Considerat a fi unul dintre cei mai mari violonisti ai lumii, maestrul Ion Voicu, a concertat de-a lungul carierei sale pe cele mai importante si prestigioase scene ale lumii, avand drept parteneri alti muzicieni celebri (Yehudi Menuhin, Henryk Szeryng, David Oistrah, Zubin Mehta si altii). Talentul sau a determinat oficialii vremii sa-i achizitioneze o vioara Stradivarius, instrument cu ajutorul caruia Ion Voicu a scris legende in lumea muzicii. Un artist complet, Ion Voicu ni s-a infatisat de-a lungul timpului in ipostaze diverse (violonist, pedagog, compozitor), aratand in oricare din acestea maiestria si excelenta care l-au impus ca unul dintre cei mai importanti protagonisti ai vietii muzicale romanesti.

Ion Voicu s-a nascut pe 8 octombrie 1923 la Bucuresti, intr-o familie de muzicieni: bunicul sau, Nicolae Voicu, fusese violoncelist, iar tatal sau, Stefan Voicu, a cantat la vioara si contrabas. Nu doar Ion Voicu, ci si fratii sai au imbratisat cariere artistice, Marian si Mircea Voicu alegand pianul, iar Gheorghe Voicu, contrabasul.Pe la varsta de 4-5 ani, dupa cum avea sa povesteasca mai tarziu, Ion isi dorea sa primeasca o vioara mica, iar de Paste chiar avea sa capete un asemenea cadou. Incantat peste masura micutul nu s-a desprins toata ziua de vioara, iar pana seara deja reprodusese toate melodiile pe care le cunostea. Impresionata de talentul lui, dar mai ales vazandu-i perspectivele de bun muzician, mama lui Ion Voicu i-a luat profesor de vioara un student de la Conservator. La sase ani, Ion Voicu a inceput studiul viorii. Cu studentul de la Conservator, micul Ion a studiat cativa ani, pana cand tanarul profesor s-a declarat depasit de micul sau elev si le-a recomandat parintilor sa-i gaseasca un profesor mai bun.

Printre cei care l-au initiat pe Ion Voicu in studiul viorii s-au aflat Garabet Avakian si Vasile Filip, pentru ca la 14 ani sa dea examenul de admitere la 'Academia Regala de Muzica', unde a intrat direct in anul V.Fiind admis la Academia Regala de Muzica din Bucuresti, a reusit sa absolve cursurile, care durau sapte ani, in doar trei ani, in 1940. Profesor si indrumator i-a fost Constantin Niculescu.Primul sau loc de munca a fost cel de violonist in Orchestra Radio, dirijata de celebrul dirijor olandez Willem Mengelberg. Mengelberg nu a fost multumit la inceput de el si i-a cerut lui Ion Voicu sa-si paraseasca locul din orchestra si sa pofteasca afara: violonistul cunostea foarte bine lucrarea pe care o repetau, se plictisea si se foia pe scaun. Directorul de pe atunci al Orchestrei Radio era renumitul Theodor Rogalski, care a intuit uriasul pontential al tanarului Ion Voicu si la sprijinit, rugandu-l pe Mengelberg sa accepte sa-l auda cantand o piesa. Dupa ce Voicu a interpretat cateva partituri de Bach, Beethoven si Mendelssohn Bartholdy, Mengelberg a spus: „Acum inteleg, el nu e facut sa fie component al unei orchestre. Este facut pentru o cariera solistica.” A devenit solistul acestui ansamblu, uimind criticii acelei vremi. La unul din concertele sale a atras atentia lui George Enescu, care i-a oferit lectii gratuite.In anul 1946, Yehudi Menuhin a organizat la Bucuresti un concurs muzical, iar Ion Voicu a obtinut primul loc.Din 1954, Ion Voicu a studiat la Conservatorul Ceaikovski cu violonisti celebri ca George Enescu si David Oistrakh.In cei 50 de ani de cariera, Ion Voicu a sustinut sute de concerte in intrega lume: la Paris, New York, Londra, Roma, Viena, Tokyo sau Berlin.Cele peste 100 de LP-uri si CD-uri cu inregistrari ale concertelor sale i-au adus faima peste tot. De la opere uitate si readuse in actualitate, pana la lucrari noi, scrise special pentru el de compozitori romani si straini, din repertoriul lui Voicu nu a lipsit nimic. A cantat alaturi de Yehudi Menuhin, David Oistrakh, Leonid Kogan sau Igor Oistrah.

