Franz Schubert

Franz Schubert

Pleiada marilor figuri ale romantismului muzical se deschide cu un contemporan al lui Beethoven, cu Franz Schubert ( 1797-1828). Desii ambii vietuiesc in acelasi oras Viena, in primele decenii ale veacului al XIX-lea, creatia lor este foarte diferita. De origine modesta ambii muzicieni au dus " o viata de artist liber neinrolat in suita vreunui principe" .

Nascut in 1797, la Lichtenthal, o suburbuie a Vienei, Schubert este atras de mic de universul muzicii, intrucat in casa tatalui sau, invatatorul Franz Schubert, membrii familiei erau instrumentisti amatori. In viata micilor functionari sau a intelectualitatii satesti, muzica ocupa un loc insemnat. Odata cu abecedarul, copilului i se punea in mana si un instrument muzical.

Primele lectii muzicale le primeste de la la tatal si fratele sau mai mare, apoi de la organistul capelei parohiale Michael Holzer care constatand rapidele sale progrese, va declara ca nu mai are ce sa-l invete.

In 1808, la varsta de 11 ani este admis la Convictul orasenesc din Viena, unde erau instruiti copiii-cantareti ai capelei curtii. Pentru formatia sa muzicala, anii petrecuti in aceasta scoala avea o deosebita importanta.Aici si-a continuat instructia muzicala cu Wenzel Ruzciska, care i-a dezvaluit stilul muzicii italiene de opera. La baza pregatirii sale nu a stat un studiu indrumat metodic, ci contactul strans si zilnic cu creatia muzicala.

La varsta de 16 ani (1813), Schubert paraseste colegiul si, dupa zece luni de cursuri la 'Seminarul pedagogic', devine ajutor de invatator la Scoala din Lichtenthal, alaturi de tatal sau, unde, timp de cinci ani, va preda copiilor scris-cititul. In aceasta vreme apar cele mai bune lieduri din creatia sa: 'Margareta la torcatoare', 'Trandafirul', 'Calatorul', 'Pastravul' , 'Fata si moartea', 'Regele ielelor', si muzica religioasa.

Creator inzestrat cu o neobisnuita usurinta de a se exprima, cu viziunea clara si simpla a omului neviciat de viata curteana sau de salonul omului de afaceri, el a surprins viata intr-o muzica foarte limpede si elocventa.

"Jena financiara, nemultumirile avute cu editorii care ofereau sume derizorii, ca si semnele boli, i-au intunecat ultimii ani ai vietii ". Muzica scrisa in acesti ani, ciclurile de lieduri 'Calatorie de iarna', 'Cantecul de lebada', Cvartetul de coarde ' Fata si moartea', Cvintetul de coarde (cu doua violoncele), Simfonia a IX-au sunt strabatute nu numai de tristete, ci de accente tragice si de un viguros dramatism.

"Creatia cea mai variata si cea mai bogata o constituie genul liedului" . Cele peste sase sute de lieduri denota usurinta cu care crea si bogata sa inspiratie.Provenite din cantecul popular, lieduri sale prezinta un acompaniament succit si sugestiv. Pianistul Schubert a avut un deosebit simt al sugerarii prin mijloace instrumentale, elaborand formule de maxima simplitate, dar deosebit de plastice. Dar el nu se margineste numai la liedul-cantec, alcatuit dintr-o linie melodica simetrica sustinuta de un acompaniament concis, expresie unitara a unei trairi autentice, ci il dezvolta atat ca dimensiuni, cat si ca varietate de imagini.

In istoria limbajului muzical, Schubert se inscrie printre romanticii care nu s-au putut desprinde de rigorile clasice, dar care au contribuit la dezvoltarea limbajului.

" Abia dupa moartea lui Schubert, compozitiile sale au vazut lumina tiparului. Multe dintre ele au ramas ratacite, fiind gasite dupa multi ani, altele ramanad definitiv pierdute."