MUZEUL SI PUBLICUL

MUZEUL SI PUBLICUL

Educatia in si prin muzeu

Este un eufemism a spune ca muzeele sunt create pentru a fi vizitate, deci pentru public. Acest lucru este bine precizat si in definitia oficiala data acestei institutii de catre organismele coordonatoare internationale. Rezulta ca si personalul care lucreaza in muzee este destinat a servi - direct sau indirect - tot publicul. Muzeul este locul unde publicul vine pentru a se delecta, pentru a se informa, pentru a-si largi orizontul de cunostinte, pentru a cunoaste mai bine - prin intermediul exponatelor - valori istorice, culturale, religioase etc din istoria trecuta sau mai recenta a comunitatii din care face parte ori a altor entitati mai apropiate sau mai indepartate geografic. Rolul important de mediator intre exponate si publicul dornic de informatii competente il joaca, evident, muzeograful

4. a. Functia educativa a muzeului.

Unul din importantele capitole ale Codului deontologic al muzeelor se refera la rolul educativ si comunitar al acestor institutii de cultura. In ultimele decenii intalnirile specialistilor din intreaga lume s-au orientat din ce in ce mai mult catre redefinirea atributiilor care revin acestor institutii patrimoniale in legatura cu rolul lor formativ - educativ. Se are in vedere faptul ca societatea informationala, in plina ascensiune, provoaca deja o diminuare substantiala a publicului in institutiile culturale, efect rezultat din facilitatile pe care aceasta le creeaza printr-o oferta comoda si foarte accesibila la mijloacele de informare specifica.

Simptomele acestei crize se constata si printr-o accentuata reducere a numarului de vizitatori din muzee, fapt ingrijorator constatat si la multe din muzeele din Romania. Aceste realitati impun o regandire a strategiilor manageriale de la nivel de muzeu. Noile strategii au in vedere readucerea publicului catre muzeu prin varii metode si activitati. Mentionam cateva dintre acestea care imbina atat elemente de teorie educationala cat si cele de practica aplicativa care pot fi preluate sau adaptate cu succes si de catre muzeografii din unitatile patrimoniale de cult :

- realitatea ii obliga pe specialistii din muzee sa renunte la vechile cutume, norme sau principii si sa accepte noua paradigma potrivit careia noi ne formam publicul de muzeu ! Piata culturii s-a liberalizat, publicul nu mai vine la muzeu constrans de obligatii politice, sindicale sau organizatorice. El alege si opteaza in functie de oferta, de atractivitatea acesteia. Aceasta noua realitate obliga la:

- formarea de specialisti in domeniul educatiei muzeale (pedagogiei muzeale) a caror pregatire sa fie axata pe stiinta de a elabora si organiza programe destinate publicului, cat mai diverse si cat mai atractive.

- definirea pedagogiei muzeale ca o stiinta a educatiei, o stiinta a educatiei prin intermediul muzeului, care realizeaza un sistem teoretic de formare, parte a pedagogiei generale

- reconsiderarea muzeului ca o institutie cu un important rol educativ, prin capacitatea de atragere a unui public cat mai larg, de la toate nivelurile comunitatii, localitatii sau grupului pe care il serveste Reconsiderarea trebuie sa aiba ca punct de plecare raspunsul la intrebarea ce este si cui foloseste muzeul astazi ?

- promovarea unei educatii multiculturale prin stabilirea unor raporturi dinamice cu alte stiinte ( istorie, etnografie, religie, stiintele naturii etc) si a unor metode interactive ( sonore, vizuale, tehnice ).

- realizarea unor tipuri de comunicare diferentiata, pe categorii de varsta (copii, tineri, adulti, varstnici), pe nivel de pregatire (scolara, medie, universitara etc) pe diversitate (de nationalitate, etnica, de rasa, de religie, de sex s.a.m.d.). Muzeograful trebuie, deci, sa-i ofere vizitatorului un echilibru intre diferitele categorii de cunostinte ( religioase, istorice, stiintifice, estetice, morale etc.)

