Gallinago gallinago gallinago - becatina comuna

Gallinago gallinago gallinago - becatina comuna

Descrierea. Penajul prezinta pe un fond brun deschis desene brun intunecate si brune-galbui, ultimile formand in lungul spatelui 4 linii curbe, mai deschise. Pe cap alterneaza in lung 6 benzi intunecate cu zone mai deschise. Ciocul are lungimea de cca 7 cm si este de culoare bruna-galbuie.

Pornirea in zbor este zig-zagata si insotita de strigate ragusite.

Biotopul. Populeaza lacuri in curs de colmatare, mlastini in special cu Carex sp., Juncus sp. si ochiuri de apa, maluri mlastinoase ale unor ape cu anini si salcii si a unor canale de desecare, pajisti umede, chiar pasunate, dar si luminisuri umede din padure. In pasaj poate aparea si pe terenuri cultivate, umede, maluri fara vegetatie sau acoperire s.a. Altitudinal urca pana in zona alpina.

Hrana. Dobandeste hrana prin infigerea ciocului, cu miscari bruste in mal sau pamant umed, afanat, precum si prin adunare de pe suprafata solului.

Hrana este aproape exclusiv animala si se compune din diferiti viermi, larve de insecte (diptere, coleoptere) uneori si din moluste mici. Incidental consuma si seminte si fragmente vegetale.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la un an. Cuplul este monogam, tine pe durata sezonului de reproducere si se formeaza dupa venire masculii executand in ultimele zile ale lunii martie, frecvent in prima jumatate a lunii aprilie, zboruri nuptiale insotite de sunete produse prin vibrarea rectricelor externe.

Cuibul se gaseste pe sol, pe mici proeminente uscate, bine ascuns in vegetatia deasa, frecvent de Carex sp., fiind o simpla adancitura amenajata sumar cu material local. Frecvent cuibul este protejat de sus de vegetatia invecinata.

Ouale in numar de 4 (exceptional 3 sau 5) sunt depuse la intervale de 24 de ore, in a doua jumatate a lunii aprilie/ inceputul lunii mai. Prezinta pe fond masliniu, brun-galbui sau brun-roscat, uneori foarte intunecat, pete neregulate, frecvent mari, de culoare brun-negricioasa dispuse frecvent spiralat si formand o aglomerare spre capatul bont.

Clocirea incepe dupa depunerea ultimului sau penultimului ou. Doar femela cloceste timp de 19-21 de zile. Puii sunt precociali si sunt condusi de ambii parinti care ii si hranesc in primele zile devenind apti de zbor dupa 3-6 saptamani.

Pe an cresc 1-2 randuri de pui; pontele pierdute sunt inlocuite.

Deplasari sezoniere. Sunt pasari migratoare care vin inspre sfarsitul lunii martie inceputul lunii aprilie si pleaca incepand din august; ultimele exemplare se vad, de regula, pana la mijlocul lunii noiembrie. Ierneaza in jurul Mediteranei pana in Africa Tropicala. In ierni blande s-au observat exemplare izolate care ierneaza.

In pasaj se mai intalnesc doua specii de becatine:

Gallinago media becatina mare, si Lymnocryptes minimus, becatina mica. Ambele clocesc in nord-estul Europei si se deosebesc de becatina comuna prin rectricele marginale albe si pornirea in zbor muta si in linie dreapta, prima, si marimea redusa, fara tente albe pe rectrice si fara banda deschisa pe crestet, secunda.