Povesti de viata

Povesti de viata

Dumitrita

Nu departe de sosea, langa cimitir se afla micuta scoala din satul Dumbrava, Bacau. Intr-una din clasele mici, o poti gasi pe Dumitrita Patru, unul dintre zecile de copii din proiectul « Ajuta un copil sa devina adult ». Dumitrita are par balai si ochi de cer. Este eleva in clasa a V-a si invata cu sarg pentru ca vrea sa devina doctorita « ca sa faca bine oamenilor ». Diriginta - profesoara de biologie - arata cu mandrie catre notele din catalog, asezand alaturi si speranta unui viitor ucenic. S-ar putea spune ca visul acesta nu este cu nimic mai presus sau mai prejos decat al oricarei alte fetite. Ceea ce se afla insa dincolo de visul acesta este o motivatie puternica, o bunica bolnava de aproape sase ani.

Imediat ajunsa acasa de la scoala, ii pupa pe mama si pe fratiorii ei si nu zaboveste prea mult pana sa intre in casa de alaturi. Intr-o camaruta, pe un pat intins langa geam, sta o bunica cu basma. Cu calm parintesc, Dumitrita ii aranjeaza perna si cateva suvite cazute. Emotionata, bunica povesteste despre noptile in care Dumitrita dormea alaturi de dumneaei, exact altfel decat rostul firesc al lucrurilor. Bunica nu ii citeste fetitei povesti de noapte buna, ci fetita ii creaza bunicii un univers cu final fericit.

Ne-am obisnuit ca aici, in lumea noastra, totul sa fie smuceala, ghiont, acuzatie, resentiment, acreala, dar acolo in camera bunicii totul poate deveni poveste. Si Dumitrita o scrie - ce inceput mai promitator pentru o meserie dedicata vietii oamenilor din jur ?

Valentina Filip

Viata Valentinei Filip, fetita de numai 11 ani din comuna Baneasa, judetul Galati, este reeditarea vietii copilului fara copilarie. De cand se stie, locuieste intr-un canton izolat al C.F.R., chiar langa calea ferata. Pentru ca mama ei la cei 27 de ani este coplesita de greutati, pentru ca tatal este mai mult absent si pus pe harta atunci cand revine in familie, Valentina si-a luat in serios rolul de lider, sfatuitor si ajutor de nadejde in familia populata cu inca cinci prichindei. Desi nu se bucura de privilegiile fratelui mai mare, stie de mica ce are de facut in viitor. Vrea sa invete ca sa devina medic pentru a fi de folos oamenilor bolnavi. In plus, este o luptatoare si isi pune deoparte timp pentru a invata. De altfel, rezultatele ei scolare sunt foarte bune, motiv pentru care a fost rasplatita de conducerea scolii in care invata cu un calculator.

Pentru ca fiecare copil are dreptul de a-si indeplini visul, ADRA o asista pe

Valentina in cadrul proiectului "Ajuta un copil sa devina adult'. In prezent facem planuri pentru evaluarea starii de sanatate a tuturor copiilor (care nu au deficiente sau probleme de sanatate, dar sunt foarte palizi si susceptibili la imbolnaviri), pentru asigurarea necesarului de hrana si pentru marirea spatiului locuibil cu inca o camera. Sigur ca vom avea in vedere implinirea visului Valentinei. Vrem ca grija pentru fratii mai mici sa n-o copleseasca astfel incat sa uite de jocul copilariei si in aceiasi masura, de visul ei ambitios.

Tripleti

Oameni foarte harnici si plini de iubire, Mihaela (29 ani) si Florin (30 de ani) Coada din localitatea Beresti Bistrita se pregateau in urma cu un an si jumatate sa devina parinti de gemeni, pentru ca asa aflasera in urma ecografiilor. Surpriza din sala de nasteri le-a adus bucurie dar si destula ingrijorare. Doi baieti si o fetita, care cantareau fiecare 800 de grame, au venit pe lume, sanatosi, anuntand inca odata triumful vietii. Acum cele trei mogaldete stau in trei patuturi alaturate, plang, rad, dorm sau exploreaza mediul de viata, asistati indeaproape de parintii lor grijulii.

Tripletii, minuni care vin pe lume odata la 6889 de nasteri ne-au impresionat si prin povestea de viata a parintilor lor. Ambii au fost abandonati de cei care le-au dat viata. Pe Mihaela a crescut-o bunica, pentru ca mama a plecat fara sa-i ia cineva urma vreodata. Ai lui Florin s-au despartit cand el era foarte mic, asa ca dupa ani de zile, cei doi orfani s-au intalnit si au format o familie adevarata. Pe langa cei trei copii care le ocupa acum cea mai mare parte a timpului, au in grija si gospodaria cumnatei. O curte maricica si maturata, rezerve insemnate de lemne, casa ingrijita - totul arata o harnicie si o intelepciune a vietii ale caror radacini sunt greu de identificat. Nu doar ca fiecare dintre ei are o ocupatie (ea este croitoreasa, el este paznic la o societate din zona), dar aproape au finalizat constructia propriei  case la care au muncit cu mainile lor .

Fara indoiala ca trei copii mici reprezinta o mare responsabilitate pe care tinerii parinti sunt gata sa si-o asume, uniti de firele nevazute ale unei experiente comune de viata. Fara a sti ce este o familie intreaga, familia Coada ofera cu inima un mediu prielnic pentru cresterea si dezvoltarea acestor copii. Tripletii vor cunoaste semnificatia cuvintelor « mama », « tata » si «familie » si vor avea o altfel de viata decat au avut parintii lor.

