CONSERVAREA MONUMENTELOR ISTORICE

CONSERVAREA MONUMENTELOR ISTORICE

Desi exista in literatura de specialitate studii referitoare la istoria arhitecturii, a structurilor spatiale sau plasticii decorative ale edificiilor monument istoric, pana in

prezent nu s-au efectuat cercetari sistematice privind cauzele ce produc degradarile acestor edificii si procedeele tehnice de interventie pentru conservarea lor.

Asemenea investigatii de detaliu, ce ar putea sa para la prima vedere ca nesemnificative si lipsite de un interes major, pot avea importanta nu numai prin valoarea lor teoretica, ci mai ales prin valoarea practica.

Principalele tipuri de materiale asupra carora se concentreaza atentia specialistilor in vederea conservarii lor sant: piatra, lemnul si metalul. Din materialele caracteristice zidariilor istorice si anume piatra si caramida, pot fi realizate mai multe tipuri de zidarii, ce difera intre ele prin modul de punere in opera si dimensiunile elementelor ( .

1. Zidarii din piatra naturala

- bruta

- cioplita

- lucrata (fatuita)

- de talie

2. Zidarii de caramida - caramida aparenta

- tencuite

3. Zidarii mixte - piatra si caramida

- piatra naturala si blocaje.

DESCRIEREA MATERIALELOR UTILIZATE IN ZIDARII

Piatra naturala extrasa din cariere sub forma de cuburi de forma neregulata.

Tipurile de roci sunt:

a) roci magmatice: granit, bazalt, andezit; provin din solidificarea materialelor aflate in stare topita in interiorul pamantului;

b) roci sedimentare: calcar, gresie, pietris, nisip, ghips, argila; provin din depuneri sau sedimentari ale rocilor de suprafata;

c) roci metamorfice: ardezia, marmura, cuartitul; provin din actiunile chimice ce se petrec in scoarta asupra rocilor magmatice si sedimentare;

Caramida (piatra artificiala) este un amestec de argila cu adaosuri de nisip foarte fin, uscata. Caramizile pot fi debitate in diferite forme si dimensiuni, ce au variat de-a lungul epocilor. Datorita usurintei fabricarii, dimensiunilor mici, caramida, cel mai vechi material de constructie, s-a bucurat de o larga intrebuintare in epoca medievala.

Mortarele, amestecuri bine omogenizate de lianti, nisip si apa, in care se pot introduce adaosuri active-substante cu caracter plastifiant, de accelerare sau intarziere a prizei, coloranti, etc. In compozitia mortarelor se utilizeaza atat varul gras, cat si cel hidraulic. Calitatea mortarului, granulometria si culoarea nisipului utilizat difera de-a lungul timpului si constituie indicii de datare a edificiului. In epoca medievala se utiliza mai mult mortarul de var alb gras. Acesta este ductil, aderent, absoarbe apa, dar permite evaporarea - spre deosebire de cel hidraulic ce face o priza rapida sub apa, dar produce probleme de condens.

Tehnica executiei zidariilor difera dupa pozitia acestora in constructie, fundatie, elevatie, interior, exterior, dar si de epoca in care au fost executate. Initial piatra, simbol al perenitatii si puterii, a fost rezervata constructiilor de aparare si celor mai importante edificii religioase, mai tarziu folosirea ei patrunzand treptat si in arhitectura urbana.

ZIDARII DE PIATRA

Tipuri de zidarii medievale - zidaria de piatra naturala

1.1. Zidarii din piatra bruta utilizate atat la fundatii, la ziduri de umplutura, dar si la elevatii. Blocurile de piatra au forma neregulata, pot sa nu fie legate cu mortar. Zidaria uscata este utilizata in special la fundatii. Zidaria din piatra bruta, legata cu mortar, poate fi clasificata dupa cum urmeaza:

- cu rosturi orizontale (piatra de cariera sau de rau);

- zidaria "opus incertum" utilizeaza piatra bruta poligonala-de cariera;

- zidaria "opus cementicum" utilizeaza bolovani de rau sau cioplitura pusa in opera fara preocuparea de a regulariza rosturile.

