OMUL RENASCENTIST

OMUL RENASCENTIST

OMUL RENASCENTIST

Renasterea este denumirea curentului de innoire sociala si culturala, care a aparut in Europa, la sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si al XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice.

Notiunea de 'Renastere' (in franceza: Renaissance) a fost folosita pentru prima data la inceputul secolului al XIX-lea, mai intai de catre istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluata de istoricul elvetian Jacob Burckhardt, in lucrarea sa fundamentala 'Die Kultur der Renaissance in Italien' ('Cultura Renasterii in Italia', 1860). Acesta din urma a definit Renasterea (in italiana: Rinascimento), perioada cuprinsa intre pictorii Giotto si Michelangelo. In acest timp, omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare filozofica a personalitatii.

Unde si cum?

Renasterea nu are un punct de start sau un loc. S-a intamplat treptat in locuri diferite, in timpuri diferite si nu exista date definitorii sau locuri cand s-a terminat Evul Mediu. Locul de inceput al Renasterii este aproape universal. S-a cazut totusi de acord ca acesta este Centru Italiei, mai exact orasul Florenta. O prima figura a Renasterii este poetul Dante Aligheri (1265-1321), primul scriitor care a captat spiritul Renasterii.

Conditii istorico-culturale

Renasterea (Renesancie) este epoca guvernata de o atitudine critica fata de institutiile si mentalitatile medievale, pe fondul unui flux de idei reformatoare si umaniste, ce lupta pentru afirmarea literaturii nationale si pentru combaterea uzului excesiv de teme religioase. Tot ce apare pe plan cultural constituie un mijloc de contracarare a actiunilor clerului sau de politizare a vietii sociale, ghidata de autoritatile statale.

In urma cercetarilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epoca intunecata, lipsita de creativitate culturala. Datorita asa ziselor 'scriptoria' din manastirile medievale, se pastrasera exemplare in limba latina din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel si Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero si Ovidiu. Sistemul de drept din societatea moderna isi are originea in dreptul civil si canonic din secolele al XII-lea si al XIII-lea.

Ganditorii Renasterii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii si retoricii medievale. In domeniul teologiei au continuat traditiile filozofiei scolastice, interpretarea filosofiei platoniciene si aristoteliene si-a pastrat mai departe un rol decisiv. Scolile din Salerno (Italia) si Montpellier (Franta) reprezentau centre vestite pentru studiul medicinei.

Trasaturi

Acest fenomen a fost decisiv, in special, in domeniul istoriografiei. Opere ca "Historiarum Florentini populi libri XII" (1420) de Leonardo Bruni, "Iatorie florentine" (1520) de Niccolo Machiavelli sunt exemple ale unui nou mod de a interpreta istoria si problemele statale. Istoricii Renasterii renunta la periodizarea istoriei dupa criterii religioase (Creatia, Nasterea lui Iisus si Asteptarea Judecatii de Apoi); in timp ce invatatii Evului Mediu priveau cu neincredere lumea pagana a grecilor si romanilor, noua generatie a Renasterii era plina de admiratie fata de civilizatia antichitatii si condamna perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind ignoranta, barbara, intunecata. Propriul lor timp il considerau epoca a luminii.

Filosofia renascentista are un caracter antiscolastic, este umanista, este orientata spre studiul omului si al naturii. Se caracterizeaza prin apelul la experienta, care ca, cercetarea naturii sa se faca fara prejudecati. Se caracterizeaza prin proclamarea libertatii de gandire.

Natura este finita si intruchiparea ordinii si perfectiunii. Giordano Bruno sustine idei dupa care Pamantul nu poate fi centrul absolul al lumii fiindca exista o infinitate absoluta de lumi. O alta idee importanta este considerentul ca dinamismul si dificultatea sunt determinate de contrar si iminente naturii, el considera ca natura si Dumnezeu sunt totuna. Sustinand ideea infinitatii Universului pe care o argumenteaza, completeaza teoria geocentrica a lui Copernic.

