Programe si Sociale

Programe si proiecte sociale

Programele sociale au fost create in scopul eliminarii sau diminuarii problemelor sociale cu care se confrunta indivizii. Problemele sociale constituie situatii indezirabile cu care se confrunta un grup social, "un proces social, o caracteristica, o situatie despre care societatea sau un subsitem al ei considera ca trebuie schimbat." (Zamfir, 1977, 47) Pentru ca o problema sociala sa poata fi eliminata/ rezidualizata este nevoie ca ea sa fie constientizata, sau mai bine spus sa parcurga drumul de la latent la manifest. Solutionarea ei depinde in mare masura de acest drum. In momentul in care se produce constientizarea se pot lua masurile necesare pentru rezolvarea ei. Cele mai importante si eficiente masuri de eliminare a problemelor sociale sunt intotdeauna incluse intr-un program social. Sferele de activitati in care pot fi realizate programe sociale sunt diverse, cuprinzand sanatatea, educatia, accesul la servicii, combaterea saraciei, excluziunea sociala etc.

Combaterea saraciei comunitare se realizeaza prin prisma unor programe sau proiecte sociale. Aceste notiuni se folosesc cu acelasi inteles in practica, dar la nivel teoretic exista foarte multe distinctii intre ele. "Programele sociale reprezinta un ansamblu planificat si coordonat de resurse (materiale, financiare, umane) si activitati alocate, respectiv desfasurate pentru o perioada determinata de timp sau pana la atingerea unui obiectiv clar stabilit, in scopul satisfacerii unei (unui set de) nevoi sociale, al prevenirii sau rezolvarii unei (unui set de) probleme sociale." (Matauan, 1999, 38) Proiectele se refera la "un grup de activitati care trebuie realizate intr-o secventa logica, pentru a atinge un set de obiective prestabilite, formulate de client; proiectul este prima subdiviziune a unui program." (Comisia Europeana, 1994 apud Matauan).

Programele se disting de proiecte in functie de mai multe caracteristici:

amploarea operatiilor

pozitionarea in ansamblul interventiilor

buget

durata

rolul echipei

focusul evaluarii.

Daca luam in considerare amploarea operatiilor, programele se desfasoara intr-un cadru mai amplu, la nivel national sau international, in timp ce proiectele rezolva probleme ale unui grup bine definit cu o problema foarte clar conturata. Programele incearca sa implementeze anumite politici realizate in majoritatea cazurilor de catre stat, pe cand proiectele constituie componente ale programelor. Bugetul programelor este alocat global, poate suferi modificari in timp, cel al proiectelor este fix, neputandu-se modifica. Durata programelor este foarte mare, intinzandu-se pe mai multi ani, cea a proiectelor rareori depaseste un an. Rolul echipei programului este de coordonare, planificare si supervizare, in cazul proiectului acesta fiind de implementare a activitatilor. Evaluarea proiectelor urmareste performanta, evaluarea programelor urmarind atat performanta cat si impactul.

Diferenta dintre programe si proiecte este foarte bine ilustrata de Gabriel Matauan (1999, 44) in urmatorul tabel:

Tabelul 1: Diferentele dintre programe si proiecte

Armenia Androniceanu (coord, 2004) considera ca principalele caracteristici ale unui proiect sunt reprezentate de:

complexitate

activitati si obiective care necesita coordonare conform unei succesiuni clare

dinamica ciclului de viata

trecerea gradata print-o etapa de initiere, urmata de o dezvoltare rapida, apogeu si declin

interdependenta

interactiunea cu celelalte activitati din organizatie si cu celelalte proiecte

unicitatea

competivitatea

atragerea de resurse umane si materiale utilizate deja in cadrul departamentelor din cadrul organizatiei

concurenta cu alte proiecte.

Logical Framework Analyses

In practica internationala sunt considerate a fi doua abordari majore ale programelor sociale[1]. Prima dintre ele se refera la instrumentele de implementare a politicilor nationale/ comunitare, scopul programului fiind rezolvarea problemelor adresate. Aceasta rezolvare duce la atenuarea unor caracteristici specifice programelor cum ar fi durata foarte lunga, uneori indefinita sau modificarea bugetelor in timp. Genul acesta de abordare este specific SUA sau Uniunii Europene unde fondurile structurale au trasaturi comune atat programelor cat si liniilor de finantare. A doua abordare are scopul de a facilita demararea anumitor procese sau de a demonstra faptul ca anumite procese pot fi adresate in diverse feluri. Spre deosebire de prima abordare, in a doua programele vor avea intotdeauna durate, bugete si obiective clar definite.

