Animale pasari | Casa gradina | Copii | Personalitati | Poezii | Povesti |
Ernesto (si Giambattista) De Curtis : 1875-1860
Poate pare ciudat,
dar de multe ori se intampla ca in aceeasi ambianta
familiala sa fie doi artisti care
sa intre in istorie. Este cazul familiei De Curtis care cu fratii
Ernesto si Giambattista va lasa o
puternica amprenta in panorama muzicala napolitana. Ernesto
s-a nascut la
In paralel, l-a ajutat pe tatal sau in munca de pictor si
decorator, dar atractia muzicii fiind mult mai mare, in curand a
alcatuit cu un prieten un duo de varietati, producandu-se in
teatrele din Napoli, Roma si
Prima sa compozitie pe versurile fratelui sau Giambattista este: "A prima vota" si este datata 1898. Insa ceea ce va compune in continuare vor fi melodii devenite celebre si pe care toti le-am cantat macar o data: "Amalia Voce e notte" din 1904 pe versuri de Edoardo Nicolardi si "Io m'arricordo 'e te" din anul 1910 , fara s-o mai punem la socoteala pe aceea care va deveni fara indoiala un imn. E vorba de : "Torna Surriento" scrisa deasemenea impreuna cu fratel sau.
Melancolic, solitar si rezervat, fiind un fumator pasionat, prefera compania tigarilor si a pianului sau, gata sa culeaga orice noua inspiratie. Cu toate acestea stia sa se faca simpatic, cordial si foarte iubit in ambianta muzicala napolitana, Muzicologul Saverio Procida l--a definit O sprintena vartelnita care se invarte in urechile voastre si le delecteaza"!
Ernesto de Curtis va fi invitat de multe ori sa compuna muzica si pe versurile altor poeti excelenti ca: Rocco Galdieri pentru "Sora mia", Roberto Bracco pentru "Sentinella"1917, Ernesto Murolo pentru: "Ah! L'ammore che ffa fa'" L. Bovio pentru "A canzone 'e Napule". Alte succese ale sale au fost: "So nnamurato 'e tte" 1912 - "Sona chitarra" si "Autunno" 1913 -"A guerra", "Senza nisciuno" si "Tu ca nun chiagne" 1915 - "Mandulinata" 1917- "E 'o balcone 'e Napule" -1934.
Dupa ce s-a experimentat in compozitia de romante pe versuri de Adolfo Genise, Ernesto De Curtis a inceput o fructuoasa colaborare cu Beniamino Gigli care a fost un magistral interpret a doua dintre celebrele cantonete iesite la lumina cand acesta a devenit pianistul marelui cantaret : "Non ti scordar di me" din 1935 si "Ti voglio tanto bene" din 1937, pe versurile lui Domenico Furno. "Valzer lento" din "Non ti scordar di me" care nu de putine ori se auzea in tonalitatile melodramei secolului XIX, a vrajit Italia anilor '30 si insusi Beniamino Gigli le-a interpretat in filmul omonim, regizat de Augusto Genina.
Cativa ani mai tarziu, in 1968, bucata a cunoscut un nou succes gratie reinoirii intr-un nou aranjament orchestral de catre Sergio Leonardi situandu-o in "Hit-Parade" De Curtis a compus muzica si pentru alte filme in care printre protagonisti aparea acelasi Beniamino Gigli.
Incepand cu anul 1920 Ernesto De Curtis a lasat Italia pentru a-l urma pe Gigli ca pianist personal pentru un timp mai indelungat, in numeroasele sale turnee la New-York, Londra, Paris, Buenos Aires, obtinand impreuna succese rasunatoare.
Multe dintre cantonetele lui Ernesto de Curtis au dat nastere din intamplare la circumstante particulare. Prima din acestea este foarte cunoscuta "Torna a Surriento" scrisa in 1902 de catre fratele sau Giambattista la cererea primarului orasului Guglielmo Tramontano pentru a castiga bunavointa Presedintelui Consiliului Zanardelli pentru a obtine construirea unui oficiu postal in surazatoarea localitate de pe litoral. Cu aceasta bucata interpretata de cei mai cunoscuti cantareti ai lumii a fost realizata si o versiune Elvis Presley la finele anilor '50.
In acelasi an, 1902, fratii De Curtis au scris "Amalia" pentru Editura "Bideri" in onoarea Amaliei Russo, care la putin timp dupa aceasta va deveni sotia lui Ernesto.