Sincretismul, de asemenea, evidentiat, sustinandu-se ideea unitati fundamentale a tutturor sistemelor filozofice si teologice. Omul devine subiectul cel mai important: artele plastice ii exploreaza in etaliu anatomia, literatura ii scoate la iveala emotiile, iar filozofia il incadreaza in creatia divina, plasandu-l in centrul universului.

Reprezentanti

In plin curent renascentist se remarca monumentala creatie a lui Dante Aigheri: "Divina comedia", nuvelel lui Giovanni Boccacio reunite in volumul: "Decameronul", Niccolo Machiavelli: "Il principe". Dintre reprezentantii englezi ii amintim pe: William Shakespeare cu operele: " Romeo si Julieta", "Iulius Caesar", "Macbeth", "Furtuna". Reprezentanti germani: : Philipp Melanchthon: "Confesiuni din Augsburg", Thoman Murner: "Aeneis"

Omul renascentist

"Nimic nu este mai presus pe pamant decat omul, nimic nu este mai presus in om decat mintea si sufletul", scria Pico della Mirandola in "Discurs despre demnitatea omului".

n     Renasterea este o perioada in care se produce o abandonare a modelului medieval de esenta religioasa, printr-o euforica redescoperire a culturii Antichitatii si o prelucrare a acesteia in scopul formarii unui nou tip uman si al unor noi valori.

n     Spre deosebire de Evul Mediu, care vedea in om o creatie a divinitatii, supusa in exclusivitate vointei acesteia, Renasterea pune accentul pe ratiunea, libertatea si demnitatea omului, pe caracterul lui perfectibil.

Expresia cea mai elevata a spiritului epocii s-a materializat insa in umanismul renascentist:explorarea in detaliu a naturii umane.Omul devine astfel subiectul celmai important:artele plastice ii exploreaza in detaliu anatomia,literatura ii scoate la iveala emotiile,iar filozofia il integreaza in creatia divina ,plasandu-l in centrul universului.

Omul renasterii este un demiurg,un un creator cu potential nemarginit:nimic nu ii este strain:asemeni lui Leonardo Da Vinci-considerat a fi "cel mai complet "omul al renasterii-el poate fi in acelasi timp pictor,sculptor,anatomist,inventator preocupat de natura zborului,inginer,matematician,geometru,muzician si arhitect.

Din Italia,ideile Renasterii s-au raspandit rapid ata sprenordul Europei,cat sis per sud ajungand pana in tarile romane.

William Shakespeare

William Shakespeare s-a nascut pe 23 aprilie 1564, la Stratford-upon-Avon, in Warwickshire, foarte aproape de centrul Angliei.

La Londra Shakespeare devine actor,dramaturg, poet, si creator de sonete, fiind considerat cel mai mare scriitor al literaturii engleze.

Ca dramaturg, a scris cateva dintre cele mai puternice tragedii si numeroase comedii. De asemenea, a scris 154 de sonete si numeroase poezii. Dintre acestea, unele sunt considerate drept cele mai stralucitoare opere scrise vreodata in literatura, datorita priceperii lui Shakespeare de a depasi naratiunea si de a descrie cele mai intime si profunde aspecte ale naturii umane.

Toate operele lui Shakespeare s-au jucat pe scena tetrului "Globe", teatru de care se leaga activitatea si afirmarea acestuia.

Intr-o perioada de 21 de ani, cat a scris, Shakespeare a dat scenei 37 piese: 10 drame cu subiect din istoria Angliei, 7 cu subiecte din istoria Greco-romana, 5 "mari tragedii" si 15 comedii.

Comediile lui Shakespeare sunt o exclamatie de optimism, o izbucnire a dragostei de viata, un imn inchinat tineretii, iubirii si frumosului.