- unul din principiile fundamentale ale educatiei prin intermediul muzeului este acela potrivit caruia nimic nu poate fi considerat valoros daca nu a fost mai intai, inteles. Aceasta trebuie sa fie baza logica a tuturor activitatilor destinate publicului de muzeu, indiferent de profilul, marimea si importanta ierarhica a unui muzeu sau colectie.

- este necesar ca specialistul de muzeu sa stie ( si sa aplice, in raport cu vizitatorii de care beneficiaza ) ca exponatele ( obiectele) sunt elementele fundamentale ale unui fascinant mijloc de comunicare si ca acestea nu au valoare decat in raport cu omul si cu societatea

- muzeograful trebuie sa mai stie ca valoarea oricarui obiect muzeal este determinata de 4 elemente:

- faptele care l-au creat

- autorul care le-a realizat

- modul in care este expus

-vizitatorul care il priveste si incearca sa-i descopere semnificatiile. La acest ultim element este absolut necesar ca muzeograful sa tina seama de o realitate obiectiva si anume aceea ca pentru fiecare vizitator acelasi exponat poate avea o alta semnificatie.

- din acest ultim punct de vedere, muzeograful devine un mediator, un talmacitor care trebuie sa-l faca pe vizitator sa se recunoasca sau sa se identifice cu una din multiplele ipostaze pe care i le ofera - prin intermediul muzeografului -obiectului aflat in muzeu.

4.b. Educatia "in" si "prin" muzeu

Dl. Robert Bourgat, profesor la Universitatea din Perpignan - Franta, afirma intr-un competent studiu ca muzeele nu trebuie sa fie considerate drept institutii pedagogice ci, mai de graba instrumente pedagogice, "intrucat ele pun la dispozitia publicului de toate varstele si de toate categoriile sociale "obiecte devenite decodate". Acest lucru ofera vizitatorilor ocazia de a descoperi sau a redescoperi, de a se emotiona sau de a-si satisface curiozitatea, de a-si raspunde la propriile lor intrebari si de a capata raspunsuri, de a intelege in mod nemijlocit spiritul materiei care se concretizeaza in opera de arta.

Aflam in aceste opinii raspunsul la ceea ce trebuie sa faca muzeograful care pastoreste o colectie de arta religioasa. Obligatia lui cea mai importanta, care rezida si din competenta sa in materie de teologie, este aceea de a dezvalui vizitatorilor acel spirit al "materiei" numita conventional candela, altar, icoana, epitrahil, omofor, tetraevangheliar, cruce, bedernita, epitaf, potir s.a.m.d., pentru ca vizitatorul sa-si depaseasca statutul de "prizonier" al materiei vazute si sa patrunda in sensurile, in "spiritul" materiei numita generic "exponat de muzeu".

La fel de importanta este prezentarea rolului exceptional pe care l-a avut Biserica in istoria culturii romanesti, precum si in multe activitati artistice remarcabile desfasurate in chiliile lacasurilor de cult in veacurile trecute ale vietii religioase din Romania. As aminti aici doar cateva posibile exemple:

- existenta scolilor de copisti de la Neamt, Putna, Dragomirna, Agapia, Cozia, Bistrita-Valcea, Caldarusani, Cernica si altele;

- existenta si functionarea unor tipografii (chiar la putin timp dupa inventarea tiparului): la Dealu, Campulung, Govora, Brasov, Bucuresti, Trei Ierarhi-Iasi, Cetatuia, Buzau, Snagov etc;

- functionarea unor scoli in care se predau nu numai cunostinte necesare clerului, ci si stiinte umaniste (umanioare), cum au fost cele de la Tismana, Cozia, Neamt, Putna si altele;

- existenta unor valoroase biblioteci, veritabile tezaurizatoare de cultura prin exceptionalele exemplare detinute (manuscrise sau vechi tiparituri: Hurezi, Vacaresti, Caldarusani, Cernica, Neamt, Putna etc);

