Podiceps nigricollis nigricollis - corcodelul cu gat negru

Podiceps nigricollis nigricollis - corcodelul cu gat negru

Descrierea. Este o specie mult mai mica decat cele precedente  si toamna poate fi confundata cu o specie din Europa nordica, care ajunge in pasaj si in Romania - Podiceps auritus auritus.

In haina de nunta prezinta gatul si capul negre iar in zona auriculara un smoc de peri ruginii-aurii. Partea dorsala este cenusie negricioasa si partea ventrala alba. Podiceps auritus, cu care poate fi eventual confundat, prezinta gatul ruginiu, nu negru.

Biotopul. Populeaza ape dulci, statatoare, putin adanci, cu vegetatie bogata la mal si submersa. Evita ape curgatoare. Are pretentii comparabile cu cele ale lui P. cristatus in privinta existentei luciului de apa, avand o anumita preferinta pentru iazuri. In afara perioadei de reproducere se aduna pe lacuri mari.

Hrana. Este adunata preponderent de pe suprafata apei, in stilul caracteristic ratelor (prin filtrare) sau tinand capul sub apa; prinde de pe apa si insecte in zbor. Se scufunda integral mai rar si pe durata mai scurta (9-50 s) la adancimi de maximum 2-3 m. Partea cea mai mare a hranei este constituita din insecte de pe sau deasupra apei din ordinele: Odonata, Diptera, Heteroptera, Coleoptera, Trichoptera s.a.). Consuma si crustacei (Amphipoda), melci de apa (mai frecvent decat corcodeii mari) si pesti pana la maximum 10 cm lungime (Gobio gobio, Perca fluviatilis s.a.). Ocazional consuma si mormoloci si broaste si regulat pene culese de pe suprafata apei.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la finele primului an de viata. Soseste la locurile de cuibarire in perechi ale caror legaturi sunt inca nestabile. In sezonul de reproducere cuplurile sunt monogame. Este cel mai sociabil corcodel, chiar in perioada de clocire se vad frecvent in grup.

Marimea teritoriului este minimala, limitata frecvent la cuib, cu tendinta de a clocii in colonii (pure sau in asociatie cu alti corcodei, pescarusi mici si chirighite).

Cuibul este aproape fara exceptie plutitor si se gaseste in apa superficiala (adanca in medie de 0,5 m) la adapostul unor exemplare de stuf, papura, rogoz etc. Contine mai putin namol decat la speciile precedente, motiv pentru care cuibul pare mai stufos; este alcatuit frecvent din frunze de stuf, Hydrocharis sp., Stratiotes sp. si alte frunze verzi.

Ouale albe, in numar de 2-5, frecvent 3-4 sunt depuse la intervale de 24-48 ore incepand de regula cu mijlocul lunii mai pana spre jumatatea lunii iunie. Ambele sexe clocesc timp de 19-23 de zile, perioada in care ouale capata datorita contactului cu penele unsuroase ale parintilor si cuibul umed o tenta bruna, lucioasa. La parasirea cuibului acopera ouale cu material vegetal. Mortalitatea puilor este mare, frecvent un cuplu creste doar doi pui. Puii se dezvolta mai repede decat cei ai corcodeilor mari. In apa au tendinta sa se urce pe parinti si sa se adaposteasca in penajul lor, putand astfel participa si la scufundari. Dupa cca 17 zile incep sa se scufunde si singuri. Parintii isi impart puii si pe masura ce acestia cresc isi muta activitatea din stuf pe luciul apei.

Deplasari sezoniere. Este o specie de vara care ierneaza in jurul Mediteranei, in Asia Mica si, dupa gradul de inghetare a apelor, uneori si in Dobrogea.

Soseste in tara la inceputul lunii martie si pleaca incepand cu a doua jumatate a lunii august pana in noiembrie.