre stat si biserica in societatea britanica.

Bibliografie

1.    Huntington, Samuel P., Conservatism as an Ideology, e American Political Science Review, Vol. 51, Nr. 2. (Iun., 1957)

2.    Rousseau, J.J., Contractul social, Ed. Antet, 2003

3.    Nisbet Robert, Conservatorismul, Ed Du Style,. Bucuresti, 1998

4.    Cox, E. and Cairns, J. M. Reforming Religious Education, London: Kogan Page, 1989

5.    Tamney, Joseph B, Conservative Government and Support for the Religious Institution:Religious Education in English Schools, The British Journal of Sociology, Vol. 45, Nr. 2. (iun., 1994)