Cina la romani

Cina la romani

In antichitate cina era un moment de destindere in viata familiala, in viata particulara precum si in viata de societate. Grupati in jurul unei mese, membrii familiei puteau sa isi impartaseasca impresii, sa faca recapitulari ale activitatii desfasurate, sa intocmeasca planuri de viitor, sa vorbeasca despre lucruri mai mult sau mai putin importante, asa cum sunt convorbirile intr-o familie. Daca insa la o cenae, adica la masa de seara care de obicei incepea in jurul orei trei dupa amiaza, erau invitati si prieteni, atunci cina se transforma intr-un convivum (ospat).

Se intelege cat de mult se insufleteau discutiile in acest caz si ce atmosfera se creea mai ales daca la cina participau oameni agreabili, intre care se puteau angaja discutii intersante. Atat de placute erau momentele petrecute la aceste ospete, incat Cicero, in plina dictatura a lui Caesar, cand suferea amarnic ca repubilca sucombase, ii scrie lui Paetus, unul din prietenii sa, dandu-I sfaturi sa isi duca viata in comunitate cu oamenii de treaba, placuti si care tin la el, pentru ca nimic nu poate sa procure mai temeinic fericirea decat o astfel de viata. Pentru Cicero, fericirea, in acele momente nu o aducea placerea ci "comunitatea vietii si a traiului si destinderea gandurilor, care se produce mai ales intr-o convorbire prieteneasca, atat de dulce la ospete, asa cum le-au numit cu mai multa intelepciune strabunii nostri decat grecii. Grecii le numeau symposia sau syndeipna, adica "reuniuni pentru a bea impreuna" sau "reuniuni pentru a cina impreuna", pe cand noi le numim "convietuiri" pentru ca mai ales atunci se traieste bine in comunitate". (Cicero, Epistulae ad familiares).

Romanii luau cina intr-o incapere special amenajata - triclinium - numita astfel deoarece in jurul unei mese patrate se aflau trei paturi pe care comesenii sedeau tolaniti. Latura a patra a mesei ramanea neocupata si pe acolo sclavii aduceau mancarurile. Meniul unei cine romane - la cei instariti, de sigur- era foarte bogat. Se incepea prin gustatio sau promulsis (cuvintele pot fi traduse prin aperitiv) la care se serveau scoici, laptuci, oua, crustacee si se bea vin amestecat cu miere. Aceasta era prima parte a cinei. A doua parte, cea principala, consta din doua pana la sapte feluri de mancare. Se aduceau fripturi, pregatite in diferite feluri, la care se beau vinuri alese. Cand incepea partea a doua a cinei se faceau incantatii catre zei si se arunca pe altar faina amestecata cu sare. In partea a treia a cinei se serveau prajituri sau alte produse de patiserie, precum si branza, fructe, vin. Dintre fructe se mancau mai ales merele, de aici provenind si proverbul ab ovo ad male (de la ou la mere) adica de la inceputul pana la sfarsitul unui lucru.

In timpul acestor cine se cerea ca veselia sa domneasca, chiar daca se aflau la aceeiasi masa adversari inversunati. Astfel de multe ori Octavianus era vazut discutand cu Antonius pe un ton familial, degajat, pentru ca, dupa terminarea ospatului ci doi sa ajunga iarasi adversari inversunati.

In timpul acestor cenae se discutau tot felul de subiecte, punandu-se, nu de putine ori la cale, razbunari, asasinate sau actiuni politice de mare importanta. In timpul unor astfel de cenae s-a definitivat legea agrara a fratilor Grachus, s-a pus la cale asasinarea lui Caesar, a lui Britanicus, etc.

In comparatie cu aceste cenaepline de fast si belsug, nu trebuie uitata cina simpla si frugala, pe care o luau cetatenii romani simpli: "O bucatica de pamant, scrie istoricul Juvenal, il satura pe stapanul casei si multimea de guri a colibei, in praful careia se jucau vre-o patru sau cinci copii. Cand stapanul casei se intorcea de la sapatul gropilor sau de la plug, I se pregatea o cina constand din mei fiert, putina carne si niste lapte de capra