Ixobrychus minutus minutus - starcul pitic

Ixobrychus minutus minutus - starcul pitic

Descrierea. Este cel mai mic starc; prezinta la ambele sexe tectrice caracteristice de culoare smantanie, nepatate. Masculul prezinta in haina de nunta crestetul, spatele, coada si remigele negre, femela este preponderent deschis bruna cu pete alungite, brun intunecate. Ciocul este brun-galbui iar picioarele verzui.

Biotopul. Populeaza ape statatoare dulci, chiar foarte mici, uneori si in localitati, sau ape lin curgatoare. Solicita vegetatie bogata la mal (stuf, papura, tufisuri de salcii etc.). Uneori accepta si iazuri cu vegetatie mai saraca, lunci sau mlastini, fiind cel mai adaptabil starc.

Hrana. Prinde hrana preponderent la panda, asezandu-se in stuf sau la marginea unor ochiuri de apa. Mai rar este observat cautand hrana pasind prin apa putin adanca. Este activ mai ales in crepuscul, dar si ziua. In spectrul de hrana predomina cand pesti (pana la 10-12 cm), cand insecte acvatice, completate de amfibii, moluste si viermi. Ocazional prinde si mamifere si pasari sau ouale lor.

Reproducerea. Atinge maturitatea sexuala de regula dupa doi ani, rar dupa un an. Cuplul este monogam pe durata perioadei de reproducere. Teritorialitatea este mai evidenta decat la ceilalti starci, perechea alungand vecinii pe care ii tolereaza la cel mult 3-5 m de cuib, teritoriul minim fiind de 150-600 m². Ca atare nu se poate vorbi de colonii propriu-zise, cel mult de aglomerarea unor cuiburi in zone favorabile.

Cuibul se gaseste in stufarisuri dese, pana la 0,5 m deasupra apei fara a atinge apa, in apropierea malului. Uneori cuibul a fost observat si pe salcii scunde sau alte tufe. Locul cuibului este ales de mascul care amenajeaza prin frangerea firelor de stuf platforma viitorului cuib. Acesta este o constructie stufoasa alcatuita din fire de trestie, ramurele etc avand forma conica; diametrul extern mediu este de 20 cm, cel intern de 10 cm si inaltimea de 15 cm. Partea superioara este alcatuita din material fin, fire si inflorescente fine de stuf, uneori umezite, fara o adancitura propriu-zisa. Cuibul este folosit, de regula, o singura data.

Ouale, cel mai adesea in numar de 5-6, sunt de culoare alba, fara luciu; sunt depuse incepand cu sfarsitul lunii mai, dar mai frecvent in iunie, zilnic.

Ambele sexe clocesc incepand dupa depunerea celui de-al doilea sau al treilea sau, ocazional, ultimului ou timp de 16-20 zile, uneori si mai mult.

Puii sunt semialtriciali si pot parasi dupa 5-6 zile prin catarare cuibul, dar se mai intorc la cuib; zboara dupa cca 30 de zile. Speriati, atat ei cat si adultii, intind ciocul in sus simuland un fir de trestie leganat de vant.

Creste, de regula, un singur rand de pui, dar s-au observat si doua ponte pe an, intercalate, si ponte de inlocuire.

Deplasari sezoniere. Este o pasare migratoare care soseste la sfarsitul lunii aprilie si in primele zile ale lunii mai.

Puii se raspandesc, dupa ce isi iau zborul, la sute de km. Pleaca in octombrie, adultii inaintea tineretului, si ierneaza in Africa, la sud de Sahara. Ocazional poate ierna in tara.