Felix Mendelssohn Bartholdy

  Felix Mendelssohn Bartholdy

La finele primului deceniu al veacului al XIX-lea, in 1809,cand mai traia inca Beethoven, Weber si Schubert, s-a nascut la Hamburg Felix Mendelssohn Bartholdy. Ca fiu al unui bogat bancher evreu, Abraham Mendelssohn (care si-a botezat copiii in religia protestanta spre a-i feri de posibilele discriminari), micul Felix a avut tot ce si-a dorit inima si s-a bucurat de o educatie princiara. "Dotat cu o inteligenta si o sensibilitate putin obisnuita, el a gasit in familia sa o traditie artistica neobisnuita" . In profida faptului ca bunicul sau Moses Mendelssohn a primit o educatie rabinica, acesta era un om cu spirit larg, cunoscator al limbilor clasice si cu inclinatii spre filosofie.

La patru ani de la nasterea sa, familia se muta la Berlin. Atenta educatie si instructie, supravegheata cu atentie de tatal sau, au dat roadele asteptate.

Studiile muzicale le-a facut cu Ludwing Berger, pianist notoriu si cu Karl Zelter, autor de lieduri si consilierul muzical al lui Goethe.

La Londra, (1829), centru muzical infloritor, a debutat ca pianist si dirijor al propriilor sale creatii si al unor autori consacrati. Peisajele naturii si incarcata istorie a Scotiei l-au captivat si stimulat in crearea "Simfoniei Scotiene" si a uverturii "Hebridele". Pe solul italian (1830), in afara de cunoasterea cantecelor si a dansurilor populare, folosite apoi in "Simfonia Italiana" si in unele "Cantece fara cuvinte", el a admirat muzica religioasa, pictura Renasterii si ruinele antice.

In domeniul creatiei, Mendelssohn a fost atasat de clasicism si mai putin de muzica noua a lui Chopin, Berlioz sau chiar Schumann, de unde acea moderatie specifica stilului sau.

Intr-o viata scurta, de numai 38 de ani, a scris 121 lucrari in toate genurile,vadind in clasicismul constructiilor o imaginatie vie si un lirism pitoresc. Respectul formelor clasice traditionale este ecoul educatie sale ingrijite si firii sale sobre, retinute, fara excesele romanticilor. Dar creatia sa reflecta si o atitudine romantica, generata de imaginatia sa poetica, de delicatetea sa sufleteasca si de sensibilitatea la frumosul naturii.

Din tematica romantica, Mendelssohn preia in opera sa fantasticul basmului si contemplarea naturii, dar fara misterul atat de indragit de romantici. Nimic sumbru sau demonic nu contine fantasticul sau, ci el evoca lumea feerica prin imagini de basm, create de fantezie populara. Natura este pentru el un prilej de incantare, de evocare a unor imagini din trecut. Uvertura "Visul unei nopti de vara" este relevanta in aceasta privinta.

Atunci cand abordeaza tematica naturii sau fantasticul basmului, Mendelssohn ramane un liric, peisajul naturii ca si imaginile de basm le realizeaza printr-o muzica de un lirism induiosator. El va liriza atat formele mari simfonice, cat si miniatura pianistica, asa incat nu va ajunge la patosul eroic sau la inclestarile dramatice specifice marilor romantici.

Muzica sa cucereste mereu prin claritatea stilistica si perfectiunea formei, Ceaikovski considerandu-l drept model de puritate stilistica: "Ramane totdeauna un exemplu de puritate ireprosabila a stilului, o individualitate muzicala pronuntat conturata, care paleste fata de stralucirea unui geniu ca Beethoven, dar care se distinge in grad mai inalt de multimea de mestesuguri ai scolii germane".

Mendelssonhn a scris comedie: "Visul unei nopti de vara", lucrari simfonice si concertante: simfonia-cantata "Lobgesang", "Simfonia Reforma", "Scotiana" si "Italiana", uverturi: "Hebridele", "Marea linistita", "Calatorie fericita", muzica de camera: sapte "Cvartete de coarde", doua "Cvintete de coarde", un "Octet de coarde", "Trio-uri cu pian", opera: "Nunta lui Camachi", lieduri, motete etc.

Mendelssohn se numara printre compozitorii care pastreaza un echilibru intre fervoarea romantica, care cuprinsese intreaga creatie artistica in acel timp si forma clasica cu limpezimea ei stilistica.