ELEMENTE DE AXIOLOGIE sau ''Teoria valorilor"

ELEMENTE DE AXIOLOGIE sau ''Teoria valorilor"

"Axiologie ( de la "axia"- valoare, "logos"- teorie), teoria generala a valorilor;

perspectiva specifica asupra artei care pune in centrul ei valoarea operei."

A cunoaste, chiar si numai la modul general, care sunt criteriile in baza carora evaluam o opera de arta este un lucru foarte important pentru oricine este preocupat de gestionarea si valorificarea patrimoniului artistic national. Intrucat arta, prin ea insasi, incorporeaza un sumum de valori (etice, filozofice,morale, religioase s.a.m.d.) se impune sa stim care ar putea fi criteriile in baza carora am putea "etalona" acele creatii pe care timpul le-a introdus in categoria de opere de arta. Este de la sine inteles cum ca - pentru un muzeograf - axiologia reprezinta un "instrument de lucru" indispensabil deoarece arta reprezinta o valoare de un tip aparte.

De la inceput trebuie subliniat faptul ca in orice proces de evaluare intervine un anume grad de subiectivitate determinat de faptul ca implica elementul uman, el insusi subiectiv prin natura sa. Mai apoi, societatea a modificat - de-a lungul timpului - criteriile de valoare in functie de idealurile (estetice, istorice, religioase, etice etc.) ale fiecarei epoci sau perioade istorice. Asa se face ca, nu de putine ori, creatii considerate la un moment dat valori de referinta, au cazut - dupa un anume numar de ani - in desuetudine, iesind din sfera valorilor

Intr-o asemenea situatie in care gradul de subiectivitate este, totusi, prezent, se pune, firesc, intrebarea: cum si pe ce criterii putem aprecia daca o anume lucrare este sau nu este de valoare ?

8.a. Mai intai este necesar sa definim valoarea.

Din multele definitii care au circulat si mai circula inca, am retinut ca valoarea (estetica, artistica) poate fi definita prin implinirea constienta sau spontana, a unor idealuri sau aspiratii umane, raportate la legile progresului si la realizarile umane.

Valoarea ar reprezenta, asadar :

- scopuri

- dorinte

- intentii

De la bun inceput trebuie sa facem distinctia intre doua categorii de Valori:

- valori materiale si

- valori spirituale,

intre care exista o interdependenta, o interactiune implicita.

O alta precizare ne atrage atentia cum ca Valorile pot raspunde si unor necesitati sociale:

- de grup

- de clasa

- de epoca

- de ideologie s.a.m.d.,

fiecare dintre aceste categorii sociale constituindu-si propriile sale criterii de valoare, lucru lesne de verificat si pentru trecut cat si pentru prezent (vezi care sunt "modelele" ,"idealurile" fiecarei epoci).

Cand avem in vedere domeniul creatiei artistice identificam doua mari categorii de valori si anume:

a - valori estetice si

b - valori artistice

a. Valorile estetice se refera la natura, viata sociala, comportament, la unele produse tehnice ("design"-ul) etc. ,suportul lor material avand o alta finalitate. In aceste cazuri vorbim de frumosul natural, de frumusetea morala, de frumusetea unui obiect oarecare s.a.m.d.

b. Valorile artistice au in vedere strict domeniul artei, ca forma de manifestare a atitudinii estetice

Valoarea artistica se poate defini ca fiind acea insusire a unei operei de arta care exprima o apreciere asupra ei, apreciere in virtutea careia operei respective i se stabileste locul, rangul ierarhic in cadrul unei scari de valori.

Daca vorbim de "apreciere" la modul general, evident ca ne gandim la o mare doza de subiectivism care intervine in actul evaluarii artistice. Pentru a restrange aceasta doza de subiectivism este necesar sa ne raportam si la alte tipuri de valori care pot intra in componenta criteriului de "valoare artistica". Spre exemplu: ne putem referi la valorile etice, la cele filozofice, la valorile politice, cognitive, religioase etc. Aceste referiri restrang substantial gradul de subiectivitate al aprecierilor.

Sa dam cateva exemple.