1.2. Zidaria din piatra sparta (cioplitura) utiliza moloane de forma neregulata, de dimensiuni mici (l =15-30 cm, grosime 10-20 cm); uneori aceste zidarii erau combinate cu caramida utilizata ca pat de repartitie. La grosimile mari de ziduri se foloseste tehnica zidariilor cu 2 fete zidite-din piatra cioplita ce alcatuiesc concomitent cofrajul pentru emplecton si paramentul vizibil; umplutura este alcatuita din blocaje de piatra bruta amestecata cu mortar.

1.3. Zidaria din piatra fatuita (prelucrata); se utilizeaza blocuri de piatra taiata in forme prismatice si lucrata pe 5 laturi, de cate 3 categorii: obisnuite (cu coada scurta), butise (cu coada lunga), curmezisuri (cu coada cat grosimea zidurilor).

1.4. Zidaria din piatra de talie este realizata din blocuri de piatra faltuita cu grija asezate regulat.

Pentru asanarea elementelor de piatra de vegetatia existenta se va curata piatra in prealabil, prin spalare cu apa si cu peria de paie . Deoarece, dupa spalare cu apa, zonele pe care s-au dezvoltat licheni alb-cenusii apar galben-roscat, se va indeparta stratul bogat in oxid de fier, prin buceardare locala. Dupa uscare se va trece la tratamentul propriu-zis de dezinfectare cu un dezinfectant cationic sau Bromocet 10 %, aplicat prin pensulare si care va reluat dupa cca. 10 zile, dupa care se va trece la curatarea mecanica a zonelor tratate, prin periere uscata si curatarea locala cu spaclul sau bisturiul. In final, se va aplica din nou tratamentul cu Bromocet 10 %, descris mai sus.

ZIDARII DE CARAMIDA

Lucrarile de zidarie din caramida executate in cadrul restaurarii monumentelor istorice se vor realiza cu caramizi ceramice pline, avand aceeasi dimensiune cu cea originala, de epoca, din care este executat edificiul. La comandarea caramizilor se vor face masuratori ale caramizilor vechi pe un esantion de 10 caramizi, din zone diferite. Caramizile puse in opera vor putea avea urmatoarele abateri: lungime ±10 mm, latime ±5 mm, grosime ±2 mm. Pentru portiunile de zidarie realizate cu bolovani de rau sau lespezi de piatra se vor folosi materiale provenite din autodemolari, pe cat este posibil. Pe timpul transportului si in santier, caramizile vor fi protejate impotriva umezelii, noroiului, etc. Se va evita manipularea repetata care conduce la deteriorarea caramizilor.

Mortarele pentru zidarii de epoca se prepara manual sau cu un malaxor de mortar, in transe suficiente pentru cantitatile de plombari stabilite. Mortarul este necesar sa fie executat numai dupa ce s-a stabilit compozitia mortarului originar. In general este utilizat mortar din var si nisip sau cu adaosuri de praf de caramida, calti, paie. Pentru mortarul executat numai din var si nisip:

a) stabilirea compozitiei:

dozajul se face in volume, cu raportul var-pasta si nisip de 1:3 pana la 1:4. Consistenta mortarului va fi cat mai vartoasa, avand grija sa se obtina plasticitatea necesara. Este stiut ca mortarul prea moale mareste pericolul de crapare, prin pierderea brusca a unei cantitati prea mari din apa de amestecare;

b) materiale: var, nisip, apa:

Varul trebuie sa fie foarte bine stins - minim 8 luni si sa nu contina impuritati. Nisipul natural de cariera sau de rau trebuie sa corespunda granulatiei necesare, sa fie curat, fara pulbere fina de argila sau alte materii organice si vegetale. Compozitia granulometrica a nisipului pentru grund - se va utiliza nisip cu dimensiunea maxima a granulelor de 0,7 mm.;

c) conditii, punere in lucru:

Caramizile sau pietrele vor fi bine udate inainte de a fi puse in lucru. Se va evita stocarea pe schela pentru mult timp a acestor materiale, pentru ca ele sa nu fie deja uscate in momentul punerii in opera.

Adaosuri hidraulice-praf de caramida - acest adaos a fost mult utilizat in vechime, prezenta lui fiind gasita in aproape toate mortarele vechi. Praful de caramida se amesteca cu pasta de var in procent de 5 - 15 %. Prin utilizarea prafului de caramida in varul pasta se obtine o hidrolicizare a varului, determinand o imbunatatire neta a caracteristicilor mecanice ale mortarului.