Fara acte

Cand pleci din Racaciuni catre comuna Parava judetul Bacau, drumul se ingusteaza si devine serpuit cand intri in satul Dragusani Schit. Undeva pe stanga, gospodaria familiei Cernat pare o amintire dintr-un secol trecut. Privesti o casa mica intr-o curte mare, neimprejmuita, inconjurata de ruinele unui grajd. In fata usii, cateva perechi de pantofi mici si mari, asezate in ordine.

Familia este mare si pana acum parintii nu par a fi cazut de acord asupra numarului de copii. In casa, asezati pe singurul pat ingust, se afla patru baieti. Costel - cel mai mare de 11 ani, a luat premiul I in fiecare an, ii place sa deseneze si ii ajuta pe parinti in gospodarie. Cosmin, mezinul, are doar noua luni. Este ud, bea dintr-un biberon un amestec de lapte cu malai, dar zambeste strengareste cand i te adresezi. La Centrul de Plasament de la Hemeius mai sunt doua fete de 9 si 17 ani. Cat despre alti doi copii despre care povesteste tatal, nu se stie nimic.

Parintii muncesc cu ziua, singurul venit constant ramanand alocatia lui Costel, nici mai mult nici mai putin de 32 lei. Desi a recunoscut toti copiii, tatal sustine ca doar Costelus este al lui. Poate de aici izvoraste si grija ca acestuia sa nu ii lipseasca zilnic 1 leu pentru mancarea de la cantina.

E frumoasa si simpla viata in joaca, insa niciunul dintre copiii acestia nu se poate bucura de copilarie, aflandu-se permanent sub amenintarea cu bataia din partea unor parinti betivi. Ambii au fost condamnati la inchisoare pentru rele tratamente aplicate minorilor (Liliana a primit o pedeapsa cu suspendare, iar Constantin a efectuat deja 1 an si 3 luni, fiind eliberat conditionat). In ziua in care i-am vazut, atat mama cat si Vasilica aveau vanatai pe fata. In afara de violenta, copilaria le este marcata si de o realitate din ce in ce mai intalnita: ultimii trei copii nu au acte, ceea ce inseamna ca din punct de vedere oficial nu exista si nu pot beneficia de drepturile elementare: alocatii,tratament medical gratuit, acces la scolarizare.

ADRA si Primaria localitatii Parava monitorizeaza acest caz deosebit de complex. Si pentru ca una dintre cele mai urgente probleme este recuperarea documentelor de identitate, asistentul social Gabriela Istrate a demarat deja procesul de obtinere a acestora. Interventia ADRA i-a redat mamei Cartea de Identitate iar celui mic i-a restituit dreptul la a fi din punct de vedere oficial precum si accesul la cei 200 de RON din alocatii pana va implini varsta de doi ani. Dosarele pentru obtinerea certificatelor de nastere a celorlalti doi copii sunt depuse la Tribunalul Bacau urmand ca sa fie solutionate in scurt timp. Chiar si asa situatia familiei Cernat ramane grea. Parintii vor continua probabil sa bea, Vasile va fi batut in continuare pentru ca se scapa pe el, pamantul nu va fi lucrat. Poate doar Sergiu va merge la scoala si va invata si el sa numere, sa scrie si sa citeasca. Mama nu doreste incredintarea celor doi minori mai vulnerabili intr-o alta familie sau intr-o Institutie de Protectie a Copilului. Cum putem sa rezolvam aceaste probleme cat mai avantajos pentru copii?

Multi copii

In multe culturi, capacitatea de a naste copii este considerata o binecuvantare iar existenta unei familii numeroase se traduce printr-o mare bucurie. Intrebarea care se ridica este, unde se termina bucuria nasterii unui copil si unde incepe responsabilitatea de a-i oferi conditii decente de trai? Mediul rural este cu precadere o zona in care contraceptia si planificarea nasterii sunt doar denumiri pretentioase, prin urmare familiile numeroase sunt regula. Iar cazul Floricai Alexandru din Baneasa, judetul Galati, nu face exceptie.

La cei 39 de ani si dupa decesul a doi dintre copii, Florica multumeste lui Dumnezeu pentru ca, prin voia Lui, va mai avea un copil, al 10-lea. Totusi, lucrurile nu sunt atat de simple. Care sunt conditiile in care se va naste copilasul? Doua camere improprii fara utilitati, ce alcatuiesc un camin foarte modest, cate o bucata de mamaliga la fiecare masa, venituri doar din alocatiile copiilor . Cat despre parintii care traiesc in concubinaj, ce sa spunem !? Mama, o femeie cu studii elementare, este casnica. Tatal, un presupus condamnat pentru furt, nu se implica in gospodarie. Fratii sunt la fel de neajutorati. Cinci mai merg inca la scoala, doi sunt repetenti. Asadar, de unde sa ii vina ajutorul acestei femei ?

Un pas ar fi catre Centrul de Planificare Familiala din cadrul dispensarului local unde familia poate primi consiliere, asistenta si chiar mijloace moderne de contraceptie. Apoi, sunt nevoile imediate. ADRA a inceput inca din 2007 sa-i ajute cu hrana, imbracaminte si kituri igienice. Au primit deja mese, scaune, dar nevoile sunt inca numeroase si orice ajutor mic valoreaza cat o schimbare majora.

Lipsa de intelepciune, ignoranta sau dragoste pentru copii, oricum s-ar numi situatia familiei Budescu, ea este cu certitudine una care indeamna la gasirea unor solutii. Haideti sa le identificam impreuna. Care sa solutia salvatoare?