Cele 154 de sonete, scrise intr-o perioada de numai 3 ani (1598-1601) sunt adevarate drame realiste in miniature, bijuterii fin cizelate, fiind generate de un complex de idei si sentimente ce corespund unui moment dramatic din existenta poetului. Luate in ansamblu, ele constituie cel mai frumos poem al Renasterii.

Marile tragedii shakespeareane au izvorat dintr-un sentiment de grea dezamagire. Totusi, iubirea lui de oameni si increderea in virtutile morale ale omului nu-l lasa sa naufragieze in pessimism. De aceea, chiar si in marile tragedii, dreptatea invinge. Omul triumfa asupra raului -a raului din el sau din jurul lui.

"El a fost omul care, dintre toti poetii moderni, si poate si antici, a avut cel mai cuprinzator suflet. Natura i-a aparut sub toate infatisarile ei, si el le-a zugravit nu cu truda chinuitoare, ci in chip fericit. Atunci cand descrie el un lucru, nu numai ca il vezi, ci il si simti". (John

Dryden)

Dupa o activitate stralucita indelungata, Shakespeare s-a retras prin 1611 si a murit in 1616, pe 23 aprilie. Pe piatra lui de mormant sta scris: 'Binecuvantat fie cel ce lasa (in tihna) aceste pietre si blestemat fie cel ce-mi misca oasele' ('Blest be the man who cast these stones, and cursed be he that moves my bones').

Opere representative: comedii: "Furtuna", "A douasprezecea noapte", "Poveste de iarna"; istorice: "Richard al ll-lea, Hencric al Vlll-lea"; tragedii: "Romeo si Julieta", "Hamlet", "Regele Lear".

Exceptionalele opere pe care Shakespeare le-a lasat posteritatii l-a facut pe Ben Jonson sa afirme: "El n-a apartinut numai unei epoci, ci tuturor timpurilor".

Comedia "Furtuna" este una dintre cele mai cunoscute opere ale lui Shakespeare.

Furtuna a fost numita testamentul lui Shakespeare. Personajul principal, magicianul Prospero, simbolizeaza ratiunea si stiinta si este insusi Shakespeare, care transmite omenirii un sentiment de incredere in viitor.

Rezumatul operei

'Furtuna' se deschide cu prezentare locului in care se petrece actiunea si anume pe mare,pe bordul unei corabii, ca apoi intreaga actiunea sa se petreaca pe o insula pustie.

La inceputul piesei,Prospero ii povesteste pentru intaia oara Mirandei cum au ajuns pe insula.La prima vedere, vina este exclusiv a tradatorilor Antonio si Alonso,care au conspirat sa inlature de la tron un lider drept si iubit de popor.Ca prim duce, obligatia lui Prospero era aceea sa guverneze,insa el abandoneaza rapid politica in favoarea artei magiei.Astfel,Prospero,ducele Milanului, este surghiunit pe o insula pustie impreuna cu fiica sa,Miranda,in urma complotului lui Antonio,fratele sau ,cu Alonso,regele Neapolului.

Datorita sfetnicului drept si bland,Gonzalo,care le da haine,hrana si cartiile care ii erau dragi lui Prospero,cei doi ajung pe o insula pustie unde ii intalneste pe Caliban fiu al unei zgripturoaice care ii devine sclav si pe Ariel,un spiridus al vazduhului.Ariel ii slujea cu sfiintenie pe Prospero ,deoarece acesta ii salvase viata dupa douasprezece ani in care a stat inchis in trunchiul unui copac.Miranda,crescuta vreme de douasprezece ani departe de lume si de oamnei,devine o tanara fermecatoare si inocenta.

Actiunea piesei se deschide cu naufragiul provocat de Prospero prin magie,in care corabia pe care se afla uzurpatorul Antonio, impreuna cu un grup de curteni si marinari,esueaza pe tarmurile insulei .Odata ajunsi pe insula,Prospero, ii separa prin vraji pe naufragiati,concentrandu-se mai ales pe Alonso si Ferdinand,facandu-i sa creada ca celalat este mort.