Vioara 'Stradivarius'

Statul roman i-a dat maestrului in folosinta o vioara 'Stradivarius', fabricata in 1702, care a apartinut lui Joseph Joachim. Vioara Stradivarius a fost achizitionata de statul roman, in 29 august 1956, de la firma Henry Werro, la pretul de 80.000 de franci elvetieni. La 7 septembrie1956, Ministerul Culturii si maestrul Ion Voicu au incheiat un contract de comodat care avea ca obiect darea in folosinta a viorii. Contractul de comodat a incetat in 1986, cand Ion Voicu a restituit instrumentul Filarmonicii 'George Enescu'. Ulterior, vioara a ajuns in posesia Muzeului National de Arta al Romaniei. In 5 ianuarie 1990, Ion Voicu a ridicat vioara Stradivarius, care a ramas posesia familiei, dupa moartea sa, in 1997.Pe 9 martie 2007, dupa indelungate discutii cu Ministerul Culturii si Cultelor, Madalin Voicu a predat vioara ministrului culturii, Adrian Iorgulescu. Ministerul Culturii si Cultelor (MCC) precizeaza ca vioara Stradivarius restituita, la 9 martie, statului roman de catre familia violonistului Ion Voicu se va numi 'Stradivarius Elder-Voicu'.

Vioara Stradivarius Elder este unica in Romania si una dintre ultimele 10-13 viori din lume semnate de Stradivarius si aflate inca in stare de functionare. Aceasta a fost realizata in anul 1702. Vioara a fost cumparata pentru Ion Voicu in 1956, in urma unui ordin al liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej. Hotararea lui Dej a fost luata in urma unor sesizari facute de cativa artisti romani prin care acestia semnalau ca violonistul roman nu are un instrument pe masura talentului sau.Ion Voicu a plecat in Elvetia comandand la casa de lutieri Verrault o vioara Stradivarius Elder in valoare, la acea vreme, de 1,2 milioane de lei. Desi pe actul de proprietate a fost scris numele lui Ion Voicu, statul roman, cel care a platit banii, l-a pus pe acesta sa faca un contract de comodat pe durata vietii sale.Cu cativa ani inainte de caderea regimului comunist, intre 1984 si 1985, Nicolae Ceausescu, la rugamintea Elenei Ceausescu, i-a dat ordin Suzanei Gadea, presedintele Consiliului Culturii si Educatiei Socialiste, sa-i ia vioara lui Ion Voicu si sa o dea spre pastrare Muzeului National de Arta. Vioara i-a fost inapoiata lui Ion Voicu dupa 1990, in perioada in care Andrei Plesu era ministrul Culturii.
Maestrul a cerut inapoi vioara pentru a putea sustine concerte. Instrumentul i-a ramas lui Ion Voicu pana la moartea sa,la 24 februarie 1997.Actele si vioara i-a ramas familiei si Fundatiei Internationale 'Ion Voicu', de atunci si pana in 2007, Stradivarius Elder nemaifiind folosita niciodata intr-un cadru public.