Recomandari:

pe timp calduros, zidaria proaspata trebuie protejata cu un sistem de paravane care sa tina umbra;

• este interzis a se executa orice lucrari cu mortar de var pe timp friguros - temp. min. + 7 °C;

inainte de inceperea lucrarilor cu mortar de var se vor face probe preliminare de control ale mortarului care va fi utilizat. Probele vor consta in:

- aplicarea mortarului pe zidarie, executandu-se un panou de 75 x75 cm.

- verificarea calitatii va cuprinde in mod obligatoriu si verificarea aspectului estetic in raport cu zona originala de zidarie veche.

Procesul tehnologic cuprinde urmatoarele operatii principale:

• executarea unor esantioane de tencuiala,
• pregatirea suprafetelor de tencuit, prin curatarea prafului, umezirea,
• prepararea mortarului, in general manual,
• sprituirea suprafetelor - daca se cere,
• aplicarea grundului-lasat sa se usuce minim 5 ore si maxim 24 ore,
• aplicarea tinciului si finisarea lui, de la caz la caz, dupa cum urmeaza:

- pentru tencuieli sterse, se lucreaza cu drisca mica, confectionata din material moale,

- pentru tencuieli de epoca in tehnica fresca se lucreaza sub indrumarea proiectantului sau pictorului restaurator,

- pentru tencuieli groase de la 3,5 cm in sus, tencuirea se face in mai multe straturi succesive;

- finisarea generala a tencuielii, astfel incat intreaga suprafata sa aiba aspectul arhitectural corespunzator cu vechea tencuiala.

La tencuielile tip fresca, datorita tehnologiei deosebite de preparare a mortarelor si materialelor incorporate, consumul de forta de munca este mult mai mare fata de tencuielile obisnuite de epoca.

Fisurile si crapaturile se vor curata, chitui si injecta, conform instructiunilor si detaliilor din proiectul de restaurare. Consolidarea prin injectii cu mortar de ciment cu aracet sau lapte de ciment cu aracet se realizeaza astfel:

1. se curata de praf fisura cu aer comprimat;
2. se spala si se lasa sa se usuce;

se introduc stuturi din PVC, avand diametrul putin mai mare decat stutul pompei de injectie. Stuturile se introduc in zid, cel putin 10 cm, prin forare cu rotopercutanta, la distanta de 20 - 30 cm si la orice schimbare de directie a fisurii.

se chituieste cu ipsos fisura la suprafata zidului. In zonele pictate chituirea se va efectua cu multa grija pentru a nu afecta stratul de pictura. Daca tencuiala pe care se afla pictura este desprinsa, se va consolida aceasta tencuiala in prealabil, prin introducerea usoara de mortar de var in spatele tencuielii pictate, strict in zona aferenta fisurii.

se injecteaza apa, cu pompa, in fisura, de jos in sus, pana ce apare apa la stuturile urmatoare. Se lasa sa se usuce.

se injecteaza solutia de lapte de ciment cu aracet, de jos in sus, pana ce apare la stutul urmator.

In general, umiditatea prezenta in constructiile vechi este de invazie - provine din exterior si are un caracter cronic. Umiditatea din constructiile vechi este distribuita neregulat si afecteaza numai o parte a cladirii.

Dupa sursele de provenienta a apei, umiditatea prezenta in constructiile poate fi grupata in 3 mari categorii:

umiditatea din precipitatii atmosferice, prin infiltratii directe, in special din ploaia asociata cu vant: acest gen de umiditate nu ridica in general probleme specifice privind identificarea sursei si categoriile de interventii. Este determinata de lipsa etanseitatii, defectiuni ale dispozitivelor de colectare apelor - jgheaburi, burlane. Fenomenul este accentuat de mentinerea timp indelungat a conditiilor umede in lipsa unei intretineri corespunzatoare;

umiditatea din atmosfera prin condens superficial sau interstitial: condensul se manifesta ca un fenomen discontinuu, ce decurge din racirea locala a aerului in contact cu o suprafata rece, asociate unei protectii termice insuficiente, unor elemente de constructie cu alcatuire neomogena; Conform unor studii experimentale, zidaria care evacueaza cel mai bine condensul este cea din caramizi obisnuite; tencuiala ideala este cea din mortar de var. Este evidenta eroarea de a finisa peretele cu o tencuiala de ciment sau alt finisaj impermeabil, ceea ce conduce la impiedicarea evaporarii spre exterior si acumularea umiditatii in interiorul peretelui.