- faptul ca in aceste lacasuri de cult au functionat renumite ateliere artistice (de zugravi, sculptori in lemn, ateliere de broderie, de orfevrarie, miniaturisti etc);

- nu lipsite de importanta in viata sociala a comunitatilor locale au fost activitati precum intemeierea unor institutii cu rol social comunitar (spitale, asezaminte pentru batrani si orfani), desfasurarea a numeroase activitati umanitare, precum construirea de bolnite (Bistrita - Valcea, Cozia, Hurezi, Dragomirna) sau de spitale (Coltea, Brancovenesc, Sf. Spiridon-Iasi, Targu Neamt), precum si alte asemenea initiative(*

Am mentionat numai cateva din multele contributii pe care Biserica le-a adus, de-a lungul timpului la dezvoltarea societatii romanesti, contributii prea putin cunoscute (din pacate) de cea mai mare parte a celor care viziteaza astazi bisericile si manastirile din Romania marcate de un valoros trecut istoric si cultural. Din respect pentru trecut se cuvine, in mod imperios, ca toate acestea sa fie aduse la cunostinta publicului vizitator. Din pacate, aceste aspecte - uneori esentiale in contextul trecutului cultural al tarii - nici nu sunt semnalate in muzeele respective. Iata doar cateva sugestii tematice care sa vizeze initiativa imbunatatirii (reorganizarii) colectiilor de arta religioasa, initiative care revin muzeografilor din respectivele unitati muzeale si care sa poata fi mai apoi prezentate vizitatorilor.__________ ______ ____ __________ ______ ____

*)Pr. Acad. Prof. Dr. Mircea Pacurariu, "Rolul monahismului ortodox in istoria bisericii si a poporului roman", in volumul de culegeri "Patrimoniul religios al Romaniei", Manastirea Sambata, 2003).

In capitolul 4 volumul I (Pedagogia muzeala) am expus principiile care guverneaza aceasta foarte actuala stiinta a muzeografiei, " pedagogia" sau "educatia muzeala". Se va reveni asupra celor tratate dar, deocamdata, iata, sintetizate, cateva repere foarte importante pe care trebuie sa le aiba in vedere si de care trebuie sa tina cont in practica sa muzeograful de la o colectie de arta religioasa. Aceste veritabile "porunci" se refera la:

- dinamica societatii contemporane - acumularea rapida de noi si noi cunostinte in cele mai variate domenii, iar muzeograful-monah trebuie sa nu se dovedeasca depasit de aceste evolutii in toate domeniile vietii sociale;

- schimbarile intervenite in relatiile om-ambient (om-biosfera, om-credinta, om-societate, om-cultura generala s.a.m.d.);

- mutatiile culturale care au loc in societatea contemporana (schimbarea criteriilor, a scarilor de valori, nu intotdeauna in directia cea mai buna, ba din contra);

- procesul rapid de integrare culturala (integrare fie sub semnul globalizarii, fie al unor culturi minoritate in cultura majoritara a unei comunitati umane etc.)

- ce asteapta, omul contemporan de la Biserica si ce asteapta Biserica de la acesta ? (ce rol joaca - sau ar trebuie sa il joace - Biserica intr-o societate super-tehnicizata, computerizata, care-si primeste educatia si informatia prin internet, TV s.a.m.d. ?);

- in virtutea acestor schimbari dinamice, a avalansei de noi si noi informatii, trebuie sa se gaseasca raspunsul la intrebarea: care este raportul, astazi intre Biserica si istorie, stiintele naturii, etnografie, fizica, astronomie, chimie s.a.m.d.

La toate acestea (si la inca altele nementionate, dar la fel de actuale), muzeograful-monah trebuie sa le gaseasca raspunsuri credibile si, mai ales, sa stabileasca metode adecvate si convingatoare de sustinere, evident, in functie si de categoriile de public. Le sugerez cursantilor sa aprofundeze aceste probleme-cheie, pentru ca ele pot deveni teme de seminar.

