Placido Domingo (Madrid 1934..?!)

Placido Domingo (Madrid 1934 . .

In unele tari, dar mai ales in Germania, Placido Domingo era considerat un rival al lui Pavarotti. Cu siguranta ca Domingo il intrecea cu mult la capitolul muzicalitate (a studiat compozitia si dirjatul de orchestra), ca amploare a repertoriului, ca prezenta scenica, si ca organizator de deplasari continentale si intercontinentale.

La inceput cantaret de zarzuele, apoi comprimar la Cittį del Messico si Dallas, intre 1959 si 1961, Domingo devine prim tenor la Tel Aviv in 1963, dupa care a ajuns la City Opera din New-York in 1966, si la Metropolitan in 1968, apoi a avut succes si in Italia (Arena din Verona 1969-1970, Don Carlos, Manon Lescaut; Scala 1969-70, Ernani) si de atunci este prezent in marile teatre ale lumii.

Fara indoiala, putea sa etaleze in acei primi ani de succes un centru fermecator si voluptuos, de o consistenta pastoasa si o comunicativitate ideala. Totusi insa, de atunci se intuiau duritati in acutele extreme si o oarecare dificultate in modularea sunetelor. Totul se accentua pe masura ce Domingo extindea repertoriul cu operele verdiene mai dificile (Trubadurul inclus), cu repertoriul verist mai agitat, pretinzand in acelasi timp sa cante Elixirul dragostei, Manon de Massenet, si multe alte opere din repertoriul "lyric" si puccinian.

Au urmat acute mereu mai fortate si fara culoare (mai ales pentru ca tehnica de emisie a lui Domingo este nesigura, ignora practic acoperirea sunetelor si pasajul de registru), saracirea glantului, nazalitate intre Fa3 si Sol 3, si mai ales, executii standard, bune pentru orice uz, si pentru toate repertoriile-in teatru ca si pe disc-avand ca o formula interpretativa fundamentala un fel de respiratie agitata , mostenita de la Di Stefano. Lui Domingo trebuie sa-i dam act de a fi conturat din 1975 incoace, un Otello curatit de toate deprinderile traditiei, fiind in general, un personaj nobil.

Supliment: Placido Domingo

S-a nascut la Madrid (dupa alte surse in 21 ianuarie 1941 iar nu in 1934?!) si a crescut in Mexic. Dupa ce a studiat atat canto cat si pian la Conservatorul din Mexico Citty si-a facut debutul in opera la Monterey in rolul lui Alfredo din Traviata, dupa care a petrecut doi ani la opera nationala din Tel Aviv--Israel, unde a cantat peste 280 de spectacole in diferite roluri. In l966 a creat rolul titular in premiera americana a operei Don Rodrigo de Ginastera la Lincoln Center sediu al operei din New-York, in plus a aparut in repertoriul standard.

Debutul lui la opera Metropolitan din New-York a avut loc in 1968, in rolul Maurizio din Adriana Lecouvreur de Cilea. Ulterior a aparut acolo in mai mult de 300 de spectacole cu 30 de roluri diferite in 23 de stagiuni consecutive. In 1969 a debutat la Scala din Milano. Tot in acelasi an a aparut la Covent Garden in rolul lui Cavaradosi din Tosca. A cantat in toate marile teatre de opera ale lumii, ca: opera din Viena, Hamburg, Munchen, Paris, Londra, Milano, Barcelona, Madrid, Buenos Aires, Chicago, San Francisco si Tokio, participand la multe festivaluri, inclusiv cele de la Verona, Salzburg si Edimburgh.

Domingo a debutat la Festivalul din Bayreuth in vara anului 1992. A facut multe transmisiuni Live de la opere din intreaga lume. Astfel de la Metropolitan au fost puse in unda: Traviata, Paiate, Cavaleria rusticana, Troienele, Francesca da Rimmini, Turandot, Aida si Don Carlos, precum si concerte impreuna cu Kiri Te Kanawa si Agnes Baltsa; De la opera din San Francisco Samson si Dalila, iar Povestirile lui Hoffmann si Don Carlos de la opera regala din Covent-Garden.

Domingo deasemenea s-a bucurat de distinctia de a fi primul artist clasic cu un concert solo in Central Park. Pe langa activitatea de cantaret, Domingo desfasoara si o cariera de dirijor si a dirijat de multe ori in opere din intreaga lume.

Ca dirijor si-a facut debutul in Statele Unite in stagiunea 1973-74 la opera din New-York Citty cu Traviata. Celelalte spectacole de opera dirijate, includ: Tosca la opera din New-York; Boema, Romeo si Julietta, Carmen, si Tosca la Metropolitan; Liliacul si Mackbeth la Opera de Stat din Viena, si la Covent-Garden; Barbierul din Siviglia la San Francisco; Tosca si Mackbeth la Los Angeles; Trubadurul si Aida in Hamburg; Forta Destinului si Liliacul la Munchen.

Pentru EMI Classics a dirijat Liliacul in care a interpretat rolul lui Alfredo alaturi de Agnes Baltsa, Lucia Popp, Kurt Rydl, si Peter Seiffert. Domingo a dirijat deasemenea Filarmonica din Londra in cursul unui turneu in Spania, cu un repertoriu exclusiv orchestral, iar la Viena a condus Orchestra Simfonica vieneza.