A concertat pe cele mai mari scene ale lumii

Ion Voicu a fost directorul Filarmonicii 'George Enescu' din Bucuresti timp de zece ani. A contribuit la crearea 'Orchestrei de Camera' in 1969 cunoscuta in intreaga Europa si prezenta la cele mai importante festivaluri muzicale internationale. Aceasta este in prezent condusa de fiul sau, Madalin Voicu.A concertat pe cele mai mari scene ale lumii (Royal Albert Hall si Wigmore Hall din Londra, Scala din Milano, Carnegie Hall din New York, Teatro ColA²n din Buenos Aires, Musikverein si Konzerthaus din Viena etc.), in compania celor mai renumite orchestre (Berliner Philarmoniker, London Symphony Orchestra, Gewandhaus din Leipzig, Orchestra Filarmonica din Tokio, orchestrele simfonice din Cincinatti, Seattle, Baltimore, Los Angeles, Dresda, MA¼nchen etc.) si a colaborat cu eminenti muzicieni: Yehudi Menuhin, Isaac Stern, Henryk Szering, Monique Haas, Christoph Eschenbach, Sergiu Celibidache, John Barbiroli, Antal Dorati, VA clav Neumann, AndrA© Cluytens etc. A facut parte din juriul prestigioaselor concursuri internationale de vioara: Piotr Ilici Ceaikoski” (Moscova), Carl Flesch” (Londra), Jan Sibelius” (Helsinki), Johann Sebastian Bach” (Leipzig) si, de-a lungul carierei sale, a fost recompensat cu numeroase premii si distinctii, intre care: Medalia de Aur a Academiei Franceze, Diploma de Onoare a Fundatiei EugA¨ne Ysaye”, Premiul Academiei Romane, Diploma de Onoare a Ministerului Culturii si Premiul de Excelenta al Uniunii Interpretilor, Coregrafilor si Criticilor din Romania. A fost membru al Fundatiei Henryk Szering” si al Consiliului UNICEF.

Dorinta de a fi pe gustul unui public cat mai larg i-a caracterizat pe ambii muzicieni, Ion si Madalin Voicu. Poate asa se explica si de ce numarul inregistrarilor pe care le-au realizat cei doi (fie din concert, fie special pentru disc sau radio), de-a lungul unor lungi decenii de activitate, este atat de mare.Asa se face ca acei melomani care si-au propus sa colectioneze toate CD-urile celor doi muzicieni trebuie sa-si fi rezervat un raft intreg din biblioteca pentru acestea. Dublul CD pe care l-au editat este sub egida Electrecord si cuprinde o muzica foarte variata. Alaturi de o simfonie de Mozart si una de Schubert (dirijate de Madalin Voicu) avem placerea de a descoperi numeroase miniaturi simfonice, pentru vioara solo ori vioara si pian din creatia lui Johann Strauss, Ciprian Porumbescu, Niccolo Paganini, Ioan Scarlatescu, Eugene Ysaye, Grigoras Dinicu, Gioacchino Rossini, Pablo Sarasate sau Emanuel Elenescu. Panoramand secolul al XIX-lea si XX, Ion si Madalin Voicu ne reamintesc ca muzica academica, pentru ca altfel nu avem cum sa o numim, cuprinde nenumarate pagini sclipitoare, catusi de putin serioase - desi compuse cu profesionalism -, care pot atrage catre acest repertoriu si respectiv catre sala de concert o categorie foarte larga de public.

Nu trebuie sa uitam nici o clipa ca in vremurile in care aceste piese suscitau uralele audientei, pe de o parte nu exista o cultura a televizorului atat de puternica, iar pe de alta parte muzica de divertisment se confunda aproape cu aceea culta. Ceea ce propune casa de discuri Electrecord publicului prin dublul CD Madalin Voicu - Ion Voicu pe care vi-l recomandam este o revenire catre virtutile de divertisment ale marii muzici, care poate reprezenta o punte de legatura intre publicul mai putin familiarizat cu frumusetile muzicii de acest gen si melomanii 'cu state vechi'. Pentru ca acest album va fi pe placul tuturor .

Parcul Ion Voicu
   Parcul Ioanid sau Parcul Ion Voicu este un parc din Bucuresti, sectorul 2, amenajat pe fostul afluent al Dambovitei, Bucurestioara. In 1870, terenul, aflat in proprietatea librarului Ioanid, a secat, proprietarul acestuia a hotarat sa-l amenajeze ca parc, plantand in acest sens mai multi copaci pe terenul mlastinos. Parcul a fost proiectat dupa tiparul scuarurilor englezesti si al parcurilor frantuzesti (Parcul Monceau).Numele parcului a fost schimbat in 2003, in Parcul Ion Voicu, pentru a cinsti memoria violonistului Ion Voicu, tatal omului politic Madalin Voicu.

Violonistul Alexandru Tomescu, despre maestrul sau, Ion Voicu