SCULPTURA GREACA: Dezvoltare, Stiluri artistice grecesti

SCULPTURA GREACA

INTRODUCERE

Am ales aceasta tema din mai multe motive.Primul motiv si cel mai important ar fi pur si simplu setea de cunoastere care traieste in fiecare dintre noi,cel de al doilea motiv ar fi faptul ca dupa parerea noastra sculptura a ajutat foarte mult la scrierea istoriei ca fiind un puternic izvor istoric pentru istorici.

La inceputul referatului am prezentat caracteristicile generale ale sculpturii in acea perioada.Dupa aceea am inceput a prezenta perioadele scolpturii grecesti, apoi am prezentat cele trei stiluri ale sculpturi si in cele din urma am dat cateva exempe.

DEZVOLTAREA

Sculptura continua pe drumurile deschise de Paraxitele dar mai ales de Lysip si de Scopas.Incertitudinile epocii se reflecta si in operele sculptorilor: in locul masurii si echilibrului calm al perioadei precedente,artistii cauta acuma sa redea emotia, exagerarea, efemitatea, senzulaitatea agresiva(in limitele decentei).Sunt notele caracteristice faimoaselor capodopere-in majoritate din sec.2.i.e.n; Venus din Milo(Louvre)-alaturi de multe alte Afrodite ale epocii-si Apollo sin Belvedere sunt cele mai cunoscute dintre numeroasele copii,sau interpretari libere, intr-un spirit nou, ale modelelor clasice stabilite de Policlet sau de Praxitele.Influenta acestor mari maestrii staruie mai ales la Atena.In schimb,la Rodos(unde a ramasa vie amintirea lui Lysip) influentele sunt variate.Maiestuoasa, avantata Victorie din Samotrace(Louvre)ateniene; alaturi de care pateticul grup al lui Lacoon este un pur stil al scolii din Pregnan,-ilustrata prin nu mai putin faimosul grup cunoscut sub numele de Taurul Farnesc.Gustul asiatic pentru colosal se manifesta mai semnificativ in exemplul uriasei statui a lui Helios,zeul Soarelui,inalta de 34m ,turnata in bronz in anul 238i.e.n si distrusa de un cutremur 10 ani mai tarziu;cunoscuta sub numele de "colosul din Rodos" si enumerata de scriitori antici printre "cele sapte minui ale lumii".Opera aceasta a lui Chares din Lindos,elevul lui Lysip,va primi la Roma,in timpul lui Nero,replica unei alte statui colosale de bronz aurit,inalta de 36m.Scoala din Pregnan,unde s-au prelungit mult influenta lui Scopas,a realizat serii intregi de indurerate Niobe si de figuri de gali luptand,altii raniti sau sinucigandu-se,-figuri tragice,de un patos exasperat,absolut perfecte sub raportul executiei.Tot aici a fost creata -pe o lungime de 130m si cu inaltimea de 2,30m-marea friza a altarului lui Zeus din Pregnan(197-159i.e.n),reprezentand lupta zeilor contra Gigantilor,-o alegorie ce glorifica victoria regilor Pregamului contra galilor.Varietatea de episoade .de tipuri,de expresii si atitudini,redarea cu minutiozitate a detalilor ,patosul dramatic al personajelor si puternica impresie de dinamism care se degaja din intregul ansamblu fac din marea friza a altarului din Pregnan una din primele capodopere ale basoreliefului din toate timpurile.O capodopera a sculpturii care,alaturi de celelate mentionate anterior,demonstreaza categoric ca in aceastaapoca a artei grecesti este gresit sa se vorbeasca de "decadenta".In primul rand-pentru chair faptul ca insesi proportile productiei de arta sunt imense.Un modest orasel, ca Termos,avea nu mai putin de 2000 de statui; iar dintr-un alt oras mic,Ambracia,generalul roman cuceritor a luat ca prada 230 de statui de marmura si 785 de bronz! Evident ca, in productia artistica crescand considerabil,au aparut inevitabil multe opere imperfecte ce executie.

