Brac german cu par scurt - caine de aret, de companie

BRAC GERMAN CU PAR SCURT

Tara de origine: Germania.

Denumire originala: Deutscher kurzhaariger vorstehhund.

Vechime: Secolul XIX.

Prima utilizare: Caine de vanatoare.

Utilitate actuala: Caine de aret, de companie, caine de cautare-cercetare.

Perioada medie de viata: 12-14 ani.

Istoric: In ce priveste denumirea rasei, exista mai multe variante: una sustine ca termenul provine din italienescul bracchio (brat - cainele lucreaza la vanatoare la lungimea bratului), o alta presupune provenienta din grecescul brakos (rapid, vioi) sau de la cuvantul francez braquer (a orienta nasul spre vanat), iar ultima propune varianta originii din germanul Brachacker (terenuri paraginite, bogate in vanat). Astazi, termenul de Brac este o denumire generica a mai multor caini de aret continentali, asemanatori in ce priveste constitutia si caracterul. Bracul german cu par scurt are pe teritoriul german inca patru "veri primari": Bracul german cu par sarmos, Bracul german cu par aspru, Bracul de Weimar si Pudelpointerul.

In evolutia Bracului german, sunt semnalate doua perioade distincte: perioada Bracului greoi si cea a Bracului usor. In anii 1800, Bracul german era inca putin performant, relativ greoi, masiv, cu buze groase, ce atarnau. Apoi, datorita schimbarii modului de vanatoare, s-a creat treptat un tip de caine mai usor, armonios, vigilent, superb, asa cum este Bracul german de astazi.

Toti cainii pontatori (sau cainii de aret) datoreaza acest instinct, direct sau indirect, vechiului Pointer (ori Brac) spaniol (uneori, denumit si Spaniard, astazi disparut), al carui obicei de a incremeni cand simtea mirosul unei pasari (la fel reactioneaza coiotul sau vulpea) era foarte apreciat de nobilime. Cu toate acestea, Bracului spaniol, i se reprosa atitudinea placida, morocanoasa, fizicul greoi, lent, spatele inseuat si picioarele "de iepure". In consecinta, vanatorii au inceput sa-si doreasca un companion mai vesel si mai prietenos, un caine mai mobil, capabil sa lucreze pe terenuri cat mai variate. Astfel, vechiul Brac spaniol a fost incrucisat cu un amestec de Foxhound si Greyhound, rezultand o prima forma a Pointerului englez. Vechiul Brac german, aparut la inceputul anilor 1700, a rezultat in urma incrucisarii Spaniardului cu caini de urma, stramosi ai Bloodhoundului.

Aproape fara dubiu, se poate afirma ca, desi denumit german, radacinile acestei rase au fost in Franta si ca a ajuns in Germania fie folosit ca moneda de schimb, fie ca dar din partea nobililor francezi.

Odata cu modificarile sociale petrecute in secolul al XVIII-lea, au aparut schimbari si in ceea ce priveste vanatoarea. Daca pana atunci dreptul de a vana fusese rezervat nobilimii, aceasta este perioada cand, treptat, vanatoarea devine accesibila si clasei de mijloc. Terenurile de vanatoare fiind foarte bogate in vanat de toate felurile, in cateva ore, un german, ajutat de cainele sau, putea sa vaneze si iepuri, si rate, si mistreti, si vulpi. Un englez care ar fi avut la dispozitie vanat atat de variat, nici nu ar fi conceput sa nu-si ia alaturi patru sau cinci rase de caini diferit specializate. In schimb, teutonii, cu spirit practic, considerau o asemenea vanatoare o aberatie, spunand ca vanatorul care umbla cu mai multi caini nu are de fapt nici unul. Este perioada cand vanatorii germani au initiat conceptul dar si proiectul cainelui de vanatoare multifunctional, asa numitul Gebrauchshunde (pentru scurt timp, una din denumirile date Bracului german cu par scurt).

In incercarea de a obtine acest tip de caine, toti au fost de acord in ceea ce priveste rezultatul, nu insa si metodele folosite pentru aceasta. Astfel, in secolul al XIX-lea au existat doua curente de opinie, doua Scoli, cu metode diametral opuse. Din aceasta cuza, este foarte greu de aflat cum s-a ajuns la Bracul german actual.

Primul standard a fost elaborat in anul 1878, apoi, dupa reconcilierea celor doua tabere, mult mai tarziu, in 1976 a fost adoptat, dupa alte multe controverse, standardul FCI. In final, in martie 1994, comitetul Clubului de Brac german cu par scurt din Germania a adoptat un nou text de Standard, recunoscut de FCI in 1995.

Calitati: Bracul este construit pentru a fi un alergator moderat, capabil sa galopeze mult timp, in asa fel incat sa acopere mult teren. Bracul german in actiune isi poarta mandru gatul, cu capul sus. Datorita acestei pozitii, simte vanatul de la o distanta mare, este atent, dominand perfect situatia. Pozitia ideala in aret este in picioare (unii areteza luand pozitia culcat), cu capul sus, urechile ciulite, ochii si pupilele dilatate, respiratia mai lenta, cu un tremurat usor, care ii agita tot corpul.

Este un caine temperamental, rapid, zvelt, atletic. Este afectuos, tandru, tolerant, extrem de devotat stapanului pe care il serveste si asculta in orice situatie, este vesel si indrageste copiii. Acest caine suplu, insa destul de sensibil, are nevoie de o mana ferma, dar nicidecum dura, pentru a fi educat.

