Co2 pentru plante, metoda DIY

Co2 pentru plante, metoda DIY

Pentru a creste plantele noastre au nevoie de 3 lucruri : lumina , nutrienti si co2.Cum primele doua se rezolva destul de usor , o sa prezint modul cel mai simplu si ieftin de a o rezolva si pe cea de-a treia, co2-ul.Co2-ul este hrana principala a plantelor fara de care nu se poate face fotosinteza.In natura acesta este produs de organismele vii in cantitati indestulatoare ,dar intr-un acvariu povestea se schimba.Daca nu avem acvariul suprapopulat ,co2-ul produs de pesti nu este de ajuns pentru a ajuta plantele sa creasca mari si frumoase cum ne dorim , asa ca trebuie introdus pe cale artificiala.Exista doua metode pentru a face acest lucru cea DIY(Do it yourself) sau cea profesionala cu butelie de co2 care este mult mai costisitoare.

Din acest motiv o sa incerc s-o prezint pe prima.

Hardware necesar :

- o sticla de 2 l de cola /fanta sau apa minerala , care sa reziste la presiune.Exclus cele de apa plata.

- aproximativ 2 m de furtun subtire ca cel de la pompele de aer

-un robinet din plastic(se gasesc cam la orice pet-shop) cu care sa reglam debitul de co2 si de preferabil o valva antiretur care nu permite apei din acvariu sa ajunga in sticla cu co2.

Astea sunt lucrurile de baza cu care putem incepe constructia 'utilajului' :

Luam capacul sticlei dam o gaura in el , destul de mare pentru a putea intra un capat al robinetul cat mai fix.Il lipim cu super-glue sau picatura pentru a ramane fix si a nu permite aerului sa iasa.E bine sa-l izolam si cu silicon atat pe exteriorul cat si pe interiorul capacului.

Dupa ce am executat aceasta operatiune trebuie sa construim numaratorul de bule.Numaratorul de bule este un recipient transparent , in care punem apa ,apa prin care trece co2-ul pentru a putea 'masura' cantitatea pe care o introducem in acvariu.

Acesta poate fi facut din multe lucruri ,incepand de la sticle de jumatate de litru pana la seringi.Al meu este facut dintr-o seringa, la gaura pe unde iese lichidul am conectat furtunul care vine de la sticla de co2(taiem 1 m de exemplu din furtunul de 2 m) si l-am izolat cu silicon.In partea de sus a seringii am dat o gaura une am lipit tot cu silicon un alt furtun care trebuie sa mearga in acvariu.Mai stiu o alta metoda tot cu seringa care poate asigura o etansesitate mai buna.Scoatem partea mobila a seringii , bagam un dop de cauciuc cat mai fix posibil in ea.In dopul de cauciuc dam o gaura si introducem o tzeava(de ex un betisor de acadea) prin care sa treaca co2-ul si pe care s-o putem introduce cat mai fix in furtunul care duce spre acvariu.

Principiul de functionare e simplu.Umplem seringa/recipientul pana la jumatate cu apa(apa sa nu ajunga si la gaura de sus) , iar gazul care vine din sticla de co2 sub forma de bule ,trece prin apa si poate fi numarat sub forma de bule.Cantitatea de co2 care se baga in acvariu este de 1-2 bule pe secunda.Reglajul se face de la robinetul lipit de capac.

Pentru a se dizolva in apa co2-ul are nevoie de un dispozitiv numit reactor.Exista multe tipuri de reactoare atat de cumparat cat si DIY .Unul eficient DIY este un filtru intern umplut cu bureti cu porii mici.In interiorul acestuia se introduce furtunul cu co2 pentru a putea fi amestecat cu apa si a avea contact cat mai mult timp cu aceasta.Daca nu vreti sa va complicati puteti folosi o simpla piatra de aer dar rezultatele nu vor fi la fel de bune

Dupa ce am construit tot ansamblul ,am pus furtunele ,le-am izolat cu silicon pe unde e nevoie nu ramane decat sa preparam reteta.

Cea mai simpla este cea doar cu drojdie si zahar.Cumparam un plic de drjodie uscata (merge si cea proaspata dar sa nu fie expirata), il amestecam intr-o cana cu apa calduta si il punem in sticla de 2 l.Adaugam in sticla o cana de zahar si apa pana cand aceasta ajunge la 3 sferturi din inaltimea sticlei.

