Tetrao urogallus rudolfi - cocosul de munte

Tetrao urogallus rudolfi - cocosul de munte

Descrierea. Masculul prezinta un penaj negru-cenusiu, intunecat, pe piept cu luciu verzui, cu aripi brun intunecate; rasa T. u. rudolfi este cea mai inchisa la culoare. Ventral, la baza aripilor si pe rectrice pot aparea zone albe de forma variabila. Ciocul este alb si deasupra ochilor prezinta o zona golasa, rosie, si sub cioc o barbita neagra. Femela prezinta pe un fond brun-ruginiu deschis, numeroase pete si benzi intunecate. Se deosebeste de cea a cocosului de mesteacan prin pieptul ruginiu si coada neemarginata.

Biotopul. Populeaza paduri montane de rasinoase inclusiv cele de jneapan si cele amestecate, evitand padurile de foioase pure. Prefera paduri multietajate, cu ochiuri, care sa prezinte un covor de Vaccinium sp., apropierea unor surse de apa, prezenta de pietricele pentru digestie, precum si pamant afanat pentru bai de nisip. Iarna prefera arborete pure de rasinoase, adapostite de vant, luminate. Evita total monoculturile inchise, uniforme, monoetajate, dar poate accepta vecinatatea unor activitati umane.

Hrana. Vara cauta hrana pe sol cercetandu-l cu ciocul; doar rareori scormoneste. Poate executa mici salturi, pana la 1 m in inaltime. Iarna taie acele si lujerii din coroana arborilor producand un sunet de forfecare.

Hrana este aproape exclusiv vegetala. Primavara se compune din muguri, frunzulite si inflorescentele unor foioase (mesteacan, fag, plopi) dar si mugurii si acele laricelui. Pe masura aparitiei paturii ierbacei se adauga un spectru bogat de plante (diferite ranunculacee, papadie, trifoi, ierburi s.a.). Din mai inceteaza consumul de ace de rasinoase. Spre toamna creste ponderea fructelor si semintelor, in special cele de afin, merisor, rug, maces, soc s.a. Iarna consuma aproape exclusiv ace preferandu-le pe cele de pin, altfel cele de molid, la care se adauga ienupar, frunze de iedera, lujeri de afin, muguri de foioase s.a.

Proportia animalelor din hrana este redusa - predomina insectele, in special furnicile. Consuma rareori si vertebrate mici. Doar puii se hranesc in primele luni preponderent cu insecte; prezinta gastroliti.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala la varsta de 1 an, insa masculii ajung la reproducere, din cauza concurentei, abia in al 3-lea an.

Nu realizeaza un cuplu stabil. Masculii rotesc incepand de la sfarsitul lunii august/ mijlocul lunii septembrie pana la prima cadere masiva de zapada si reiau rotitul cel mai devreme in februarie, de regula in martie. Rotesc atat pe arbori cat si pe sol preferand locuri deschise cu expozitie estica.

Locurile de rotit cu 20-25 masculi concentreaza masculi de pe cca 100 ha, cele cu 3-4 masculi de pe 10 ha.

Femela alege cuibul de regula pe sol, exceptional si in cuibul unor pasari rapitoare, frecvent cu protectie laterala si de sus. Cuibul se formeaza mai mult in timpul clocirii, amenajarea fiind sumara si mai mult intamplatoare.

Depune cel mai adesea 6-9 oua, exceptional pana la 18, de culoare bruna-galbuie cu pete mici, rotunjite, brune-intunecate si brune-roscate. Ouale sunt depuse spre sfarsitul lunii mai pana in iunie, zilnic, cu  intreruperi de o zi dupa depunerea a 3-4 oua.

Creste un singur rand de pui, dar poate depune o ponta de inlocuire.

Femela cloceste 26-29 de zile; puii sunt nidifugi si dupa cateva zile pot zbura 1-2 metri; sunt condusi 3-4 saptamani de femela si raman in familie in continuare impreuna pana in septembrie.

Creste un singur rand de pui, dar poate depune o ponta de inlocuire.

Deplasari sezoniere. Este o pasare sedentara, in special masculii care nu se indeparteaza mult de locul de rotit. Femelele pot efectua mici deplasari.