	Alpinism	Arta cultura	Diverse	Divertisment	Film	Fotografie
	Muzica	Pescuit	Sport

Muzica

Index » hobby » Muzica
» Franz Danzi (1763-1825) - violoncelist

Franz Danzi (1763-1825) - violoncelist

Franz Danzi

Franz Danzi a fost violoncelist in faimoasa orchestra de la Mannheim inca de la varsta de 15 ani, alegand sa ramana in Mannheim, in nou formatul Teatru National, si dupa ce curtea Electorala s-a mutat la München. In 1783 a luat locul tatalui sau in orchestra din München continuandu-si cariera de compozitor cu o a treia opera germana. Cariera sa activa din domeniul operei, a dus la numirea sa de capelmaistru in: München(1798), apoi la Stuttgart, unde l-a cunoscut pe Weber. In 1812 s-a mutat la Karlsruhe unde a putut din nou sa puna in scena opere de Weber.

A scris: 18 opere in genul singspiel-ului german, muzica corala sacra, misse, oratorii si cantate, muzica de orchestra - in general simfonii concertante si concerte, muzica de camera - sextete, cvintete, cvartete, trio-uri, cateva piese pentru pian la patru maini.

"Quintett in e-moll, op.67, nr. 2(1824)

Partea intai are forma de sonata preclasica, unde tema intai este ampla iar tema a doua fiind alcatuita din mai multe idei muzicale constituind un grup tematic. Alcatuirea preclasica este observata in Repriza unde este prezent doar grupul tematic secundar in tonalitatea omonimei.

Analiza schematica a partii intai:

Expozitia, A(m1-19),in mi minor: melodia se afla la flaut, celelalte patru instrumente acompaniandu-l, la nivel de perioada:

tema intai, a1(m1-19), alcatuit din subsectiunile: a1 (m1-8), a1''(m9-16) si a1'''(m17-19)

punte modulatorie, p1(m20-68), mi minor, Sol Major, Re Major: p1(m20-34), p2(m35-64), p3(m65-68)

grup tematic secundar, a2(m69-116), in Sol Major: a2'(m69-82), a2''(m83-90), a2'''(m91-98), a2''''(m99-116).

Dezvoltarea, B(m117-154), Mi bemol Major, Do Major, mi minor:

b1(m117-123)

b2(m124-137)

b3(m138-154)

punte modulatorie, p2(155-161)

Reexpozitia, A(m162-255)

a1(m162-176), alcatuit din subsectiunile: a1 (m162-169), a1''(m170-176 prima jumatate a timpului intai, timp conjunct)

a2(m176-207): a2'(m176-183), a2''(m184-191), a2'''(m192-199), a2''''(m200-207)

a3(m208-225), cu caracter de concluziv - scurta coda

Partea a doua, Larghetto, este o sectiune contrastanta, organizata pe un tipar de Lied tripartit simplu, ABA si are un caracter anacruzic(prin urmare, majoritatea subsectiunilor vor fi conjuncte). Din punct de vedere tonal, evolutia sectiunii continua in linii generale in tonalitatea omonimei Expozitiei din prima miscare - Mi Major.

Structura formei partii a doua:

A(m1-19), Mi Major:

a1(m1-8)

a2(m8-13)

complement cadential(m14-19)

B(m19-44), sol minor:

b1(m19-26)

b2(m26-34)

b3(m34-44)

A(m44-65), Mi major:

a1(m44-48)

a2(m48-58)

a3(m58-65)

Partea a treia, Minuetto - Allegretto, este o sectiune de mici dimensiuni, contranstanta si dublu expusa in ceea ce priveste subsectiunule sale principale.

Alcatuire:

Menuetul, A(m1-34), mi minor.Flautul este cu preponderenta detinatorul temei:

a1(m1-12), alcatuita din doua fraze, formate fiecare din sase masuri: a1'(m1-6), a1''(m7-12).

a2(m13-34), are o constructie foarte asimetrica din punctul de vedere al perioadelor ce o formeaza

perioada 1(m13-23). Perioada intai este alcatuita din doua fraze: p1'(m13-18) - incepe si se incheie in Si Major, tonalitate ce devine dominanta(modulatie diatonica) pentru debutul frazei a doua in mi minor; p1 m19-23), incepe in mi minor si are un final pe un acord cu trepte alterate ce asigura o modulatie cromatica spre Sol Major.

perioada 2(m24-34). A doua perioada este si ea alcatuita tot din doua fraze: p2'(m24-30) are debutul in Sol Major, pe parcurs moduleaza brusc in la minor iar in final ajunge pe Si Major; p2 m30-34) este formata dintr-un motiv repetat si urmat de cadenta pe mi minor.

Trio, T(m35-66), nuante de piano, si un caracter mai retras caracterizeaza aceasta parte. Este scrisa in tonalitatea Mi Major si are ca instrument solist cornul. Trioul este alcatuit din doua sectiuni:

t1(m35-50), prima sectiune din trio este alcatuita din doua fraze simetrice din punctul de vedere al numarului de masuri: t1'(m35-42), t1''(m43-50)

t2(m51-66), a doua sectiune incepe pe treapta a V-a in Si Major, si este formata tot din doua fraze a cate opt masuri fiecare: t2'(m51-58), t2''(m59-66).

Partea a patra, Allegretto, are o constructie mai mutin uzuala insa perfect valabila pentru acea perioada in care structurile formale nu erau pe deplin cristalizate. Se detaseaza in principal doa sectiuni: prima in mi minor iar cea de-a doua in Mi Major, omonima majora, acest contrast tonal fiind elementul principal de departajare, pentru ca, din punct de vedere tematic, observam o reluare a desenelor melodice principale in sectiunea secunda, variate doar din punctul de vedere al distribuirii lor la diferite instrumente si perechi de instrumente din cvintet.

Constructia mai putin uzuala despre care am mentionat, se datoreaza formei sale neobisnuite. Am preferat sa o analizez ca pe o forma de sonata, ABA, cu o sectiune suplimentara adaugata(C) si o Coda.

Analiza amanuntita, aratand astfel:

Expozitia, A(m1-24)

a1(m1-16), a1'(m1-9), a1''(m9-16)

a2(m17-24),

B(m25-98)

b1(m25-42), b1'(m25-28), b1'(m28-35), b1''(m35-42)

b2(m43-61), b2'(m43-50), b2''(m51-62),

b3(m62-98), b3'(m62-70), b3'(m70-80), b3''(m81-98)

A(m99-146)

a1(m99-114), a1'(m99-106), a1''(m106-114)

a2(m114-146), a2'(m114-121), a2''(m121-129), a2'''(m129-136), a2''''(m136-146)

C(m146-224)