Sa tragem cateva concluzii:

1. La ce si cui serveste, deci, un muzeu de arta religioasa, acum la inceput de secol XXI ?

2. Invatam in muzeu doar pentru a sti, sau invatam pentru a actiona? (inlocuirea unui principiu cu un scop - a rolului informativ, cu cel formativ).

3. Face parte un muzeu de arta religioasa din sistemul unei educatii multiculturale ? Cum si prin ce anume?

4. Sunt exponatele unui muzeu de arta religioasa elemente ale unui mijloc specific de comunicare ? Prin ce anume ?

5. Poate un muzeograf de la un muzeu de arta religioasa sa contribuie la formarea unor virtuti (onoare, cinste, demnitate, prietenie, iubirea de semeni s.a.m.d.) la tinerii scolari si adolescenti ? Cum anume ?

6. Ce tip de relatie (relatii) poate stabili un muzeu (muzeograf) de arta religioasa cu oamenii si cu societatea ?

7. Este religia o parte a culturii unui popor ?

Acestea nu sunt simple intrebari retorice, ci tematica unor discutii in cadrul seminarelor de curs la care fiecare participant trebuie sa fie pregatit sa raspunda.

In partea finala a acestui capitol privind muzeografia, rolul si functiile sale, ofer cursantilor urmatoarea sinteza - test pentru autoverificarea cunostintelor dobandite. Raspundeti la urmatoarele intrebari;

- Care sunt functiile specifice unui muzeu ?

- Cum este definit patrimoniul cultural national ?

- Care sunt rubricile unui registru de inventar de muzeu ?

- Care sunt componentele unui proiect de expozitie ?

- Care sunt componentele functiei de valorificare a patrimoniului muzeal ?

- Care sunt criteriile generale de clasare ale unui bun cultural ? - - Ce inseamna "clasarea unui bun cultural mobil" ?

- Ce inseamna obligatia proprietarului de a proteja bunurile culturale mobile ?

- Care sunt formele legale de evidenta a colectiilor ?

-Cine are dreptul, conform legii, sa efectueze restaurari ale bunurilor din patrimoniu ?

Ajunsi la aceasta foarte importanta concluzie in ceea ce priveste functia educativa si rolul formativ al muzeului, implicit este necesar sa introducem in discutie si un alt element , nu mai putin important si anume comunicarea.

4.e. Comunicarea

Comunicarea este una din misiunile prioritare ale muzeelor din secolul XXI, prioritara deci si pentru muzeele din tara noastra, indiferent de profil si de formula de organizare.

De ce este atat de importanta comunicarea ?

Pentru simplul motiv ca muzeele au, ca principala obligatie fata de publicul vizitator, sa interpreteze si sa transmita semnificatiile obiectelor gazduite in salile de expozitii contribuind astfel la intelegerea fenomenelor religioase, istorice, sociale, politice, economice s.a.m.d. S-a spus, si pe buna dreptate, ca muzeele sunt arhive ale timpului, depozitarele temporalitatii, ori din aceasta perspectiva ele au obligatia de a transmite, de a face cunoscute, faptele si experienta trecuta (sau mai recenta) a oamenilor. Iata din care motive, problema comunicarii a devenit o problema majora a tuturor muzeelor. Dincolo de orice elemente teoretice, intrebarea practica este cum pot fi traduse, interpretate si transmise codurile culturale detinute de muzee ? (prin coduri culturale intelegand obiectele din patrimoniu,evident). Lipsa de comunicare face muzeele mute, deci inutile.

Ce trebuie facut ?

Mai intai, este obligatoriu necesara o schimbare de mentalitate si de strategie. Asta presupune :

- familiarizarea cu stiinta relatiilor publice si a comunicarii

- utilizare de strategii specifice domeniului relatiilor publice si a comunicarii

- mediatizarea eficienta a activitatilor, proiectelor,a valorii patrimoniului sau

a monumentului istoric in care se afla muzeul

- capacitatea de a lucra in echipa, de a colabora cu terti

- aptitudini retorice, vorbire corecta, politete, limbaj fluent, capacitate de convingere, concizie, logica in exprimare si argumentare

- perceperea efectelor conversatiei cu partenerul (grupul) caruia i se prezinta obiectele din muzeu / colectie.