Dar arta si-a largit acum enorm registrul tematic,al aspectelor de viata morala investigate de artist si reprezentate intr-o varietate si o complexitate de modalitati necunoscute artei grecesti pana acum. Iar sub raportul gradului de executie tehnica,cel al epocii elenistice a fost rareori atins in decursul istoriei artei ,dar niciodata intrecut.

O mare dezvoltare cunoaste in epoca elenistica portretul,in marmura sau in bronz.Dupa Lysip-si sub impulsul sau-,care a executat cele mai multe busturi ale lui Alexandru Macedon,in sec.3i.e.n devin foarte numeroase portretele unor oameni de stat,filozofi,poeti,etc.;portrete de obicei neidealizate,cele mai adeseori adevarat studii de caracter.

De asemenea ,proprie artei elenistice este si viziunea realista in tratarea tipurilor si momentelor din viata de zi cu zi.Chiar si in scenele mitologice se introduc adeseori detalii din viata cotidiana.Cu cata naturalete-uneori cu duiosie ,alteori cu ironie,alteori cu umor-sunt redate figurile de batranete,de tarani,de pescari,de comedianti,de sclavi,de copii! Mai ales copiii-intr-o infinita diversitate de momente de viata, cu gingasie si cu adevar desavarsit; chair cand apar in cadrul unor decorative conventii mitologice(in casa Vetiu din Pompei,de exmplu),in serile de Eros-copil sau de Dionysos-copil.Inceputul erei elenistice a fost si marea epoca a picturii grecesti.Dealtminteri pistura si sculptura au evoluat paralel,influentandu-se reciproc,ambele caracterizandu-se prin cautarea efectului imediat.Trei specii de arta miniaturala merita sa fie asemenea mentionate(pe langa abundenta obiectelor de sticla,de fildes,de incrustatii,de bijuterii)-si anume:monedele,cu admirabile portrete,de o mare varietate si excelent lucrate,mai ales cele de aur ,batute de Ptolemei;cameea-care apare acum pentru prima oara la Alexandria,odata cu gema:si indeosebi,figurinele de lut ars.-Aceste statuete de ceramica,reprezentand fiinte umane sau animale,nu mai au functia religioasa,votiva sau funerara,de altadata,ci o functie exclusiv estetica,servind pentru a impodobii interiorul caselor celor ce nu aveau posibilitatea sa-si procure costisitoarele statuete de bronz.Aceste "papusi"-cum le numeau grecii-erau produse si multiplicate in sec.4-2i.e.n,prin tipare in mai multe ateliere din Asia Mica.In Grecia,faimoase au devenit atelierele din Tanagra,o localitate din Beotia.Sub numele generic de tanagre vor fi cunoscute deci aceste figurine-unele reproducand in miniatura opere celebre,altele reprezentand figuri reale de femei(foarte rar de copii-si niciodata de divinitati) cu o incantatoare eleganta,gratie si expresivitate.

Periodizarea

PERIOADA HOMERICA (secolul XII-secolul VIII i.e.n.)

Idolii reprezentati in statuete de marmura datand din mileniul III i.e.n. si descoperite in Insulele Egee sunt dovezi ale unei evoluate creatii plastice. Sculptura 'Cantaret din harpa' ilustreaza sinteza volumelor.

PERIOADA ARHAICA ( secolele VII si VI i.e.n.)

Aceasta perioada coincide cu marea colonizare greaca. Dorienii si ionienii devin stapani in Mediterana. In acest timp se remarca in arhitectura conceperea planurilor de temple si a stilurilor doric si ionic. Este perioada 'Apolonilor arhaici' si 'Korelor' in sculptura.