Aparitia mucegaiului pe fata interioara a peretelui semnaleaza prezenta apei in tencuiala interioara, apa pe care evaporarea catre spatiul interior nu reuseste sa o elimine total - daca finisajul interior al peretelui este impermeabil, apa de condens se prelinge pe parament;

3. umiditate din teren prin ascensiune capilara, cu 2 categorii de surse posibile:

- din ape de suprafata dispersate in teren (ape meteorice sau scurgeri accidentale din conducte, puturi, rezervoare);

- din panza freatica.

In cazul zidariilor traditionale, lipsite de hidroizolatii orizontale si alcatuite din materiale poroase, fenomenul ascensiunii capilare a apelor din teren, superficiale sau de profunzime, constituie una din problemele majore ale reabilitarii constructiilor vechi. Fenomenul ascensiunii capilare este amplificat de:

- folosirea unor finisaje interioare sau exterioare impermeabile care limiteaza evaporarea apei din zidarii<

- modificari ale regimului de incalzire si ventilare a spatiilor interioare; modificari ale nivelului panzei freatice prin diverse lucrari subterane, de prezenta in sol a numeroase trasee de echipare edilitara, susceptibile de defectiuni si posibile surse de infiltratii, de folosirea de fertilizanti in agricultura, cu consecinte privind concentratia salina a apei, etc.

Un zid umed cu cat este fortat sa evapore mai mult in zona supraterana, cu atat va absorbi mai mult la nivelul fundatiilor.

In cazul unui perete cu capacitate de izolare termica redusa, incalzirea interioara determina o crestere a temperaturii in toata grosimea zidului si, deci, o accentuare a conductibilitatii capilare in toata masa peretelui, avand drept urmare o vizibila majorare a cotei de ascensiune a umiditatii.

LA ELEMENTE DE LEMN

Degradarea fungica a edificiilor :

Putregaiul uscat si putregaiul umed pot afecta cladiri de diferite vechimi, iar daca degradarea este descoperita, ea trebuie identificata si actiunile de remediere intreprinse fara intarziere.

Degradarea fungica are loc in cazul lemnului umed, care ramane umed un timp si este rezultatul atacului uneia dintre ciupercile care distrug lemnul.

Cele mai cunoscute sunt Serpula Lacrymans, veritabila ciuperca a putregaiului uscat, Coniophora Puteana, ciuperca de pivnita si Poria Vaillantii, ciuperca de mina. Multe alte ciuperci care apar au fost identificate recent in degradarile usilor si ramelor ferestrelor.

Putregaiul uscat este cauzat numai de Serpula Lacrymans si este cea mai grava forma de degradare. Se poate extinde si poate distruge mare parte din lemnul unei cladiri. Putregaiul umed apare mai frecvent, dar este mai putin periculos, degradarea se rezuma la zona in care lemnul s-a umezit si a ramas asa. Degradarea fungica se instaleaza intotdeauna acolo unde s-a umezit lemnul, peste 20 % continut de umiditate. In acest caz este necesar intotdeauna sa se depisteze sursa de umezeala si sa se stopeze patrunderea apei.

CAUZELE OBISNUITE DE UMEZEALA IN CLADIRI

Primul pas dupa descoperirea degradarii fungice il constituie inspectia atenta a cladirii, pentru depistarea modului si a locului pe unde patrunde apa. Defectiunea care permite patrunderea umezelii trebuie remediata odata cu prevenirea oricarei infiltrari ulterioare.

INSPECTIA EXTERIOARA

Acoperisul

1. jgheaburi de acoperisuri blocate, mai ales in zonele adancite si ascunse;
2. stresini defecte;
3. jgheaburi si acoperisuri plane cu panta necorespunzatoare;
4. tigle si placi lipsa, sparte, dislocate sau desprinse;
5. acoperis cu defecte in zona din jurul cosurilor.

Peretii

1. degradarea mortarului de la rosturile zidariei de caramida;
2. lipsa sau proiectarea gresita a hidroizolatiei;
3. instalatia de hidroizolatie traverseaza un sol cu straturi de flori, plinte, etc;
4. caramizi nearse blocate;
5. conducte fisurate sau sparte-de apa au de scurgere;
6. pervazuri exterioare la ferestre cu panta necorespunzatoare;

Iedera sau alte plante cataratoare pot ascunde multe din defectiunile mentionate mai sus, iar radacinile pot submina fundatiile cauzand fisuri ale hidroizolatiei. Radacinile arborilor din apropiere pot provoca deteriorari similare la fundatii si hidroizolatii si pot patrunde si infunda tevile de scurgere. Plopii au radacini care se pot intinde pe distante de mai multi metri. Este cel mai bine sa se pastreze o distanta de cel putin 25 m fata de cladiri.

