Sava Arsić

Sava Arsić

Sava Arsić a fost primar al Aradului multi ani si a fost cel mai darnic sarb din zona Aradului dupa Sava Tekelija. A indeplinit cu succes cele mai importante munci de raspundere in cadrul Aradului timp de treizeci de ani[1].

S-a nascut in anul 1760 la Arad, intr-o familie de mestesugari, din parinti simpli, Petru si Alka, care nu l-au putut trimite la scoala. Dupa terminarea scolii primare, tatal sau l-a trimis la Seghed sa invete meseria de croitor. Maistorul la care lucra avea doi fii care mergeau la scoala de gramatica. Sava asculta pe furis si retinea tot ce le era predat celor doi copii si astfel isi imbogatea cunostintele. Observand interesul tanarului pentru invatatura maestrul i-a sugerat tatalui lui Sava sa-l inscrie la scoala. Acest lucru nu s-a intamplat iar Sava s-a intors la Arad cu diploma de croitor. Avand puternice inclinatii spre invatatura si meditatie si-a imbogatit cunostintele in diverse aspecte ale vietii. Prin felul lui cinstit de a fi a atras atentia concetatenilor sai, atat romani cit si sarbi.

Dupa cativa ani de cand s-a intors la Arad, era cunoscut deja ca un om bogat, pregatit sa-si foloseasca banii spre interesul orasului natal caruia ii apartinea. Acest lucru l-a determinat pe istoricul literar Teodor Petrovici sa afirme ca "nu stim modalitatea prin care s-a imbogatit"[2]. Raspunsul il vor da istoricii aradeni. Marki Sandor , in Monografia Aradului spune ca unchiul sau Mojsej era "avocat al episcopului ortodox care la 15 septembrie 1806 a fost decorat cu medalia de aur". Aceste caracteristici ale sale au iesit in evidenta cu prilejul construirii noii biserici a Sfantului Ioan din anul 1791 din Ciucovat. El s-a ingrijit ca lucrarile sa decurga asa cum trebuie, ba inca a suportat din buzunarul propriu cheltuielile legate de intretinerea muncitorilor.

In anul 1796 Sava Arsić, ca un cetatean de frunte ala Aradului ajunge capitan al companiei sarbe orasenesti, pus in aceasta functie de catre comandantul cetatii Arad, Wagner. In acele timpuri in cetate erau stationate regimentele care porneau la razboi pe diferite fronturi: frintul turcesc (1788-1790) , frontul francez si italian (1793-1799), asa ca de multe ori orasul si cetatea ramaneau fara aparatori. Trebuie amintit ca in acea perioada in cetatea Aradului se aflau 1200 de prizonieri francezi. De aceea, in anul 1796 au fost organizate trei companii orasenesti: germana, maghiara si sarba. In fruntea celor 50 de oameni ai companiei orasenesti sarbe se afla capitanul Sava Arsić, iar inlocuitorul sau era Jovan Vasić.

Sava Arsić s-a afirmat si in campul invatamantului dand o mare contributie Preparandiei romane. Directorul scolilor aradene in acea vreme era Mojsej Arsić, unchiul sau, de la care Sava stia care erau necesitatile scolilor aradene.

La propunerea lui Uros Nestorović, imparatul Austriei Franz I in anul 1812 a hotarat infiintarea Preparandiei, adica a scolii pedagogice in limba romana la Arad. Ca scoala sa poata functiona avea nevoie de o cladire potrivita, mobilier, ustensile, accesorii, ca si fonduri pentru plata profesorilor. Acestea trebuiau facute cu atat mai mult cu cat imparatul nu prevedea ca pentru intretinerea scolilor sa fie introdus un nou impozit, nici sa fie intretinute din fondurile veniturilor statale deja existente. Toate aceste probleme le-a rezolvat Sava Arsić care in calitate de tutore s-a ocupat de deschiderea Preparandiei .

La data de 3 noiembrie 1812 Preparandia aradeana a inceput sa functioneze. Cu scopul imbunatatirii situatiei invatatorilor, Sava Arsić a donat Preparandiei 24 jugare (aproximativ 13,81 ha) din pamantul sau, pe care sase invatatori, indiferent de religie sau nationalitate, il foloseau spre folosul propriu.

Spre satisfactia generala Sava Arsić a fost de doua ori primar al Aradului. Ca si primar, mai ales datorita meritelor deschiderii Preparandiei, Sava a fost innobilat de Curtea Vieneza. A fost primar ala Aradului intre anii 1814-1818 si intre 1821-1823, și director al Preparandiei[4]. A ramas in memoria colectiva ca unul dintre cei mai de succes primari din istoria Aradului.

Ca primar ala Aradului Sava Arsić a fost exigent, riguros, dar iubitor de dreptate; punctualitatea si disciplina ai erau principalele insusiri.

Sava Arsić a murit in anul 1824. La inmormantarea sa, despre personalitatea sa a a vorbit Grigorie Lukacik care a reliefat: "Prin preocuparea si cheltuiala lui Arsić a fost pusa temelia unei case a luminii, in care astazi tineretul romanesc ca niste harnice albine aduna tot feluri de sucuri pline cu miere si care se instruieste in toate stiintele; in el se descopera datoriile oricarui om si crestin; in el se intareste credinta apostolica, si drumul binecuvantarii si al salvarii se oglindeste"[5].