Proiectele sociale insusesc cateva elemente constitutive comune de care trebuie sa se tina cont in momentul in care se doreste realizarea lor (Matauan, 1999):

a) Obiectivul general, obiectivul de dezvoltare sau obiectiv pe termen lung reprezinta contributia pe care proiectul o are la programul din care face parte.

b) Obiectiul  specific (operational, imediat, pe termen scurt) se refera la scopul operational al unui proiect. Cel mai adesa este definit ca starea care se doreste a fi implementata prin realizarea proiectului. Spre deosebire de obiectivul general, in cadrul unui proiect obiectivele imediate pot fi multiple.

c) Rezultate (outputuri, outcomes, efecte) precizeaza ceea ce aduce in mod direct programul dupa realizarea lui: schimbari fizice, psihice, de comportament etc.

d) Resurse (inputuri) sunt mijloace utilizate in scopul producerii rezultatelor dorite

e) Activitatile urmaresc transformarea resurselor programului in rezultate.

f) Legaturile se refera la legaturile cauzale dintre elementele structurale si factorii externi

g) Factorii externi reprezinta elemente exterioare programului/proiectului care pot afecta pozitiv sau negativ evolutia acestuia.

Pornind de la elementele comentate mai sus se poate realiza o metoda de analiza numita Logical Framework Analyses (LFA) sau pe scurt Logframe (Tabelul 2), metoda dezvoltata de USAID la sfarsitul anilor 1960, utilizata in majoritatea programelor de asistenta internationala. Aceasta metoda este constituita din concepte legate intre ele, facand posibila rezumarea elementelor constitutive ale unui program sau proiect si intelegerea lor intr-un mod optim. Pentru a construi aceasta matrice trebuie parcursi de regula urmatorii pasi (Matauan, 1999, 49):

Analiza participarii la proiect (cu accent pe principalele grupuri tinta)

Analiza problemelor

Analiza obiectivelor

Analiza alternativelor

Identificarea principalelor elemente ale proiectului

Analiza factorilor externi

Stabilirea indicatorilor de performanta

Tabelul 2: Logical Framework Analyses

Sursa: Matauan, 1999, 49.

Factorii externi care trebuie introdusi in Logframe sunt aceia care indeplinesc simultan urmatoarele conditii: sa nu poata fi conditionati de echipa proiectului, sa aiba o probabilitate suficient de mare de producere, in cazul producerii sa aiba o influenta semnificativa asupra proiectului si evolutia lor sa poata fi monitorizata de catre echipa proiectului.

LCA opereaza cu o logica verticala si cu una orizontala. Completarea se va face pornind de la  obiectivul general catre activitati/ resurse. Dupa ce a fost realizata aceasta operatie, matricea trebuie analizata si invers, adica de la activitati spre obiectivul general, pentru a se vedea daca deriva unele din celelalte. Urmeaza completarea primului factor extern, aceasta operatie trebuind realizata incepand cu ultima casuta. "Logica verticala reformulata prin includerea oportunitatilor si riscurilor devine: daca activitatile se desfasoara si factorii externi nu se produc, atunci vor fi obtinute rezultatele. Logica orizontala are ca obiectiv masurarea resurselor si rezultatelor unui proiect, prin identificarea unor indicatori verificabili obiectiv si a mijloacelor de realizare a acestor indicatori. Ea este construita pe baza coloanelor 1, 2 si 3 ale matricei LFA. Coloana 2 contine indicatorii de performanta pentru obiectivul general si pentru cel specifi, ca si pentru rezultate. Coloana 3 indica resursele din care pot culese datele necesare calcularii valorilor indicatorilor." (Matauan, 1999, 51)

In ceea ce priveste etapele pe care un proiect trebuie sa le parcurga, specialistii oscileaza intre trei si mai multe in functie de preferinte. Catalin Zamfir[2] propune sapte etape, considerand ca respectarea acestora reprezinta cheia reducerii saraciei la nivel comunitar:

Documentarea preliminara asupra comunitatii

Contacte preliminare cu comunitatea

Decizie: continuarea sau sistarea programului

Identificarea problemelor

Decizia de a incepe derularea proiectului

Realizarea proiectului

Implementarea proiectului

Constantin Opran (coord., 2002), sugereaza un model cu patru etape, avantajul acestuia fiind concentrarea activitatilor in blocuri coerente mai usor de distins:

Identificarea, analiza, formularea defineste in linii generale proiectul si contextul in care se va realiza acesta, implicand stakeholderii.

Pregatirea proiectului, estimarea, asumarea se realizeaza prin activitatile de elaborare a poiectului, stabilirea reurselor necesare, planificarea detaliata a proiectului, precum si explicarea acestuia celor interesati.

Implementarea, monitorizarea, raportarea urmareste transformarea resurselor in rezultate.

Evaluarea finala stabileste daca ceea ce si-a propus proiectul a fost realizat si identifica necesitatile pentru proiectele viitoare