Coturnix coturnix coturnix - prepelita

Coturnix coturnix coturnix - prepelita

Descrierea. Are un aspect indesat, cu coada foarte scurta, indreptata in jos. Culoarea este bruna-cenusie cu numeroase pete alungite, fine, albe, in lungul corpului. Masculul prezinta ca semn distinctiv o barbita mica neagra si dedesubt doua benzi negre, paralele. S-a descris si o varianta cu acelasi desen dar pe fond ruginiu.

Biotopul. Populeaza terenuri deschise, fanete, culturi agricole, zone ruderale cu vegetatie cat mai deasa si inalta pentru protectie, chiar si poieni mai mari in padure. Prefera soluri calde pe loess sau nisipuri, reavane sau chiar umede. Evita zone cu tufisuri, arbori, soluri prea reci, pietroase sau prea uscate. Printre culturile agricole, prefera cele de cereale de inaltime si densitate moderata, dar si de trifoi si lucerna, iar dupa cosire, trece in culturi vecine (cartofi, floarea soarelui, porumb etc.). Daca gaseste conditii propice poate urca la peste 1000 m altitudine.

Hrana. Dobandeste hrana scormonind cu picioarele si culegand cu ciocul. Hrana este mixta, animala si vegetala, primavara predominand insectele si toamna semintele. Consuma in special semintele mici ale unor buruieni, iar dintre cereale graul si ovazul; mai rar hrana verde.

Printre insecte predomina gandaci mici (Halticinae, Carabidae s.a.), furnici in special Tetramorium caespitum, ortoptere mici s.a.

Consuma si melci, paianjeni si rame. Puii se hranesc primele saptamani exclusiv cu hrana animala; specia prezinta gastroliti.

Reproducerea. Ajung la maturitate sexuala uneori inca in toamna anului de eclozare si se presupune ca unele cuibare din august/ septembrie s-ar putea datora puilor din anul curent. Felul cuplului poate fi foarte variat:  monogam pe scurta durata, pe perioada de depunere, sau poligam. Imperecherea are loc primavara; masculul poate canta toata vara, pana in august.

Cuibul este o adancitura in sol, aleasa si confectionata exclusiv de femela, cel mai adesea in culturi de trifoi, in vegetatia marginilor de drum, a hotarelor sau in fanete, cu acoperire de sus. Este format din cateva fire de iarba uscate.

Depune, incepand cu a doua jumatate a lunii mai, zilnic, in total 7-14 oua, uneori si mai multe. Ouale au culoare bruna-deschisa cu pete mari, intinse, brune-negricioase.

Femela cloceste timp de 16-20 zile. Dupa cca 11 zile puii precociali, condusi de regula numai de femela, incep sa zboare, fiind zburatori deplin dupa 3 saptamani. Dupa 4-7 saptamani familiile se destrama. Creste 1-2 randuri de pui pe an; daca pierde cuibarul se face unul de inlocuire. Se discuta daca cuibarele gasite in august ar putea fi un al doilea cuibar normal.

Deplasari sezoniere. Este o specie migratoare insa, in sudul Peninsulei Balcanice si al Ucrainei s-au observat iernari. De regula ierneaza in stepele Africii, la sud de Sahara si in Asia vecina pana in India. In tara soseste pe la mijlocul lunii aprilie si in primele zile ale lunii mai venind atat dinspre Italia, cat si din sud, peste Carpati, si pleaca pe la mijlocul lunii septembrie. Se cunosc cazuri de iernare in tara.

Prepelita prezinta un pasaj intermediar foarte curios, in sensul ca populatiile nordafricane, care clocesc acolo prin aprilie, parasesc in iunie zonele respective, semidesertice, si apar in sudul Europei, unde mai pot scoate un rand de pui in iulie-august.