O alta cantoneta, dintre cele mai cunoscute succese ale lui Ernesto De Curtis, a fost mai sus amintita "Voce e notte" a caror versuri le-a citit intamplator intr-un ziar din 1904 si frapat de frumusetea si intensitatea lor a insistat sa le puna pe muzica. Astfel s-a nascut una dintre cele mai frumoase si mai dureroase melodii, al carei text, tradus in multe limbi, a cunoscut diferite perioade de popularitate pana in zilele noastre, mai ales in interpretarea lui Pepino di Capri, ramasa multa vreme in "top".
Asocierea intre cei
doi frati nu s-a intrerupt de loc si chiar din
Giambattista De Curtis primul din cei
sapte copii, s-a nascut tot la
In 1915 revista "La Canzonetta" insera aceasta
semnificativa parere: "Salvator
In colaborare cu faimosul sau vecin Vincenzo Valente, care, aproape in gluma, i-a pus pe note unele poezii, Giambattista De Curtis a scris primele sale canzone Che buo fa" 1889 ('A pacchianella), "Muglierema comme fa?" 1889, si "'I pazziava" 1890.
In 1891 el s-a transferat la Sorento (orasel pe care l-a iubit cu pasiune si despre care istoricul Di Massa sustine ca ar fi fost vechiul loc de origine al neamului De Curtis), unde a revarsat intregul sau temperament artistic.
In acei ani poetul a fost oaspetele Comandorului-primar Guglielmo Tramontano proprietarul unui hotel luxos, compus din unirea vilelor Pignatelli si Laurito, precum si casa unde, in 1544, s-a nascut Torquato Tasso. Giambattista a fost insarcinat sa picteze in fresca saloanele si coridoarele Hotelului Tramontano, de obicei frecventat de multi artisti.
Spre deosebire de melancolicul si solitarul Ernesto, Giambattista era mai de graba comunicativ, simpatic, bizar si elegant, pictorul-poet devenind un foarte bun prieten al primarului si institutor al fiilor si nepotilor acestuia. Aerul sarat al marii, parfumat de prezenta femeilor straine, au fascinat si inspirat pe eclecticul artist, barbat placut si curtezan rafinat. A scris "Giesummine 'e Spagna" 1893, (pusa pe muzica de Di Capua) si a dedicat sexului frumos cea mai mare parte din poeziile sale.
Cu toate ca nu
a devenit un veritabil profesionist al cuvintelor
rimate, multe din compozitiile sale poetice sunt de neuitat totusi.
Printre acestea se pot aminti Custantina" 1894
(autor si al muzicii), "Ninuccia" 1894,
"Tiempo felice" 1895, (V.Valente), "'A picciotta" 1895, "Venezia benedetta"
1895, "Maria" ('A cchiú bella canzone) 1896, (autor si al muzicii),
"Muntagnolla" 1896, (.Di
In 1902,
gratie improvizatiei celor doi frati, s-a nascut canzonetta "Torna a Surriento" de care a fost legata
inaugurarea la
In 1916, el
renuntand la ospitalitatea lui Tramontano, s-a intors la
Remember
In 1894, din intalnirea cu o gratioasa concetateana de 16 ani, pe nume Carmela Maione, poetul si-a tras inspiratia pentru una din cele mai frumoase canzone ale sale "Carmela". Cu aceasta ocazie, desi nu studiase muzica, el a compus si melodia frumoasei ninna nanna.
Aceasta cuceritoare melodie, imi aduce pe aripile amintirii, atat de aproape, (incat imi pare ca acum ascult ca prima data ), o voce rascolitoare, plina de senzualitate si lumina, cu un timbru de o frumusete rara, sau - dupa cum il prezenta intr-o emisiune la Radio Romania Actualitati, regretata redactoare Ana Maria Zaharescu:
-"Una dintre cele mai calde, mai fermecatoare, mai timbrate si mai stralucitoare voci ale noastre"!
As vrea sa fie liniste, ca si atunci cand Lucian Blaga scria:
"Atata liniste-i in jur de-mi pare ca aud cum se izbesc de geamuri razele de luna"!
Acum e timpul sa ascult din nou Carmela si vocea lui Corneliu Fanateanu!
Canta Corné'! Tantu bella e 'sta voce a senti
Canta pe' me, Ca tu 'ncielo mme faje sagli.
Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate