Hiroshima,
mon amour de Alain Resnais (1959)
In primul
sau lungmetraj artistic, Hiroshima, dragostea mea, Resnais se
foloseste din plin de experienta sa de documentarist. El ne spune o
foarte scurta - dar traita cu intensitate - poveste de dragoste
intre o cineasta franceza (Emmanuelle Riva) si un arhitect
japonez (Eiji Okada). Actiunea se petrece la Hiroshima, unde -cum se
stie - americanii aruncasera prima bomba atomica in 1945.
Resnais foloseste in film lungi secvente din documentele sale
anterioare despre aceasta tragedie, precum si imagini din muzeul
Hiroshima si din orasul reconstruit.
Initial, el intentionase sa realizeze tot
un documentar despre aceasta uriasa catastrofa care a
schimbat soarta celui de al doilea Razboi Mondial, dar pe parcurs s-a
hotarat sa faca un film artistic, introducand amintita poveste
de dragoste. I-a solicitat un scenariu celebrei scriitoare franceze Marquerite
Duras (ea insasi cineasta-scenarista si regizoare),
astfel ca a rezultat un film artistic impresionant atat prin socul
emotional pe care il provoaca imaginile reale ale tragediei atomice,
cat si prin originalitatea aventurii de dragoste. Secventele de
documentar alterneaza cu scene lirice de o mare puritate a sentimentelor.
Dar scenarista si regizorul raman doar la aceasta. Intamplarile
prin care trece la Hiroshima o fac pe femeie sa-si aminteasca
trecutul ei, marcat tot de evenimentele razboiului. In Franta
ocupata de germani, ea traise o alta poveste de dragoste. Se
indragostise sfasietor de un soldat german; cunoscuse iubirea
adevarata si definitiva pentru acel tanar, suportase
reprosurile si neintelegerea familiei si a
cunoscutilor si, in final, suferise marea durere a pierderii
iubitului care, in ultima zi a ocupatiei, fusese impuscat. Amintirile
duioase si dureroase legate de acest episod, care ii deviase traseele
normale ale vietii, devin din ce in ce mai pregnante pe parcursul scurtei
relatii cu arhitectul japonez. La sfarsitul filmului cei doi se
despart, vazandu-si fiecare de drumul lui.
Este foarte
evidenta in scenariu marea scriitoare Marg. Duras, care in toata
opera ei e preocupata de ideea ca trecutul ne marcheaza
prezentul si ca memoria, in general, joaca un rol determinant in
intreaga noastra viata.
In Hiroshima . ,
Resnais foloseste o structura
filmica deosebit de complexa, cu numeroase flashbackuri, care
dezvaluie treptat tot mai mult din trecut, pe masura ce acesta
capata ascendenta asupra prezentului. Structura aceasta are
perfecta coeziune si datorita muzicii obsedante (Giovanni Fusco
si Georges Delerue), iar dimensiunea puternic emotionala ii este
conferita de jocul actoricesc, in special de cel al Emmanuellei Riva, "al
carei chip inregistreaza pana si cele mai mici nuante
ale emotiilor complexe ale personajului"