- folosirea unui limbaj adecvat, apelarea la termeni cunoscuti sau explicarea cuvintelor ce tin de specificul unui domeniu care nu ii este familiar vizitatorului

- folosirea dialogului, a mijloacelor interactive, a intrebarilor incitante care sa transforme grupul de vizitatori ghidati intr-un public activ, dinamic, vadit interesat.

Cele expuse mai sus sunt doar cateva din modalitatile prin care putem depasi pericolul muzeului mut si care depinde in cea mai mare masura de muzeograful-ghid. Din pacate, aceasta componenta importanta din pregatirea muzeografilor care gestioneaza si prezinta patrimoniul colectiilor bisericesti sau manastiresti, este inca insuficient pusa la punct. In experimentul pe care l-am realizat cu ocazia cursului de pregatire (etapa I-a) organizat la Manastirea Neamt din Moldova, am putut constata dificultatea cursantilor de a-si adapta discursul de prezentare a obiectelor de cult - care, evident, constituie majoritatea patrimoniilor din colectiilor bisericesti si manastiresti - la formule pe intelesul unui laic, sau adecvate varstei elevilor si tinerilor. A spune ca aceasta este o icoana din secolul al XVII-lea,sau ca aceasta Evanghelie a fost tiparita in anul., sau ca iconostasul dateaza din perioada cutare.sunt pseudo-informatii care nu-i spun vizitatorului nimic in plus fata de ceea ce, el singur, afla din continutul etichetelor.

4.d. Muzeele si turismul

Nu se poate depasi acest capitol fara a vorbi , chiar si succint, despre importanta pe care o are turismul in activitatea si managementul unui muzeu.

Sociologii au atras atentia, pe baza unor studii efectuate cu cativa ani in urma,ca secolul XXI va fi secolul marilor migratii turistice. Facilitatile de circulatie si de comunicare vor inlesni adevarate transhumante umane, lucru benefic pentru toate muzeele din lume. Pentru a beneficia, insa, de aceasta oportunitate, muzeele si colectiile trebuie sa se pregateasca in mod corespunzator, in sensul de a-si revizui intregul pachet de oferte in asa fel incat ele sa devina atractive adica, veritabile puncte / obiective/ de interes turistic.

In sensul celor de mai sus, ar trebui luate in seama cateva prioritati si anume:

- o mai buna si mai eficienta punere in valoare a colectiilor si muzeelor locale

- incurajarea elementelor ce tin de traditiile, obiceiurile si specificului local

- organizarea de muzee sau expozitii temporare in spatii neconventionale (case parohiale, biserici dezafectate, camine culturale, scoli etc.)

- actiuni sustinute de colectare a unor obiecte abandonate, scoase din uz, inclusiv icoane, carti / tiparituri/ vechi, vesminte care au apartinut unor clase sociale de alta data, ustensile s.a.m.d. toate acestea pentru a ilustra specificul etno-geografic.

Este necesar sa se tina cont de aceste estimari ( de altfel, deja constatate), deoarece muzeele si colectiile de arta religioasa sunt printre primele care pot beneficia de interesul turistic, mai ales al turismului extern. Se pot constata inca destule lacune in modul in care sunt pregatite aceste unitati detinatoare de patrimoniu religios sa-si primeasca vizitatorii printre acestea putandu-se numara:

- absenta textelor de prezentare a monumentului si a colectiei

- inlocuirea textelor vechi, inestetice, cu altele noi, cel putin bilingve. La fel si in cazul etichetelor de prezentare a obiectelor

-inlocuirea panourilor de dirijare spre muzeu / monument/ adesea deteriorate si inestetice, cu altele noi

- tiparirea de materiale publicitare / pliante, brosuri, reproduceri/ in conditii grafice onorante, cu texte in mai multe limbi.

