AVICULTURA RATIONALA IN ROMANIA (1930 - 1989)

AVICULTURA RATIONALA IN ROMANIA (1930 - 1989)

Cresterea pasarilor este o indeletnicire straveche a poporului roman, intrucat ouale si carnea de pasare au fost dintotdeauna alimente de baza in hrana oamenilor.

Chiar daca de-a lungul veacurilor activitatea s-a desfasurat folosind metode empirice, datorita dragostei si interesului cu care au fost crescute pasarile s-au realizat in tara noastra in anumite zone si la un numar mic de crescatori populatii avicole valoroase.

Starea de inapoiere in care s-a gasit in ansamblul ei aceasta ramura importanta a agriculturii - respectiv cresterea pasarilor in gospodaria populatiei, a facut ca perioada interbelica - aceasta ramura sa nu poata contribui la ,avutia tarii', in contrast cu conditiile naturale ale tarii noastre, apreciate ca fiind indeajuns de prielnice.

Un prim efect de schimbare se poate localiza in jurul anilor 1930 - prin suportul creat de , Institutul National Zootehnic' si nu intamplator prin directorul acestui institut - Prof. G K. Constantinescu si materializat prin lucrarea lui Nicolae Angiulescu, Avicultura Nationala' - ( 1932).

Aici, preambulul , In atentia cititorului'

Dar asa cum de multe ori se afirma ca ,o floare nu face primavara' evolutia din Romania a confirmat in anii care au urmat ca, fara ajutorul statului, perfectionarea si sporirea averii pasarilor domestice nu a inregistrat rezultatele si experientele pe care multe alte tari le-au inregistrat.

In lucrarea amintita se demonstreaza ca in anii 30, avicultura moderna cunostea cele doua mari sisteme de exploatare:

a)     sistemul intensiv - avicultura industriala

b)     avicultura extensiva - ca anexa a agriculturii in care o mare parte din hrana, pasarile si-o culeg singure din resturile gospodariei agricole si din abundenta insectelor si viermilor daunatori ariculturii.

Atentie atunci la lipsa de rentabilitate in productia de oua in sectorul industrial.

Se discuta atunci de pierderi ce le-a inregistrat productia de oua din Romania ca urmare a indolentei si dezinteresului.

Am dorit sa fac aceasta succinta introducere deoarece atunci si acum Romania se prezinta cu insemnate probleme atipice sau mai precis specifice fata de majoritatea tarilor din Europa, cea mai semnificativa aflandu-se in gospodaria populatiei (taraneasca) care si astazi detine o pondere importanta, dar aproape intreaga productie este folosita pentru a asigura consumul propriu de produse avicole ( carne si oua). Anul 1960 este un an ce poate fi considerat de referinta, in special pentru organizarea cresterii pasarilor in sistem intensiv - industrial in Romania.

Primele complexe de pasari au fost puse in functiune in tara noastra incepand cu anul 1961, ajungandu-se ca in anul 1970 sectorul social al agriculturii sa realizeze aproximativ 25% din produsele avicole din Romania.

Perioada 1971- 1975 reprezinta o etapa importanta in dezvoltarea aviculturii din Romania- atat in sectorul de stat cat si in cel cooperatist ( Cooperativele agricole de productie).

Ca urmare, se infiinteaza Centrala pentru Productia Avicola din Romania care a primit ca sarcina sa conduca Sectorul Avicol de Stat sa-l coordoneze pe cel care se dezvolta in Sectorul Cooperatist. Se infiinteaza Intreprinderile Avicole de stat si Asociatiile Cooperatiste specializate pentru oua si carne.

Aceasta dezvoltare exploziva a condus la nevoia de a asigura rase si hibrizi specializati, care nu mai putea fi importati - carne si oua.

Se organizeaza in cadrul centralei  programe de selectie pentru gaini si oua, consum carne de pasare, demarate in anii 1968-1969 - si perfectionate si definitivate pe centre de difuzare organizate pe zone geografice. Urmare: dupa anii 1970-1979 tara noastra sisteaza importul de material genetic.

Incepand cu anul 1976 se confera noi dimensiuni aviculturii romanesti. Prin punerea in functiune de noi capacitati de productie in IAVS si Cop. Agricole in toate judetele tarii.

In perioada 1976-1980- se realizeaza o integrare totala pe verticala si orizontala a cresterii pasarilor atat la nivel national cat si la nivelul fiecarui judet.

Exemple: 1969-1978- 10 ani Avicola Baicoi-

1969 - 50 milioane oua/an - statie de sortare

- 1000 tone carne viu/an numit ferma de broiler

1978 - 200 milioane oua/an statie de sortare moderna

- 17 500 tone carne viu/an - ferme de broiler

- reproductie RRG

- statie de incubatie

- abator de pasari

1978 - 1986 - 8 ani Avicola Titu

Carne de pasare

- 20000 tone carne viu/ an- ferme de broiler

18 hale x 2000 mo

- ferma de reproducere rase grele

12 hale tinere: 3-15

24 hale adulte 30 hale

- statie de incubatie

28 operate x 50000 oua/aparat

Abator Stork - 6000 pui/ ora

Perioada 1981-1985 este caracterizata prin importante actiuni de diversificare a productiei avicole, care tinand cont de conditiile climatice si de nevoile populatiei, a condus la punerea in functiune a unor insemnate ferme de curci, rate, gaste si iepuri de casa.

Corespunzator, abatoarele de pasari si-au largit gama de produse si preparate destinate consumului intern si exportului.