INSPECTIA INTERIOARA

Se vor cauta zonele in care s-a evidentiat patrunderea umezelii:

podelele din piatra dura sau din beton cu plinte de lemn unde membrana impermeabila - hidroizolatia este gaurita sau de calitate slaba sau unde nu exista aceasta membrana;

2. tevi de abur neizolate;

umiditatea crescuta in timpul folosirii bailor si bucatariilor. Acest fapt reprezinta o importanta deosebita in cladirile neizolate sau prost ventilate si aceasta este cauza degradarii majoritatii lemnariei ferestrelor si usilor;

4. stocarea apei de inundatii in spatiul dintre podea si placa de beton;

folia de linoleum sau vinilin care acopera in intregime podelele de lemn neventilate sau imperfect ventilate;

Este deosebit de important sa se asigure o ventilatie corespunzatoare sub podele precum si o circulatie continua a aerului prin gurile de aerisire, eventual blocate sau prin spatiile speciale din peretii despartitori. Stocarile de aer neventilat favorizeaza infestarea si trebuie eliminate. Odata cu indepartarea ciupercii si cu efectuarea reparatiilor necesare corespunzatoare trebuie luate masuri imediate de uscare a umezelii existente si de prevenire a unei patrunderi ulterioare a apei.

CIUPERCILE CARE DISTRUG LEMNUL

Atacurile putregaiului uscat si umed incep intr-o maniera asemanatoare. Corpurile de fructificatie mature ale ciupercilor care distrug lemnul, corpuri care se dezvolta in timpul atacului produc milioane de spori microscopici, iar acestia se imprastie pe distante mari dusi de curentii de aer. Daca ajung pe un lemn umed netratat, vor germina dand nastere hifelor, care, dezvoltandu-se, formeaza o masa fibroasa numita miceliu.

Miceliul se dezvolta in interiorul lemnului si ataca substanta hranitoare pentru a-si procura hrana. In final, lemnul se inchide la culoare si capata aspectul caracteristic cu crapaturi. Unele putregaiuri umede determina albirea lemnului. In cele din urma lemnul isi pierde rezistenta si in unele situatii devine periculos de nesigura folosirea lui.

Principalele diferente dintre putregaiul uscat si cel umed constau in gradul de dezvoltare a miceliului pe suprafata lemnului si in capacitatea ciupercii de a se intinde pe lemnul din peretii invecinati. Este important ca cele doua tipuri de degradare sa fie diferentiate, deoarece necesita un tratament diferit. Tratamentul pentru putregaiul umed aplicat in cazul putregaiului uscat este o pierdere de timp si de bani. Studii recente au indicat ca dupa acest fel de tratament ciuperca se intinde mai rapid spre alte zone. Tratamentul pentru putregaiul uscat intreprins in cazul putregaiului umed este eficient, dar va fi cu mult mai costisitor decat este necesar.

PUTREGAIUL USCAT

Miceliul ciupercii Serpula Lacrymans se dezvolta pe suprafata lemnului infestat, iar in conditii de umiditate si de aer inchis produce o masa cu aspect de vata. Pe suprafata miceliului apar adesea picaturi de apa si aceasta "trasatura " a conferit ciupercii denumirea de lacrymans. Se pot observa, de asemenea, pete vii de culoare galbena, dar acestea apar mai ales cu tente de violet in conditii de umiditate mai scazuta cand suprafata miceliului se reduce la o pelicula subtire matasoasa.