Planul lui Prospero este acela de a-i face pe Miranda si Ferdinand sa se indragosteasca,lucru care se intampla imediat ce se zaresc; insa Prospero il obliga pe Ferdinand sa-l slujeasca punandu-l sa care busteni pentru a-i dovedi afectiunea fata de fiica sa.Intre timp, Caliban, sclavul lui Prospero comploteaza cu marinarii betivi,Stephano si Trinculo sa-l omoare pe detinatorul intregii insule. Pe alta parte a insulei Antonio si Sebastian pun la cale sa-i omoare pe Alonso si Gonzalo,insa Ariel deghizat sub forma de harpe impiedica acest lucru.

In final toti naufragii ajung in fata lui Prospero,care controla intreaga actiune.Acesta il iarta pe Alonso ,inapoindu-i fiul,fara sa mentioneze insa nimic depre tradarea si complotul lui Sebastian cu Antonio.Ferdinand si Miranda se logodesc,iar apoi Prospero ii ajuta prin magie sa ajunga din nou acasa, in Italia.

Furtuna-notiuni generala

Furtuna" de Shakespeare a fost scrisa cel mai probabil in ultimii ani de viata ai autorului. Istoricul culturii britanice Jack Lindsay spunea: "«Furtuna» reprezinta concluzia finala a lui Shakespeare asupra unei omeniri ale carei avanturi pozitive si negative nu a incetat sa le experimenteze pe scena, de la mitul organic, dar benefic si malefic in acelasi timp, pana la ordinea feudala, eroica, a relatiilor individuale directe, ordine care genereaza o societate a relatiilor de onoare si de vitejie".

Furtuna a fost numita testamentul lui Shakespeare.Personajul principal,magicianul Prospero,simbolizeaza ratinunea si stiinta si este insusi Shakespeare,care transmite omenirii un sentiment de incredere in viitor. Magicianul Prospero, duce de Milano, si fiica sa, Miranda, au fost blocati timp de doisprezece ani pe o insula, din cauza gelosului frate al lui Prospero, Antonio. Dotat cu puteri magice, Prospero este servit de un spirit, Ariel, pe care Prospero l-a salvat de razbunarea unei vrajitoare.

In viziunea lui Tudor Vianu Shakespeare este sensibil la transformarile vremii si tinde sa le exprime integral, nu fara a-si pune amprenta geniului sau asupra viziunii poetice.
Renasterea ca o mare epoca de progres cultural, ce marcheaza trecerea de la intuneric la lumina, de la barbarie la civilizatie, o trezire a Occidentului din somnul dogmatic. Romanticii (Novalis, August Wilhelm Schlegel, Heinse Meyer, Stendhal, Madame de Staėl, Victor Hugo, Byron, Gioberti, Giusepe Mazzini) aveau o viziune asupra Renasterii opusa celei iluministe. La fel de diferit este vazuta semnificatia rupturii cu evul mediu, care este idealizat si privit ca o varsta de aur. Sunt admirate cavalerismul medieval, ordinea, autoritatea si credinta religioasa. Stilul gotic este privit ca suprema expresie a creatiei artistice;Hegelianismul Hegel vede in Renastere un progres spiritual, o reinnoire a culturii, dupa lunga noapte a Evului mediu. Studierea operelor antice are semnificatia intoarcerii de la divin la uman;Pozitivismul: la Hippolyte Taine, Benedetto Croce, Bertrando Spaventa ruptura dintre Renastere si Evul mediu e apreciata pozitiv. Renasterea este epoca de aur a acestui mileniu, premisa a aparitiei supraomului, un om liber, deschis tuturor experientelor vietii.

"Furtuna" de William Shakespeare este una dintre scrierile Renasterii tarzii,care este strabatuta de puternice accente de indoiala si melancolie.Renasterea tarzie recunoaste inca imensul potential al omului,dar este din ce in ce mai sceptica in privinta abilitatii acestuia de a-l folosi cu intelepciune.