Daca dorim sa apreciem valoarea artistica a unei icoane, nu ne vom raporta, sa zicem, la continutul ei politic ci ne vom referi la criteriile care tin de arta religioasa (iconografie, simbolistica, modul de interpretare canonica a temei s.a.m.d.). Tot asa dupa cum nu putem aprecia o pictura care reprezinta o scena de batalie, sau un nud, sau o natura statica, dupa criteriile iconografiei crestine. Cu alte cuvinte, evaluarea trebuie sa se raporteze , sa fie adecvata genului artistic careia ii apartine opera respectiva

8.b.Criteriile de valorizare

Daca mergem mai departe si detaliem aspectul care priveste criteriile de valorizare (de stabilire a valorii ), vom identifica doua categorii principale de criterii :

1- criterii preponderent estetice, cum ar fi:

- gradul de expresivitate

- forta de sugestie

- gradul de reprezentativitate /al temei, subiectului/

- concordanta dintre intentia artistului si modul de realizare finala a operei

- locul si rolul pe care il ocupa lucrarea in cadrul unei serii tematice (sa zicem in cadrul unei serii de lucrari cu tema "Bunei Vestiri") sau a unei serii stilistice (sa zicem, in cadrul stilului brancovenesc)

2- criterii extraestetice, care au in vedere :

- accesibilitatea in intelegerea temei / subiectului

- succesul sau insuccesul lucrarii

- importanta de moment a lucrarii (legarea ei de un anume eveniment deosebit dar trecator)

- caracterul / sau functiile/ cu mesaj social s.a.m.d.

- forta de sugestie

- gradul de reprezentativitate /al temei, subiectului

- concordanta dintre intentia artistului si modul de realizare finala a opere

3- alte categorii de criterii care pot fi luate in consideratie sunt:

- gradul de exprimare al caracterului national (specificul national ideatic, tematic, plastic)

- gradul de integrare in arta europeana sau universala

- gradul de noutate plastica sau tematica

- gradul de originalitate si de expresivitate

- capacitatea de a emotiona , de a influenta sensibilitatea privitorului s.a.m.d.

Ce concluzii putem trage din cele expuse pana aici?

Prima si cea mai importanta este aceea potrivit careia Valoarea este un criteriu relativ subiectiv, dependent de mai multi factori care difera de la epoca la epoca, de la o cultura la alta, de la o persoana la alta, de la un domeniu al creatiei la altul etc.

Adevaratele valori se definesc a fi acele creatii care trec peste timp, peste epoci, peste sisteme politice, economice sau religioase , care primesc, deci, o recunoastere unanima a unei mari parti din comunitatea umana.

8.c- Valorizarea

Valoarea, adica "etalonarea" unei creatii de arta, reprezinta partea finala a unui proces numit valorizare. Valorizarea exprima atitudinea subiectului( a evaluatorului, a privitorului) fata de obiectul de studiu ( respectiv, opera de arta), pe baza criteriilor de evaluare stabilite (vezi criteriile mai inainte mentionate). Prin valorizare, cel care face aprecierile "transforma" un obiect (chiar banal, comun) sau un produs artistic intr-o

componenta a unei scari de valoare.

In urma procesului de valorizare orice produs creat de mana omului sau regasit in natura, poate deveni o valoare, deci poate intra intr-o colectie de valori. O pasare, un mineral, un obiect de uz gospodaresc, o piesa tehnica etc, in masura in care sunt considerate raritati, elemente exponentiale pentru domeniul respectiv (adica au fost supuse unui proces de evaluare si de valorizare), pot deveni valori.

Cine face valorizarea, adica aprecierea ?

Este un lucru foarte important in stabilirea gradului de obiectivitate al actului de valorizare. In functie de nivelul de cultura sau de apartenenta la un anume grup (social, politic, religios etc), s-au stabilit, in timp, trei categorii "de judecati", adica de categorii de "evaluatori". Ele sunt:

1 - judecata de gust , o forma primara, mai putin evaluata, a judecatii estetice, in care primeaza subiectivismul (potrivit cunoscutei afirmatii, "nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie"). Judecata de gust este determinata de afect, fiind deci, nesigura, mobila, imposibil de motivat logic("de gustibus non disputandum"!).

