Enarmonia sonora

Enarmonia sonora

Se numesc enarmonice sunetele care exprima acelasi punct de intonatie din scara sonora, dar poseda nume si expresii grafice diferite. De exemplu: do diez este enarmonic cu re bemol

si bemol este enarmonic cu la diez

re dublu-bemol este enarmonic cu do

fa dublu-diez este enarmonic cu sol.

Fiecare din cele 12 puncte de intonatie ale scarii cromatice - daca nu se folosesc triple si cvadruple alteratii - poate fi exprimat prin trei sunete enarmonice, cu exceptia punctului de intonatie nr. 9, care se reda numai prin doua sunete enarmonice (sol diez si la bemol).

Scara cromatica cu sunetele ei enarmonice:

a) Enarmonia absoluta si relativa

Din punct de vedere al preciziei acustice, enarmonica este de doua feluri: absoluta si relativa.

Doua sau mai multe sunete se considera enarmonice in mod absolut daca intre ele nu exista nici o diferenta acustica, avand deci aceeasi frecventa.

Doua sau mai multe sunete se considera enarmonice in mod relativ daca intre ele sunt diferente acustice de marimi infime (microintervalice).

Enarmonia absoluta opereaza numai in sistemul de intonatie egal temperata, iar cea relativa, in sistemele de intonatie netemperata (Pitagora si Zarlino) si inegal temperata (Mercator-Holder).

Diferenta acustica dintre doua sunete enarmonice in sistemul lui Pitagora este data de relatia 74/73 (5.88 savarti), iar in sistemul lui Zarlino, de relatia 128/125 (10,30 savarti).

b) Enarmonia functionala

Este enarmonia sonora numai o problema de exprimare grafica, asa cum pare la prima vedere ? Desigur ca nu !

În muzica, unde ni se infatiseaza adevarata valoare a enarmoniei, avand aici multiple intrebuintari, doua sunete enarmonice exprima pe plan functional realitati diferite.

Sa comparam - spre exemplu - sunetele enarmonice re diez si mi bemol; acestea se deosebesc prin faptul ca fac parte din sisteme functionale diferite, de unde consecinta ca in rezolvarea melodico-armonica, dupa conceptul tonal, sunt tratate distinct, cerand fiecare rezolvarea spre alte puncte de intonatie:

Cele doua sunete - desi enarmonice - iau deci in rezolvare drumuri dife­rite, procedeu utilizat in modulatia dintr-o tonalitate in alta pe calea enarmoniei.

Înlocuirea enarmonica a sunetelor opereaza, de asemenea, in teoria intervalelor, acordurilor, tetracordurilor, modurilor si tonalitatilor.

Enarmonia constituie, asadar, un principiu activ in muzica, utilizandu-se in travaliul componistic sub multiple forme si aspecte, in diverse stiluri si genuri ele creatie.