Punem capacul ,il strangem bine si asteptam producerea co2-ului .Reactia incepe cam la 2 ore dupa adaugarea ingredientelor si dureaza aproximativ o saptamana.Putem sa punem ingredientele seara iar dimineata gasim sticla tun , plina de co2.Reglam numarul de bule de la robinet.

Atentie : introducerea co2-ului in cantitati prea mari poate duce la scaderea ph-ului si imbolnavirea pestilor.

O reteta imbunatatita este cea cu gelatina :

Ingrediente pentru o sticla de 2l:

- 5.5 cani cu apa

- 1.5 cana cu zahar

- 20g gelatina

- 0.5 lingurita drojdie

- 1 lingurita bicarbonat de sodiu

Preparare:

1. In jumatate de cana cu apa rece se pune gelatina, se amesteca si se lasa la hidratat cam 5 minute (altfel face cocoloase).

2. Intr-o craticioara se pun 2.5 cani cu apa calda in care se dizolva zaharul.

3. Se adauga cana cu gelatina.

4. Se pune craticioara pe foc si se amesteca des.

5. La primul clocot se ia de pe foc (nu e bine sa fiarba, ca se distruge gelatina).

6. Se adauga bicarbonatul de sodiu si se amesteca bine.

7. Se lasa la racit pana se poate turna in sticla.

8. Se pune sticla in frigider si se lasa cateva ore sa se inchege bine.

9. Cand s-a inchegat gelatina se adauga 2.5 cani de apa calduta in care a fost in prealabil dizolvata drojdia.

10. Se conecteaza bomba la furtunul de CO2. In cateva ore trebuie sa inceapa productia de CO2.

Metoda asigura o buna constanta a debitului de CO2, in mod normal nefiind nevoie de robinet pentru dozare. Nu exista nici un pericol de explozie pentru ca in sticla nu se acumuleaza o presiune deloc mare. Pe mine un amestec ma tine pana la o luna - vara poate va tine ceva mai putin pentru ca temperatura ridicata grabeste procesul.

Drojdia “mananca” zaharul din apa, dar prezenta gelatinei reduce aceasta cantitate si o mentine oarecum constanta. Acest lucru face ca reactia sa nu fie agresiva la inceput urmand apoi sa se diminueze, fapt ce ar duce la un flux inegal de CO2.

Veti observa ca odata cu trecerea timpului, stratul de gelatina scade, iar nivelul apei va creste in sticla.

Ocazional se intampla sa moara drojdia inainte de a se epuiza zaharul. Adica in sticla mai ramane gelatina, dar productia de CO2 e diminuata. In cazul acesta se baga sticla la frigider sa se inchege bine gelatina cu zaharul ramas, se arunca apa si se pune din nou o masura de apa+drojdie ca in reteta de mai sus.

Pentru o crestere a debitului se incearca adaugarea cate putin a unei mici cantitati de drojdie dizolvata in prealabil in apa.

OBS!!!! Nu detaliez aici, dar tin sa reamintesc, importanta testelor de KH , Ph si CO2 pe care va trebui sa le faceti des in timpul perioadei de proba si macar o data, de doua ori pe saptamana in momentul in care totul e setat si functioneaza ok.

Pentru aceasta, pe langa testele individuale, mi-am cumparat (tot de la petshop) un test permanent de CO2 + Ph (de la JBL). Nu e cine stie ce, dar in conditiile in care se cunoaste valoarea Kh-ului, iti da o idee despre starea acvariului. Si o privire aruncata dimineata inainte de plecarea la lucru si una seara la sosirea de la lucru :-P, eu zic ca e suficient.

Si nu in ultimul rand, amintesc ca este ESENTIALA prezenta unei iluminari de calitate si o fertilizare cat se poate de buna a plantelor. Dar asta este o alta discutie prezenta deja in nenumarate topicuri pe forum.

Avantaje:

- costuri de productie si intretinere reduse;

- efecte benefice vizibile

Dezavantaje:

- imposibilitatea unui control precis;

- trebuie facute, iterativ, teste de debit in functie de cantitatea de drojdie;

- trebuie facute destul de des teste de apa pentru a vedea daca ne incadram in parametrii propusi;

- existenta unei posibilitati ca totul sa scape de sub control fapt care, in lipsa noastra, ar avea consecinte catastrofale asupra locuitorilor din acvariu, mai ales daca volumul de apa e mic.