PERIOADA CLASICA ( secolul V i.e.n.) - secolul lui Pericle

Secolul V i.e.n. este 'secolul de aur' sau 'secolul lui Pericle'. In arhitectura apar ansamblurile Olimpia si Delhi. In sculptura se evidentiaza opere cum ar fi: statuia din bronz 'Poseidon', grupul statuar 'Tiranoctonii' si sculpturi aflate in frontoanele templelor de la Olompia, Delphi, Egina. Templul lui Zeus din Olimpia a fost proiectat de un rerenumit arhitect, Libon. Statuetele frontoanelor si reliefurile fatadei au fost sculptate din marmura de Paros.

CLASICISMUL (a doua jumatate a secolului V i.e.n.)

Acropolea Atenei trezeste admiratia tuturor. In anul 447 i.e.n., Fidias a fost insarcinat de Pericle sa coordoneze un mare numar de arhitecti, sculptori, mestesugari, in calitate de arhitect-sef. Intr-o perioda de 40 de ani s-au construit: Parthenonul (447-432i.e.n.), Propileele (437-432 i.e.n) si Erehteionul (430-418-410 i.e.n.). Propileele, constructie conceputa de Mnesicles, marca delimitatarea lumii profane de lumea sacra.

Parthenonul, dedicat zeitei Atena, este capodopera arhitecturii clasice. Personalitati ale sculpturii clasice: POLICLET a innoit sculptura, introducand contrapunctica si a creat tipul de frumusete ideala (Dorifonul, Diadumenul). MIRON (MYRON) a completat conceptia artistica a 'secolului de aur' prin opera reprezentativa 'Athena si Marsyas'-grup statuar care prezinta doua civilizatii, doua tipuri comportamentale, Athena reprezentanta grecilor si a spiritualitatii clasice - senina, echilibrata, cu o conduita elevata datorata controlului ratiunii asupra impulsurilor si Marsyas dominat de instincte, cu un temperament impulsiv.

'Discopolul' este a doua opera reprezentativa a lui Miron si este simbolul victoriilor in competitii sportive. Opera este o sinteza a ideii de miscare. Chipul este senin si pare ca nu participa la incordarea muschilor.

CLASICISMUL TARZIU ( secolul IV i.e.n.)

Pentru aceasta perioada, reprezentativi sunt: Scopas, Lisip, Praxiteles. Scopas este originar din Paros - insula marmurei. Operele sale subliniaza stari sufletesti, pasiuni si emotii. Lisip - originar din Siciona a sculptat in mod deosebit in bronz. O capodopera a sa este 'Apoxiomenos' care reprezinta un atlet ce isi curata nisipul de pe piele dupa o intrecere sportiva. Atent la detalii fizionomice, a realizat o serie de portrete, cum ar fi portretul lui Alexandru cel Mare. Praxiteles - originar din Atena ( 'Hermes cu copilul Dionysos in brate', 'Apollo Sauroctonul', 'Afrodita din Cnid').

PERIOADA ELENISTICA ( sfarsitul secolului IV I.e.n.)

Civilizatia s-a indreptat in aceasta perioada catre Orient. Alexandru Macedon, admirator al culturii grecesti, a determinat circulatia dintre cultura orientala si cultura greaca.

Sculptura a evoluat diferit in functie de scolile din regatele elenistice. Cateva teme definitorii sunt: tema varstelor, temele patetice, tema eroicului, subiecte mitologice. Tema varstelor: copilaria - "Copilul cu gasca', adolescenta - 'Adolescent dormind', tineretea - "Venus din Cirene', maturitatea 'Afrodita', batranetea 'Batrana betiva'. Tema eroicului - sculptorii greci subliniau eroicul prezent la alte popoare, eroismul galilor- 'Gal murind'. Teme mitologice: 'Venus din Milo' si 'Victoria din Samotrace'. Teme patetice - care subliniaza suferinte fizice, morale: 'Laocoon', 'Marsyas in supliciu'.

Stiluri artistice grecesti

STILUL DORIC

Era cel mai simplu si mai sobru. Coloanele dorice nu aveau baza sprijinindu-se direct pe ultima treapta. Capitelurile dorice erau alcatuite dintr-un element numit echinus (de forma unei pernute) si un dreptunghi orizontal numit abacus care sustinea incarcarea cladirii de deasupra.