Caracterizati intrucatva prin timiditate, in marea lor majoritate, bracii germani cu par scurt sunt excelenti caini de companie si stralucitori caini de vanatoare. In ultimul timp insa, in Germania, Franta si S.U.A. mai ales, datorita agilitatii, mirosului foarte fin si calitatilor de buni aportori, sunt folositi in vama sau de politie pentru detectarea stupefiantelor.

Standard:

ASPECT GENERAL:

Caine cu proportii armonioase, a carui constructie asigura putere, rezistenta si viteza. Tinuta lui mandra, liniile sale ferme, capul uscativ, coada bine purtata, blana deasa si lucioasa, alura degajata si marea amplitudine ii subliniaza nobletea. Lungimea trunchiului trebuie sa depaseasca putin inaltimea la greaban.

CARACTER:

Hotarat, echilibrat, fara teama, cu reactii retinute, nici nervos, nici timid, nici agresiv.

CAP:

Uscat, bine cizelat, nici prea usor, nici prea greoi. Lungimea lui este proportionala cu corpul.

Craniu - suficient de larg, usor bombat, protuberanta occipitala usor marcata, silon medio-frontal nu prea profund si arcade bine dezvoltate.

Stop - ferm, moderat marcat.

Trufa - usor proeminenta, preferabil maro. O trufa patata nu este admisa decat la o roba cu fond alb. Nari suficient deschise, largi si mobile.

Bot - lung, larg, gros si puternic. Din profil, linia superioara este usor convexa, oferind toate treptele intermediare dintre o forma nobil coroiata (nas de berbec) si o ridicatura foarte discreta in raport cu linia dreapta. Aceasta conformatie este mai vizibila la masculi. Botul concav este un defect grav. Buzele bine ajustate si pigmentate. Pornind de la trufa, buzele atarna aproape vertical la comisura moderat marcata.

Maxilare - puternice, cu dantura perfecta, regulata si completa, avand muscatura in foarfeca. Obrajii puternici, foarte musculosi.

Ochi - de marime mijlocie, nici proeminenti, nici infundati in orbite. Culoarea ideala este castaniu.

Urechi - prinse inalt, adanc, de lungime mijlocie si atarnande, netede, rotunjite la varf, nici prea carnoase, nici prea fine. Trase spre fata, aproape ajung sa atinga comisura buzelor.

GAT:

Armonios, uscat, tronconic. Ceafa foarte musculoasa si lejer conturata.

CORP:

Linie superioara dreapta, usor descendenta. Greaban marcat. Spate solid, musculos. Apofizele vertebrale sunt acoperite de muschi. Zona renala scurta, larga, musculoasa, lejer descendenta. Crupa larga, musculoasa si suficient de lunga, nu e decat lejer descendenta. Piept foarte adanc (pana la cot), de latime medie, prostern marcat. Coaste bine arcuite, nici plate, nici bombate. Coastele flotante bine coborate. Linia inferioara formeaza o curba eleganta.

COADA:

Atasata sus, puternica la baza, subtiindu-se progresiv, cupata aproximativ la jumatate. In repaus, atarna, in actiune, este purtata orizontal, nu prea sus fata de linia spatelui, nici recurbata.

MEMBRE:

Tren anterior - omoplati bine lipiti de torace, oblici si inclinati spre spate. Musculatura puternica si uscata. Brat cat de lung posibil, musculos si uscat. Coatele nu sunt intoarse nici inauntru, nici inafara, plasate bine catre spate. Antebrat drept, suficient de musculos. Osatura puternica, fara sa fie grosolana. Aplomburi drepte. Din profil, membre bine plasate sub corp si bine angulate. Carp puternic si metacarp minim inclinat fata de antebrat, niciodata vertical.

Tren posterior - membre paralele, aplomburi drepte, angulatii bune, osatura puternica. Coapse si gambe lungi si musculoase. Jareti puternici, metatars vertical, puternic.

Labe - rotunjite sau usor ovale, cu degetele bine stranse si suficient arcuite.

ROBA:

Par - scurt si des, aspru la atingere. Pe cap si pe urechi, parul este mai fin si mai scurt. Firul este putin mai lung pe partea inferioara a cozii.

Culoare - maro, fara semne; maro, cu mici semne albe sau cu inspicari pe piept si membre; maro inspicat inchis (culoarea de fond nu este nici maro cu alb, nici alb cu maro, parul prezentand un amestec omogen de fire maro si albe); maro inspicat deschis, cu cap maro, cu sau fara pete ori inspicari maro (firele albe predomina); alb, cu semne maro pe cap si pete sau inspicari maro; negru cu aceleasi nuante ca pentru culoarea maro. Petele de foc sunt admise. La toate combinatiile, este admisa o dunga alba pe cap si buze cu inspicari.

MISCARE SI ALURA:

Acopera mult teren, mers elastic si plin de forta. In mers, membrele se misca in planuri paralele. Tinuta dreapta. Mersul in buiestru este inacceptabil.

TALIE SI GREUTATE:

Inaltimea la talie este de 62-66 cm pentru masculi, iar pentru femele, 58-63 cm. Greutate ideala a Bracului german cu par scurt este de 27-32 kg.

DEFECTE:

Orice abatere fata de cele de mai sus constituie un defect. Fiecare defect se va penaliza in functie de marimea respectivei abateri.

NOTA:

Masculii trebuie sa aiba doua testicule, ambele dezvoltate normal si complet coborate in scrot.