Jovan Stejić

Jovan Stejić

Ani indelungati a fost colaborator si membru al Matica Srpska, proeminent si zelos savant, unul dintre fondatorii si primul secretar, ultimul vicepresedinte al Societatii slave sarbe, precursoarea Academiei stiintifice sarbe.

S-a nascut in anul 1803 la Arad. Scoala primara si liceul le-a absolvit in Aradul natal. Ca si copil de oameni saraci, a avut rezultate stralucite la invatatura, iar pentru ca era pacat ca dragostea de carte a unui asemenea copil sa se piarda, Sava Tekelija a devenit un mecenat pe mai departe pentru acest copil iubitor de carte. Multumita binefacerii lui Sava Tekelija , Jovan Stejić a terminat filozofia la Szeged, iar apoi studiile de medicina la Pesta.

Ca si student la Viena, in anul 1826 a tradus si pregatit pentru tipar cartea "Macrobiotica sau stiinta despre prelungirea vietii omenesti" a lui Cristofor Hufeland, intemeietorul stiintei despre pastrarea si mentinerea sanatatii, adica prelungirea vietii.

Pregatindu-si doctoratul, a publicat in anul 1828 la Viena prima fascicula a culegerii de articole utilitare, didactice si moralizatoare sub denumirea "Trecere in revista a stiintelor mintale". Si-a luat doctoratul in anul 1829 la facultatea de medicina din Viena.

O perioada de timp a lucrat la Zemun, iar in anul 1831 pleaca in Serbia, care sub conducerea lui Milos Obrenović se indrepta spre independenta si edificarea unui stat modern. Pentru indeplinirea acestor scopuri era nevoie de oameni invatati si inteligenti. La chemarea lui Jevrem Obrenović el merge in Serbia la Sabac unde devine medicul sau personal. In curand devine medicul personal al kneazului Milos Obrenović.

Prin creatia sa, Jovan Stejić era orientat catre Matica Srpska. In perioada dintre 1828-1836, Matica Srpska a publicat patru carti scrise de el sub denumirea de "Trecere in revista a stiintelor mintii sau amuzament spiritual pentru intelect si inima". A cincea carte, "Supliment pentru amuzamentul spiritual" a publicat-o in 1839 si este formata din diferite scrieri: literare, antropologice, geografice si istorice. Miezul interesului sau in ceea ce priveste lucrarea pomenita mai sus au constituit-o inclinarile moralizatoare. A scris cursiv si interesant, introducand in lucrarile sale un umor limpede, chiar si satira, si din aceasta cauza lucrarile sale erau citite cu interes. Urmatorii cativa ani si-a practicat meseria de medic in orasul Sabac.

In anul 1833, Matica Srpska dorind sa pregateasca o gramatica a limbii sarbe, i-a solicitat de mai multe ori pe cei mai invatati dintre sarbi sa colaboreze pentru indeplinirea acestui obiectiv. Se conta mai ales pe Vuk Karadjić. In acest sens, Jovan Stejić i s-a adresat printr-o scrisoare in care spune: "Dumneavoastra sunteti dintre aceia care atunci cand va fi gata, o veti judeca. Dar mie mi-ar place cel mai mult daca chiar dumneavoastra ati si concepe-o, si sa fiti demni apoi de acei bani si slava."[1] Totusi, chiar daca accepta aproape toate parerile lui Vuk Karadjić, Stejić avea si unele rezerve. Nu era de acord cu radicalismul si exclusivismul lui. Pe de alta parte Vuk Karadjić nici nu se gandea sa dea curs invitatiei Maticei Srpska, nici sa accepte sugestiile care nu erau in armonie cu vederile sale.

Este demn de remarcat faptul ca Jovan Stejić a mai publicat unele povestiri cu continut instructiv in periodicul "Letopis", si a tradus operele filozofului grec Platon, poemul lui Puskin "Poltava", precum si alte lucrari.

In anul 1842 a fost fondata "Societatea slava sarba" al carei secretar a fost imediat numit Jovan Stejić.

Cind Alexandru Karageorgević a devenit in anul 1842 cneazul Serbiei, Jovan Stejić a fost numit sef al Sectiei Sanitare a Ministerului de Interne, iar in anul 1845 a fost numit secretar general al Consiliului de Stat, si aici a ramas pana la sfarsitul vietii.

In acel timp Jovan Stejić s-a aflat de partea impotrivitorilor reformei gramaticii si a limbii sarbe realizata de Vuk Karadjić, fiind mai școlit decat majoritatea acestora. El era socotit cel mai puterni, in afara lui Milos Svetić, un alt impotrivitor al lui Vuk Karadjić. In acest context a tiparit "Observatii asupra prefatei domnului Vuk Karadjić a traducerii Noului Testament". In anul 1852 a realizat "Ortografia generala" iar in 1853 "Dictionarul sarb" si "Gramatica sarba" care au fost uzul public in Serbia pana in anul 1868 cand a fost acceptata ortografia lui Vuk. Cu toate acestea, Jovan Stejić și Vuk Karadjić erau prieteni, caci, cu o ocazie, in timp ce Jovan Stejić se afla la o intrunire in care era criticat puternik Vuk Kardjić, acesta, adica Vuk, se afla acasa la Jovan , fiind invitatul acestuia.[2]

In istorie, Jovan Stejić a ramas in memoria colectiva ca si fondator sau fauritor al literaturii medicale si ca intemeietor al serviciului de sanatate publica in Serbia.

A murit la Belgrad in anul 1853.

As dori sa amintesc cuvintele pe care presedintele Maticei Srpska Bozidar Kovaček le-a rostit cu prilejul jubileului care a avut loc la Arad in anul 2003: "Ca personalitate istorica de prim rang, a ramas teribil de neglijat, ceea ce se poate indrepta prin studii adecvate despre viata si activitatea acestui urias al trecutului nostru"[3].

In acest fel aradeanul Jovan Stejić s-a inscris in istoria culturii sarbe: in campul beletristicii - ca un valoros reprezentant, in campul literaturii de specialitate - ca și creator terminologiei medicale și a terminologiei medicale, in campul muncii practice - ca și intemeietor și organizator al Instituției de Sanatate Publice in Serbia[4].