Eustahija Arsić

Eustahija Arsić

A fost sotia lui Sava Arsić, prima scriitoare sarba in perioada moderna[1], prima femeie membra a institutiei Matica Srpska si prima colaboratoare a periodicului "Letopis". Sub puternica influenta a alui Dositej Obradović, ea a publicat carti cu continut didactic: "Sfaturi materne prea iubitului tineret sarb si roman" si "Cugetari folositoare despre cele patru anotimpuri". In periodicul "Letopis" a publicat "Invataturi morale".

S-a nascut la Irig (regiunea Srem, astazi in Serbia) in anul 1776.   Facea parte dintr-o familie de vaza, familia Cincić In vremea copilariei sale Irigul era economic si cultural dezvoltat, cea mai populata localitate din Srem. La 16 ani, in anul 1792, se casatoreste cu Jovan Dacković. Dupa 4 ani ramane vaduva si se recasatoreste cu un targovet bogat, Toma Radovanovi In anul 1800 ramane din nou vaduva. Apoi a facut cunostinta cu Sava Arsić, cu care se casatoreste curand. In casa noului sot a descoperit multe carti caci el era un mare iubitor de carte.

Dupa ce s-a stabilit la Arad, a inceput si ea sa se ocupe cu scrisul. In anul 1807 a tiparit o lucrare mai mica in calendarul lui Gheorghe Mihaljevic. Prima ei carte, "Sfaturi materne prea iubitului tineret sarb si roman" a tiparit-o la Buda in anul 1814. Cartea a fost dedicata lui Uros Nestorović, ca recunostinta a faptului ca sotul ei Sava si ea, la propunerea lui Nestorović au fost innobilati de Imparatul Austriei. Este foarte clar ca citise multe carti caci vorbeste despre Aristotel, Pavle Kengelac, Dositej Obradović. A doua carte, "Cugetari folositoare despre cele patru anotimpuri", aparuta la Buda in anul 1818, contine mai multe capitole: "Cele patru varste ale omului" (Copilaria, Tineretea, Maturitatea si Batranetea), "Filozofia", "Omul in viata obsteasca", "Omul in unitate cu Dumnezeu prin lege", "Cele patru anotimpuri ale anului", "Despre dragostea de munca", "Despre multumire", "Omul", "Despre natura omului", "Renasterea natiunii si a omului", "Din invataturile naturii".

Eustahia Arsić a colaborat si cu Vuk Karadjic. Cunoscand interesul ei pentru literatura el o ruga sa adune cantece populare din Arad si imprejurimi[2].

"Eustahija Arsić a fost o luptatoare hotarata pentru emanciparea femeilor. Era foarte simpatizata de fetele aradene din familiile nobile. Femeile din familiie aristocratice mai batrane nu acceptau vederile ei despre emanciparea tinerelor fete. O priveau ca pe o nou venita, sotia unui croitor, care a devenit primar. In ciuda prejudecatilor lor, Eustahija a devenit o "doamna nobila", scriitoare, a carei nume aparea in ziare si reviste pe care le citeau si ele. Nu lua in seama remarcile. Din contra, aduna tinerele fete si femei si le invata dragostea de carte"[3]

In casa ei se adunau personaje importante ale vietii culturale si in acest fel casa ei devenea un fel de salon literar. Aici se adunau si discutau despre cultura si arte multe personaje importante ale Aradului acelor timpuri. Iubitorii de literatura se adunau in casa Eustahiei si dupa moartea ei, timp in care citeau lucrarile sale.

"Invataturi morale" reprezinta un unic ansamblu literar care ne prezinta o poveste despre un batran si trei tineri. Intr-o zi de toamna in timp ce un batran se caznea sa sape o groapa pentru a sadi un pom, trei tineri se uitau la el si il tachinau. Unul il sfatuia ca ar fi mai bine daca si-ar face un sicriu de care va avea curand nevoie, al doilea se minuneaza de ce fel de dorinta are batranul in timp ce al treilea il intreba daca va ajunge vreodata sa se racoreasca la umbra copacului si sa manance din fructele lui. Batranul le raspunde ca este ferm convins ca dimineata nu este a lui, dar poate nici a lor, caci "moartea priveste cu acelasi ochi trecera vietii noastre. Priviti la luminatorul zilei, Soarele, cum isi termina miscarea sa, implinind legile intelepciunii, dar, cine-l la intalni maine dimineata, aveti aceeasi speranta si voi si eu, caci nici un singur minut nu sta in puterea noastra."[4] Eustahia, prin cuvintele batranului din poveste, condamna pe acei parinti care nu-si educa copiii, din partea carora vor avea parte mai tarziu de nerecunostinta si necazuri. Tinerilor le spune sa sadeasca fructe nu pentru ei insisi, ci pentru nepotii lor, pentru ca si ei s-au bucurat de fructele din pomii saditi de bunicii lor. In esenta, "Invataturi morale" este o opera alegorico-didactica .

Eustahia Arsić a murit la data de 17 Februarie 1843 in casa ei din Arad. Inaintea mortii si-a intocmit testamentul, in care se specificau sumele de bani lasate anumitor institutii: Bisericii lui Tekelija (Sfantul Petru si Pavel)-1000 de forinti, preotilor acestei biserici-1000 de forinti, bisericii lui Ioan Botezatorul-1000 de forinti, bisericii din Irigul natal-1000 de forinti, preotimii acestei biserici-1000 de forinti, Institutiei pentru educarea tineretului sarb aradean-1000 de forinti, Spitaluui Municipal din Arad-1000 de forinti, Spitalului Judetean din Arad-500 de forinti, Matitei Sarbe din Novi Sad-500 de forinti. A lasat 3000 de forinti pentru ingrijirea copiilor a cinci familii de care se ingrijeau doar mamele.

La data de 21 Decembrie 2003, cu ocazia a 160 de ani de la moartea ei, in biserica lui Tekelija din Arad a fost dezvelita o placa memoriala in memoria Eustahiei Arsić. Placa a fost dezvelita de catre Simeon Jarkov, presedintele Uniunii Sarbilor din Romania, filiala Arad, impreuna cu profesorul-doctor Bozidar Kovacek, presedintele Maticei Srpska, sfintirea placii memoriale oficiind-o parohul local Stevan Rajić.

Cronicarul aradean Bozidar Panić, vorbind despre binefacerile Eustahiei Arsić a spus cu ocazia simpozionului dedicat jubileului in cinstea ei care a urmat: "Eustahia Arsić a avut o inima larga fata de toti cei apropiati, sau pentru copiii sarmani din Arad". Dumitru Stoi, un reputat istoric aradean, a reliefat: "Eustahia Arsić, impreuna cu sotul ei Sava, nobil aradean, avea inca de pe atunci o orientare proeuropeana. Ea este ctitorul Preparandiei Romanesti din Arad. Aceasta inseamna ca Eustahia si Sava Arsić au iubit si au stimat in aceeasi masura si pe sarbi si pe romani. De asemenea, Eustahia Arsić a facut parte dintre promotorii miscarii feministe din aceasta parte a Imparatiei Austriei. Dusan Dejanac, istoric din Kikinda, Sebia, a scos in evidenta ca scriitorul Vladimir Milankov din Srpska Crnja, un mare cunoscator al aradenilor si vaii Muresului, inaintea mortii sale, a publicat cartea "Eustahija Arsić si timpul ei" iar dorinta lui a fost ca promotia acestei carti sa fie facuta la Arad, lucru care s-a si infaptuit dupa cateva luni. Despre aceasta carte a vorbit si Branislav Zarić din Kikinda, amintind ca cartea se citeste pe nerasuflate.