Urmare a dezvoltarii productiei avicole se apreciaza ca in finele anului 1985 se asigura prin cele doua sectoare - de stat si cooperatist - un consum de peste 280 bucati oua si 20 kg carne de pasare taiata pe locuitor.

Productia avicola din Romania era integrata total atat pe verticala cat si pe orizontala, si se realiza pentru producerea carnii de pasare si pentru producerea oualelor de consum - prin intreprinderile avicole de stat.

Centrala pentru productia avicola, organ central tehnico - administrativ, avea in subordine intreprinderile Avicole de stat - cu un buget de venituri si cheltuieli la nivel central si peste 40 000 de salariati si coordona din punct de vedere tehnic si activitatea de crestere a pasarilor din cooperativele Agricole de Productie, unele organizate ca Asociatii economice intercooperatiste.

Pentru exercitarea acestor atributii, Centrala pentru productia avicola avea in subordine si un Institut de cercetari ICPCPAM Balotesti, un Centru de productie de vaccinuri Voluntari, un Laborator de Patologie Aviara si o Antrepriza pentru efectuarea lucrarilor de constructii si montaj pentru avicultura.

Cateva aspecte se pot discuta ca si concluzie

Dezvoltarea aviculturii intensive industriale din Romania s-a dorit si s-a realizat departand total sistemul de gospodariile populatiei

Nu s-au respectat ( pentru ca nu se poate afirma ca nu s-au cunoscut) dimensiunile maxime ale unei unitati de productie ferma in conditiile date

Au fost ignorati factorii de risc care au devenit prezenti si activi in concentrarile mari de efective pe aceeasi unitate de productie. S-au confundat uneori intentionat marile unitati de productie din tari capitaliste - avansate cu marile aglomerari de productie din Romania.

Exemplu: In Franta - abatoare cu 25000 pui/ ora iar unitatea de productie pui carne - o hala maxim doua ( 35 000 de pui - maxim 70-80 000 pui/ ciclu ) Doux 1996

Factorul social- nu a fost studiat, considerand ca munca este obligatorie si daca nu au avut forta de munca salariata s-a putut usor apela la detinuti, soldati etc.

Nu in final, planurile nationale, cincinale nu au tinut cont de studiile si parerile specialistilor, ci au fost impuse in contradictie totala cu asigurarea unei baze materiale corespunzatoare- in principal asigurarea hranei- neglijata de cele mai multe ori si in fermele de selectie si reproductie.

NICOLAE ANGIULESCU

DIPLOMAT AL SCOALEI SUPERIOARE DE AGRONOMIE DIN BERLIN INSPECTOR CENTRAL IN INSTITUTUL NATIONAL DE EXPORT DIN MINISTERUL INDUSTRIEI SI COMERTULUI

AVICULTURA

RATIONALA

CU O SCRISOARE PREFATA A DL-UI

Dr. C. K. CONSTANTINESCU

INSPECTORUL INSTITUTULUI NATIONAL ZOOTEHNIC

PARTEA I-A

,CARTEA ROMANEASCA', BUCURESTI

Stimate Domnule Angiulescu,

Este pentru mine o placere deosebita ca pot recomanda publicului nostru o lucrare ca : 'Avicultura rationala'. Avantul pe care l-a luat la noi in tara cresterea pasarilor avea nevoie de sprijinul unei seriose si bogate literaturi de specialitate. Ceea ce posedam noi astazi este cu totul insuficient. Este nevoie de lucrari mai mari, lucrari complete, care sa puna la indemana avicultorilor un material stiintific triat cu pricepere si scris cu toata grija si raspunderea pe care o reclama o asemenea initiativa.

Lucrarea de fata umple un gol mare in aceasta directie. Avicultorii nostri vor gasi in aceasta carte tot ce-i poate interesa in specialitatea lor si vor putea introduce in fiecare crescatorie metodele moderne de crescere a pasarilor.

Este indiscutabil ca daca voim sa facem agricultura rentabila, mai ales pe vremea aceasta de criza fara egal, trebuie sa renuntam la metodele empirice de pana acum si sa introducem metode rationale in exploatarile noastre agricole. Scopul acesta il serveste cu imbelsugare in ceea ce priveste cresterea pasarilor, lucrarea de fata. Ea dovedeste din partea autorului o adanca cunoastere a chestiunii si un studiu aprofundat al celor mai de seama lucrari straine, care au fost folosite cu toata indemanarea pentru a da publicului nostru ceea ce ii trebuie.

In afara de aceasta, lucrarea e scrisa intr-o forma curgatoare si placuta, asa incat utilizarea ei devine o lectura nu numai instructiva dar si agreabila.

O recomand tuturor avicultorilor, cu convingerea ca vor avea mult de folosit.

Cu multe felicitari si cu cea mai distinsa stima,

Prof. G. K. Constantinescu

Directorul Institutului National Zootehnic

4 septembrie 1932, Bucuresti

IN ATENTIA CITITORILOR

DANEMARCA,  cu o suprafata de 42,917 Km. p. si cu o populatie de 3 440 000 locuitori, in vreme ce importa hrana pasarilor domestice, a exportat in anul 1929 un numar de 785. 545.920 - oua, in valoare de 3 ½ Miliarde Lei.

ROMANIA,  cu o suprafata de 294 967 Km. p. si cu o populatie de 18 000 000 locuitori, care produce toata hrana pasarilor domestice, a exportat in anul 1929 numai 277.834.000 oua in valoare de 1 Miliard Lei.