Miceliul se intinde pe suprafata lemnului prin dezvoltarea continua a hifelor. Rizomorfele specializate se dezvolta in interiorul miceliului si furnizeaza apa si substanta hranitoare hifelor ce avanseaza. Rizomorfele devin cu adevarat semnificative atunci cand ciuperca se intinde de la lemnul infestat peste suprafata peretilor invecinati, din caramida sau piatra. Firisoare fine ale hifelor patrund prin imbinarile de mortar si straturi de tencuiala si, astfel, zone intinse de perete umed se infesteaza. Ciuperca nu-si poate extrage substanta hranitoare din materialele de zidarie, dar rizormorfele, care au pereti grosi si sunt rezistente la lipsa de umezeala pot continua sa furnizeze apa si hrana hifelor o perioada considerabila de timp. Miceliul in care s-au dezvoltat initial rizomorfele adesea se distruge. In aceste cazuri, rizomorfele raman singurele legaturi intre sursa de hrana (lemnul degradat) si hifele care inainteaza, constituind totodata singura evidenta a dezvoltarii ciupercii in perete.

Capacitatea putregaiului uscat de a se intinde la lemnul proaspat a condus la deteriorari serioase in cadrul mai multor cladiri noi. In aceste situatii s-a folosit lemn infestat ca baza pentru cofraj la turnarea planseelor din beton armat. Din lemnul infestat s-a dezvoltat miceliul si a determinat degradari serioase plintelor, lambriurilor si altor portiuni de lemnarie, inainte ca umezeala din timpul constructiei sa se fi uscat.

Daca se folosesc astfel de structuri vechi trebuie aplicat un tratament abundent fungicid pentru tencuiala, in cazul in care exista vreun dubiu cu privire la calitatea unei astfel de structuri.

In vreme ce fiecare ciuperca are propriile sale trasaturi caracteristice unice, aspectul general al putregaiului umed este asemanator-ca si tratamentul. Ciuperca Phellinus Contiguus a fost recent stabilita drept cauza principala in degradarea lemnului de la ferestre; aceasta ciuperca produce un putregai alb care este destul de diferit fata de aspectul putregaiului umed.

Putregaiul umed se limiteaza strict la zona umeda deoarece miceliul nu se intinde in pereti.

TRATAMENTUL PENTRU LEMN

PUTREGAIUL USCAT

Lemnul foarte degradat trebuie indepartat si e de preferat sa fie ars pe loc. Trebuie luate toate masurile posibile pentru a micsora imprastierea sporilor printr-o manuire si o pulverizare atenta a corpurilor de fructificatie cu o solutie fungica. Acolo unde nu este posibila arderea pe loc, pe lemn trebuie pulverizat un conservant urmand sa fie ingropat in pamant. In operatiunea de indepartare a lemnului degradat este esential sa se asigure o margine de siguranta, taindu-se dincolo de portiunile cu putregai cel putin 600 mm. Tencuiala cu semne de infestare fungica trebuie de asemenea indepartata pe aceeasi portiune de siguranta 600 mm, dincolo de zona infestata. In acest sens orice perete unde apar urme de micelii sau de corpuri de fructificatie trebuie curatat prin razuire cu dalta si cu peria de sarma, urmata de sterilizare prin aplicare de solutie fungica; se va folosi un fungicid special pentru zidarie aplicat cu peria sau prin pulverizare. Este greu de intreprins tratarea in adancime a unui perete, mai ales in zidarie de caramida cu rosturi deschise sau din piatra nefasonata desprinsa la interior, iar tratamentul in profunzime, numit irigare, este eficient doar atunci cand s-a demonstrat necesitatea patrunderii in adancime. Cum ar fi de exemplu:

Pentru a se impune o bariera toxica, intre zona atacata si lemnul sanatos; intr-un zid despartitor la care se trateaza doar o parte; la baza unui perete infestat unde ciuperca s-a intins in zidaria cu lemn in solul invecinat.

Acolo unde nu este de dorit indepartarea integrala a tencuielii de pe perete-ca in cazul unei stucaturi de pret, se poate intreprinde irigarea.

Tratamentul cu solutie fungica se poate face prin pomparea sau prin turnarea unor cantitati mari de solutie fungicida in gaurile facute cu burghiul in perete. Uscarea este lenta si exista riscul eflorescentei sarurilor. Se pot folosi si tampoane de conservare - bare solide de fungicid solubil in apa - care se introduc in gauri facute cu burghiul la distanta de 75 mm, mai ales in cazul lemnului in contact cu zonele umede ale peretelui. Indiferent ce metoda se foloseste, peretii trebuie lasati sa se usuce dupa tratament, cat mai mult cu putinta si sa se perie orice eflorescenta aparuta la suprafata. Eflorescenta poate fi evitata daca peretele infestat este tencuit cu un material amestecat cu fungicid. La capetele grinzilor trebuie folosita vopsea cu fungicid, in aceste zone nefolosindu-se in mod normal tencuiala. Se recomanda tencuiala si vopsea continand oxiclorura de zinc. Trebuie sa se foloseasca aceste tratamente numai acolo unde riscul eflorescentei nu se poate admite. Lemnul sanatos din vecinatate, care nu este inlocuit, trebuie tratat in situ prin pensulare sau pulverizare de conservant. Lemnul folosit pentru inlocuiri trebuie tratat cu un conservant eficient.

