Garrulus glandarius glandarius - gaita

Garrulus glandarius glandarius - gaita

Descrierea. Culoarea preponderenta este un cenusiu-roscat deschis care contrasteaza cu coada si o dunga in prelungirea ciocului care sunt negre ca si remigele secundare, exceptand o zona centrala, alba. Tartita este alba iar tectricele bandate albastrui-negru. Pe crestet prezinta printre penele brun-roscate pene izolate negre, penajul crestetului putand fi zburlit in chip de mot.

Fata de exemplarele din restul arealului european, cele din sud-estul Europei sunt dorsal si ventral mai cenusii, albul de pe partea ventrala fiind mai putin evident in Dobrogea; s-ar putea sa existe influente ale rasei G. glandarius krynickii, cu crestet mai intunecat.

Biotopul. Este o specie initial silvatica care populeaza padurile de foioase si de amestec, bogate in subarboret, de la ses pana in zona alpina realizand densitati maxime in cverceto-carpinete luminoase. Apare si in arborete amestecate de foioase si rasinoase, molidisuri pure si in zona subalpina, pana la altitudini de 1600-1700 m. Se poate mentine si in parcuri, gradini mai mari din localitati, benzi de protectie etc., dand dovada de o plasticitate ecologica deosebita.

Hrana. Este adunata preponderent de pe arbori si arbusti, dar si de pe sol, prin cautare pe jos sau din zbor. Daca nu este consumata pe loc este transportata in cioc sau inghitita si regurcitata pentru a fi maruntita. Nu transporta hrana in gheare.

Spectrul de hrana este foarte variat, predominant vegetarian; adultii prefera din toamna pana prin aprilie ghindele pe care le tin in gheare, rotindu-le si cojindu-le. Ghindele si alte nucoase (jir, nuci,, alune etc.) recoltate sunt ascunse toamna in mici depozite de unde le scoate in anotimpul nefavorabil. Toamna mai consuma bace si fructe, iar din culturi poate consuma seminte germinate, mazare si cartofi, porumb s.a. Vara consuma atat adultii cat si mai ales puii preponderent insecte si paianjeni arboricoli (omizi - inclusiv paroase -, ortoptere, gandaci, heteroptere s.a.). Evita sau consuma doar accidental rame si melci insa consuma in perioada de reproducere vertebrate mici: ouale si puii unor pasari, pasarele ranite sau bolnave, soareci, soparle, broaste, s.a.

Impactul gaitei asupra oualor si puilor altor pasari poate fi local uneori apreciabil, dar este, de regula, supraapreciat. Vara prezinta de regula gastroliti a caror proportie scade iarna; elimina ingluvii.

Teritoriul aparat este de 2-10 ha, dar baza trofica poate fi intre 25-40 ha.

Reproducerea. Atinge in parte maturitatea sexuala dupa un an, dar majoritatea abia in al doilea an de viata. Formarea perechilor are loc prin martie cand indivizii devin zgomotosi, se aduna in cete mai mari iar masculii produc "cantece" caracteristice si ofera femelelor in chip de petire hrana. Cuplul este monogam pe sezonul de reproducere.

Cuibul se gaseste de regula pe arbori, langa trunchi, mai rar pe arbusti, si este construit de ambele sexe. Este relativ mic avand diametre externe cuprinse intre 25-30 cm, diametre interne de cca 12 cm si adancimi de cca 6 cm. Baza este formata aproape exclusiv din ramurele uscate iar captuseala din radacinite fine.

Depune dupa infrunzirea padurii, in aprilie, 5-7 oua care prezinta pe fond verde-masliniu o patare brun deschisa, spalacita, atat de deasa incat nu se mai vede fondul; pe capatul bont apar uneori cateva pete sau liniute negre; ouale sunt depuse zilnic.

Ambele sexe clocesc timp de 16-19 zile; clocirea poate incepe dupa depunerea primului ou sau mai tarziu - exista o mare varietate de situatii. Puii sunt altriciali si parasesc dupa cca 3 saptamani cuibul deplasindu-se la inceput mai mult in coroana prin catarare capacitatea de zbor fiind redusa. Mai sunt hraniti 1-2 saptamani de parinti, iar vara se aduna mai multe familii in cete.

Pe an cresc un singur rand de pui, iar in caz de pierdere a cuibarului mai pot depune un rand de oua.

Deplasari sezoniere. Este de regula o pasare sedentara care executa insa uneori in perioada toamna/ iarna deplasari in cautarea hranei, mai ales dupa ani favorabili in care populatiile au crescut. In acest fel specia poate sa apara iarna si in zone unde nu cloceste (Campia Dunarii). In unii ani au loc invazii de populatii estice.