Cel mai vechi templu doric este templul lui Hera din Olympia. Initial templele aveau 6 coloane in partea din fata si cea din spate si cate 16 pe fiecare parte. Aceasta ducea la un raport lungime/latime de 3 la1. Arhitectii greci au considerat ca aceste proportii sunt prea mari si in timp au redus treptat acest raport pana la aproape 2 la 1. Parthenonul din Atena are de exemplu 17 coloane pe parti si cate 8 in fata si in spate.

STILUL IONIC

Aduce cu el coloanele ionice care erau mai inalte si mai frumoase decat cele dorice.

Coloanele ionice nu mai stateau direct pe ultima treapta ci pe o baza iar capitelurile coloanelor ionice aveau forma a doua spirale, element care semana cu un sul partial desfacut. Acesta statea pe o mica banda decorata aflata in capatul stalpului. Coloanele ionice aratau diferit privite din fata sau din spate si din lateral.

Concluzia a fost ca desi stilul ionic este mai decorativ si gratios decat cel doric, nu prezinta robustetea acestuia. Templul lui Hera din Samos si templul lui Artemis din Ephesus sunt exemple de temple construite in stilul ionic.

STILUL CORINTIAN

A fost cel mai sofisticat si s-a utilizat in principal pentru coloane de interior. Coloanele corintiene aveau capiteluri inalte in forma de clopot rasturnat acoperite cu frunze sculptate. Prima coloana corintiana se afla in templul lui Apollo Epicurius din Bassae.

Exemple de sculpturi

-Apollon arhaic(Kouros):Reprezentari de baieti si fete constituie un pas inainte in evolutia sculpturii.Apollonii arhaici sau reprezentarile de baieti(Kouroi) infatiseaza nuduri de tineri, bine dezvoltati fizic,unii cu siluete zvelte,altii mai greoaie, in care anatomia este foarte bine subliniata si proportionata.Ei au inca o atitudine incremenita,majoritatea dintre ei avand bratele lipite pe langa corp si schiteaza mersul spre inainte cu piciorul stang.Fata capata o usoara expresivitate prin inflorirea unui suras abia schitat.Tratarea plastica a formelor ramane inca severa si aspra.Korele infatiseaza femei tinere cu siluete zvelte,toate imbracate in vesminte bogate.Hainele nu ascund formele trupului,care se simpt sub drapajul tratat decorativ.Spre deosebire de baieti,fetele sunt reprezentate in pozitii si atitudini mult mai variate,accentuandu-se ideea de miscare.Mainile(in majoritatea cazurilor) sunt indepartate de trup,sugerand desfasurarea unor miscari cu bratele.Se observa grija pentru detalii,podoabe, bijuterii, sau aranjarea parului.Se foloseste lolicromia(buze,ochi,par,bijuterii).Desi au acelasi suras arhaic pe buze,la fel ca si baietii,exista o mai mare varietate de expresii ale chipului sugerand veselia,ironia,etc.

-Moscoforul(sau Purtatorul de vitei):Dovedeste o tot mai buna intelegere a anatomiei prin sugerarea incordarii muschilor pectorali si a bratelor departate de trup,pentru a suporta greutatea vitelului purtat pe umeri.Expresia chipului linistit,cu zambetul pe buze,nu sugereaza efortul depus,ramanand complet lipsit de expresivitate.