2 - judecata estetica reprezinta, din contra, exprimarea logica, pe baza de concepte si argumente (criterii) specifice, a unei optiuni. Judecata estetica este domeniul specialistilor (a muzeografilor) care evalueaza patrimoniul pe care il studiaza cu deosebita competenta. Judecata estetica este aceea care asigura - de regula - perenitatea unei opere. Ea face trierea intre ceea ce este cu adevarat valoros si ceea ce poate fi apreciat drept pseudo-valori

3 - judecata de valoare reprezinta forma superioara a judecatii estetice care are drept rezultat amplasarea unei opere de arta (evaluata deja din punct de vedere estetic ), pe o anume scara de valori. Spre exemplu: creatiile pictorului Nicolae Grigorescu, sunt considerate, in marea lor majoritate, opere de o evidenta valoare estetica. Fac parte din categoria de "valori". Cu toate acestea specialistii le-au etalonat pe o anume scara de valori: unele sunt de valoare exceptionala ( intra, din acest punct de vedere, in categoria "Tezaur") altele sunt - comparativ cu primele - de mai mica valoare ( sunt incluse in categoria patrimoniala "Fond").

Este foarte important de retinut ca judecata de valoare poate schimba, la un moment dat, ierarhiile in interiorul unei epoci, a unui stil, in creatia unui artist etc

Parcurgerea acestui capitol si retinerea elementelor cele mai semnificative este deosebit de importanta pentru oricine lucreaza cu valori de patrimoniu. In momentul de fata in toate institutiile care sunt detinatoare de valori de patrimoniu se desfasoara operatiunea de fisare si evaluare a bunurilor detinute cu scopul de a se realiza un mai vechi deziderat si anume acela de a se intocmi un Repertoriu National al patrimoniului din Romania. Majoritatea tarilor europene si-au intocmit de mai multa vreme asemenea repertorii care, in ultima instanta, ilustreaza potenta culturala si spirituala a tarilor respective demonstrate prin valorile patrimoniale detinute in muzee si colectii.

Bibliografie generala

Prof. univ. dr. RADU FLORESCU, "Bazele muzeologiei", Editura Centrului pentru Formare, Educatie Permanenta si Management in Domeniul Culturii, Ed. II-a, 1998

Prof. univ. dr. CORINA NICOLESCU, "Muzeologie generala", Bucuresti, 1978

Prof. univ.dr. IOAN OPRIS, "Transmuzeografia", Bucuresti 2006

NECULAU, ADRIAN, "Educatia adultilor; experiente romanesti", Editura Polirom, 2004

Colectiv " Pedagogia muzeala", Editura Centrului pentru Formare, Educatie Permanenta si Management in Domeniul Culturii, Bucuresti, 2004

* * * "Patrimoniul religios al Romaniei - Permanenta spirituala a Romaniei", culegeri de studii si comunicari sustinute la cursurile de la manastirile Durau (2002),Sambata de Sus ( 2003 ) si Neamt (2004), publicate de catre Secretariatul de Stat pentru Culte

* * * "Bazele muzeologiei si bazele conservarii preventive a patrimoniului national cultural religios, Iasi, Editura Trinitas, 2006 ( publicata de catre Secretariatul de Stat

pentru Culte si Mitropolia Moldovei si Bucovinei )

* * * "Codul deontologic al ICOM pentru muzee", Bucuresti, 2004, editat de catre Comitetul National Roman pentru ICOM (Ministerul Culturii si Cultelor)

* * * "Revista muzeelor", numerele dedicate activitatilor specifice muzeelor : 1/ 1968 , 1-6 /2001, 1-2 / 2002 (numar comun), 1-2 / 2003, 3-4 / 2003. Se pot solicita de la

Centrul de Pregatire in domeniul Culturii ("Centrul de Perfectionare" ), Bucuresti

IRINA OBERLENDER - TARNOVEANU, "Un viitor pentru trecut. Ghid de buna practica pentru pastrarea patrimoniului Cultural" , Institutul de Memorie Culturala -CIMEC, Bucuresti, 2002.

LEGEA Nr. 103 / 1992 privind dreptul exclusiv al cultelor religioase pentru producerea

obiectelor de cult

Legislatia referitoare la patrimoniul cultural national mobil si imobil :Legea 182/ 2000, Legea 422 / 2001, Legea 311 / 2003, cu modificarile ulterioare ( vezi anexele)

ORDONANTA GUVERNAMENTALA Nr.129 / 2000 ( republicata, cu modificari, in

19.O8.2004), privind formarea profesionala a adultilor