In edificiile in care cauza patrunderii umezelii nu este remediata cu usurinta, ca in cazul caselor vechi fara drenaj sau hidroizolatie, este important si esential sa se asigure protectia maxima oricaror inlocuiri de lemn.

Tehnicile moderne pot rezolva majoritatea problemelor legate de patrunderea umezelii. Imbunatatirea sistemelor de incalzire si ventilatie, chiar numai temporar, va grabi uscarea cladirii si va preintampina un nou atac al putregaiului uscat. Este de cea mare importanta sa se ia masuri cat mai complete si eficiente impotriva putregaiului deoarece, in caz contrar, va aparea un nou atac.

PUTREGAIUL UMED

Lemnul degradat trebuie indepartat si inlocuit cu lemn tratat. Lemnul sanatos, care ramane in vecinatatea zonei atacate, trebuie sa fie tratat cu un conservant, ca in cazul putregaiului uscat.

Mai mult, acolo unde umezeala poate persista, ca in pivnite, lemnul pentru inlocuiri trebuie pre-tratat. In orice caz, lemnul trebuie inlocuit in asa fel incat sa preintampine contactul cu peretii umezi prin folosirea unor grinzi cu capete din otel. Sursa de umezeala trebuie cautata si indepartata. Acolo unde putregaiul umed a fost cauzat de o infiltratie directa se poate intreprinde o verificare amanuntita si completa, si o indepartare a sursei de umezeala urmata de o uscare rapida. Mai multa caldura si ventilatie vor contribui mult la prevenirea instalarii unui nou atac al putregaiului umed.

PREVENIREA

Prevenirea degradarii lemnului se poate face prin intretinere. Sunt totusi unele parti chiar si intr-o casa noua unde orice lemn folosit trebuie tratat cu un conservant.

Podelele din lemn pe placa de beton sunt adesea batute in cuie, prinse in sipci incastrate in beton. Este esential ca aceste sipci sa fie pre-tratate cu un conservant prin presare sau dublu-vacuum sau, daca acest lucru nu este posibil, printr-o acoperire cu un strat de conservant eficient. Tehnicile moderne de prevenire a contactului dintre sipci si beton, cum ar fi folosirea unor scoabe metalice, asigura protectie mult mai buna, dar pre-ratarea lemnului este necesara in astfel de cazuri.

Chiar atunci cand se toarna un strat de bitum peste beton pentru a actiona ca o bariera impotriva umezelii, este de dorit totusi sa se trateze grinzile insele. Capetele grinzilor si a altor elemente de lemnarie trebuie ferite de contactul cu zidaria peretilor exteriori sau, daca acest lucru este imposibil, sa se trateze cel putin capetele grinzilor.

Acolo unde nu exista conditii de mentinere a unui mediu uscat, este esential ca tot lemnul sa fie pre-tratat. In locurile expuse, unde ploaia poate patrunde datorita vantului prin zidarie sau prin ramele ferestrelor sau usilor, este necesar un tratament de conservare.

In cazul degajarilor si desfacerilor - materialul lemnos infestat va fi ars, respectandu-se normele PSI, iar molozul rezultat va fi ingropat sau ars cu adaos de combustibil, inainte de transportarea la groapa de gunoi. Se recomanda ca suprafetele decapate la nivelului solului sa fie stropite cu solutie din lapte de var.

Conservarea materialelor originare ale monumentului istoric este de o importanta majora pentru aprecierea vechimii si a valorii operelor de arta.

Din punct de vedere al teoriei generale si al metodologiei restaurarilor, cunoasterea cauzelor care au determinat degradarea are un rol important pentru aprecierea starii unui monument atat din punct de vedere al rezistentei, al modificarilor de structura si expresie suferite in decursul vremurilor, cat si pentru stabilirea masurilor preventive sau a unor interventii directe, in vederea stavilirii procesului distructiv si a inlaturarii efectelor sale.