-Discipolul,Miron:Reprezinta un atlet care se pregateste sa arunce discul.Este timpul general aruncatorului de disc.Pozitia sa sugereaza momentul dinaintea declansarii miscarii,detensionarii trupului.Este redata,deci,o secventa a miscarii si anume momentrul dintre flexiune si detenta.Miscarea este foarte indrazneata si nemaintalnita pana atunci.Pozitia aruncatorului sugereaza instabilitatea si cuprinde mai multe directii de dezvoltare.Corpul aplecat spre inainte este format din mai multe planuri:capul usor dat pe spate asezat pe un plan diferit al trupului,iar bratul drept este proiectat spre inapoi in prelungirea umerilor,pentru a sugera momentrul pregatirii;celalalt brat este sprijinit pe piciorul drept,soldurile sunt rasucite pe un ax opus cu cel format de umeri si picioarele indoite inegal.Pozitia trupului este aleasa pentru a pune in valoare frumusetea musculaturii pectoralilor sau a umerilor.Efortul depus nu este sugerat nici prin incordarea suficienta a musculaturii,nici prin expresivitatea chipului care,desi concentrat si atent,nu exprima stradenia si tensiunea trupului.

-Menada dezlantuita-Scopas:Cunoscuta si sub numele de Bacanta,statuia infatiseaza o menata(preoteasa in slujba lui DIonysos) surprinsa intr-un dans sacru.Este o compozitie foarte dinamica.Dorind sa redea extazul menadei in timpul dansului,sculptorul aseaza trupul pe o linie in spirala ascendenta intr-o miscare avansati.Capul este dat mult spre spate, pieptul este ridicat, iar corpul incordat.Drapajul vssmintelor ce se muleaza pe trup este agitat,dezgolind partial trupul.

-Apollo Sauroctonul-Praxiteles Stauia il infatiseaza pe zeul Apollo jucandu-se cu o sageata si incercand sa omoare o soparla ce se suie pe un trunchi de copac.Privirea,gestul,pozitia capului exprima intentia evidenta de a tinti soparla.Trupul este tanar, zvelt, gratios, delicat.Pozitia corpului sugereaza ca jumatatea inferioara a trupului este relaxata,picioarele exprimand odihna,iar jumatatea de sus,prin bratul care se indreapta spre soparla este intr-o miscare linistita.Linia trupului este serpuita si din cauza pozitiei soldului este nevoie de un punct exterior de sprijin(copacul).

Imagini

CONCLUZIA

Extinderea productiei artistice grecesti pe o arie geografica atat de vasta a dat un puternic impuls, in toate tarile, dezvoltarii si difuziunii artei.Pe de alta parte , cu normele ei estetice care aveau calitatea de a actiona intr-un mod mai direct asupra sensibilitatii unui public tot mai larg; in acelasi timp, largindu-si viziunea prin adoptarea unei sfere tematice mai bogate ,totodata facand apel la mijloacele expresive mai de efect si indraznind numeroase inovatii tehnice, arta elenistica a avut un rol mai mare decat arta clasica greaca in formarea artei timpurilor moderne.

Asa vorbi Socrate, cel mai intelept dintre greci, daca prin intelepciune intelegem faptul de a infrunta greutatile vietii cu calm, cu curaj si inteligenta, si a scoate din ele toata invatatura ce se cu­vine: "Cinstite Pan - vorbi intr-o zi, cand prietenii lui, cu care se plimba pe malurile raului Ilissus, ii cerura sa adreseze o rugaciune zeilor acelui loc - cinstite Pan, si voi divinitati ale acestui loc, puneti-mi frumusetea in inima si faceti ca viata mea inte­rioara sa se armonizeze cu viata exterioara. Sa pot socoti bogat pe cel intelept. Sa n-am mai multa avere decat ar putea duce cu sine un om cumpatat.

Arta greaca veche exprima cele mai inalte sentimente, cele mai nobile nazuinte ale cetateanului grec din Antichitate. Operele clasice sunt de mare valoare si sunt renumite in lumea intreaga; ele au dat idealul perfectiunii artei europene din primul ev mediu si de la Renastere incoace.

BIBLIOGRAFIE

1)Adelina Piatkowski (1988),O istorie a Greciei Antice ,Editura Albatros,Bucuresti;

2)Bogdan Pantu,Mihaela Buliga (2007),Istoria artelor si a arhitecturii,Editura Art, Bucuresti;

3)Ovidiu Drimba (2003),Istoria culturii si civilizatiei III,Editura Saeculum i.o.,Bucuresti;