- este cel putin ciudat ca la multe pangare se afla reproduceri dupa lucrari /icoane, spre exemplu/ care se afla in alte tari, desi patrimoniul nostru este extrem de valoros si trebuie popularizat.

- nu in ultimul rand, se simte in mod imperios necesara regandirea si reorganizarea unor colectii manastiresti care, desi beneficiaza de un patrimoniu valoros, ofera vizitatorilor o imagine neonoranta.

Sunt doar cateva constatari care ilustreaza necesitatea ca viitorii muzeografi sa se implice cu maxima responsabilitate intr-o dinamica operatiune de reorganizare a acestor valoroase colectii de patrimoniu. Aceasta, cu atat mai mult cu cat colectiile respective sunt singurele care dau imaginea unei comunitati specifice (locala, zonala), cu un specific cultural si cultual.

Scurt chestionar tematic

Pentru a va autoevalua activitatea de educatie muzeala pe care o desfasurati in cadrul colectiei pe care o aveti in grija, incercati sa raspundeti la urmatoarele intrebari care au in vedere propria dumneavoastra activitate muzeografica:

a - apreciati ca prin activitatea si patrimoniul pe care il aveti in grija ati contribuit (contribuiti) la modelarea constiintei religioase a vizitatorilor colectiei dumneavoastra? Cum ?

b -prin ce initiative ati promovat modele si valori de autentica morala crestina in randul vizitatorilor dumneavoastra?

c - considerati ca muzeul (colectia) pe care o aveti in grija ofera vizitatorilor posibilitatea de a reconstitui mental aspecte referitoare la viata religioasa din spatiul ortodoxiei romane ?

d - ofera muzeul (colectia) dumneavoastra acele elemente de specific local ce au tangenta cu viata comunitatii crestine din zona?

e - cum credeti ca puteti conferi muzeului (colectiei) dumneavoastra posibilitatea de a deveni un spatiu creativ pentru scolari si tineri ?

f - considerati cursurile de muzeografi ca fiind utile pentru a putea aplica in practica principiile muzeografice de care ati luat cunostinta? Cum le veti aplica?

Cateva modele de dialog pe teme religioase, oferite ca sugestii pentru intalnirile cu tinerii . Propuneri pentru un eventual studiu de caz.

Organizati cu un grup de tineri (elevi, adolescenti) o intalnire tematica in cadrul careia, dupa discutiile purtate, adresati-le urmatoarele intrebari :

- Iti place scoala ? De ce ? De ce nu?

- La care dintre materii de consideri foarte bun? Dar mai putin bun?

- Ce iti place sa faci in timpul liber ? Stii ce vei face, ce vrei sa devii in viitor?

- Cum iti place sa sarbatoresti Craciunul ? Dar Pastele ?

- Iti place sa mergi la biserica ? De ce ? De ce nu ?

- Cum crezi ca a fost creata lumea ? De unde stii lucrurile astea?

- Pentru ce crezi ca unele persoane sunt bune iar altele nu? Ai exemple?

- Crezi in Dumnezeu? Stii cine este El ? De unde?

- Crezi in ingeri ? Stii tu cine sunt acestia ? Ce fac ei si cum arata?

- Ai dat vreodata un ban sau un mic ajutor unui om sarman? De ce?

- Care crezi ca este diferenta intre doi oameni care se bat pe strada si intre doi oameni care se bat pe ringul de box?

- Crezi ca a ucide o vietate se justifica? In ce imprejurari?

- Care crezi ca sunt primele trei lucruri foarte importante pentru tine? De ce?

Aceste cateva intrebari au in vedere aspecte referitoare la viata personala, la propriile sale experiente de viata, la principii de etica si morala si la probleme teologice ,toate la un loc putand oferi o imagine despre orizontul de informatie si cunoastere al copiilor.

(Testul este preluat dintr-un studiu referitor la dimensiunea educatiei religioase aparut la Editura Consiliului Europei)