Discografia EMI Classics a lui Domingo include la ora actuala Mefistofele de Boito, Faust de Gounod, Tosca de Puccini, Samson si Dallila de Saint-Saens, iar dintre operele lui Verdi: Aida, Bal Mascat, Don Carlos, Ernani, Forta Destinului, Ioana d'Arc, si Othello.

In 1984 a inregistrat Recviemul lui Andrew Lloyd Webber, alaturi de Sarah Brightam. Premiera New-Yorkeza a acestei lucrari dirijata de Lorin Maazel, a fost transmisa in intreaga lume. In 1986 EMI Clasics a scos pe piata banda sonora a filmului Othello in regia lui Zefirelli, in care Domingo a aparut impreuna cu Katia Licciarelli si Justino Diaz, sub conducerea muzicala a lui Lorin Maazel. Albumul EMI Clasics cu arii din operete vieneze "Viena, orasul viselor mele", dirijate de Julius Rudel si un album de cantece populare "Be My Love" editat in 1990, s-au vandut in peste un milion de exemplare in intreaga lume.

Albumul de Zarzuele editat in vara lui 1988, l-a aratat pe Domingo intorcandu-se la originile sale muzicale, intru cat parintii lui au fost specialisti in acest gen muzical.

Septembrie 1989 a fost data la care s-a editat un album al unui concert live, inregistrat la Opera Regala din Londra, Covent-Garden. La alte doua concerte din Iunie/Iulie 1988, cu arii si duete din opera, alaturi de Domingo au aparut: Cheryl Studer, Eva Randova, si Thomas Allen.

Placido Domingo a realizat un numar de inregistrari din recital, primul fiind Roman Heroes, editat in toamna lui 1990. Un alt recital, ca un omagiu adus lui John McCormack si Fritz Kreisler, a fost inregistrat, impreuna cu Itzhak Perlman, si editat in toamna lui 1991 la fel ca si un album cu arii de Mozart impreuna cu Carol Vaness si orchestra Rundfunkorchester din Munchen, dirijata de Eugene Kohn.

In octombrie 1992 a fost editata opera Samson si Dalila de Saint-Saens, o inregistrare EMI France cu Myung-Whun Chung si opera Paris-Bastille, in care Domingo a interpretat rolul lui Samson.

In iunie 1993, la biserica All Saints Church din Londra, Placido Domingo a condus Orchestra Filarmonicii, intr-o inregistrare cu cele mai populare lucrari din repertoriul lui Ceaicovschi. Acest disc EMI Clasics, editat in noiembrie 1993, contine: Uvertura 1812 Romeo si Julietta, si Capriciu Italian. Domingo deasemenea canta in doua inregistrari "Aria lui Lensky" din Evgheni Oneghin si "Nimeni, doar o inima singuratica". Intr-o a doua editare din noiembrie 1993 Domingo canta arii cunoscute din opere de Verdi, Mozart, Puccini, Haendel, Boito, Meyerbeer, Mascagni si Gounod. Acest disc, Opera Clasics, este un omagiu adus   repertoriului vast al lui Domingo, la EMI Clasics. Placido Domingo ramane unul dintre cei mai solicitati cantareti ai lumii, dintre cei mai iubiti si respectati.

Prima inregistrare a lui Domingo cu cunoscute cantece latino-americane, "De mi alma latina", a fost editat in august 1994. Inspirat de dragostea lui de-o viata pentru muzica latino-americana, acest album inedit a reprezentat un succes extraordinar pentru admiratorii lui Domingo si deja s-a vandut in peste un milion de exemplare in intreaga lume.

Un al doilea volum de cantece latino-americane a fost editat in mai 1997.Domingo a inregistrat si un album de solo-uri si ansambluri celebre din opere, impreuna cu soprana Ruth Ann Swenson si baritonul Thomas Hampson. Albumul denumit "Gala de Opera" a fost editat in noiembrie 1996.

In acelasi an Domingo a sarbatorit si 25 de ani de cand activeaza la Opera Regala Covent-Garden, printr-un Concert de Gala special, la data de 12 decembrie. Acest eveniment a fost inregistrat live de EMI Clasics, si editat sub numele de "Gala de Aur si Argint" in martie 1997.

Septembrie 1997 este luna in care a fost editat de EMI Clasics Concertul de Aranjuez a lui Joaquin Rodrigo (Sagunto Valencia 22 nov.1902- compozitorul orb de la varsta de trei ani, fost profesor de istoria muzicii la Universitatea din Madrid) in interpretarea chitaristului Manuel Barrueco, si a Orchestrei Filarmonice, conduse de Placido Domingo.

Discul include si patru cantece neinregistrate pana atunci, interpretate de Domingo acompaniat la chitara de Manuel Barrueco, reprezentand o colaborare fascinanta intre doi artisti de limba spaniola.

De atunci, Domingo a mai condus Orchestra Filarmonica la inregistrarea unui disc cu recitaluri de arii din opere editat, in mai 1998 si realizat impreuna cu romanca Leontina Vaduva, stabilita in Franta, fiica Mariei Ciobanu si a lui Ion Dolanescu, vestitii nostri cantareti de muzica populara.

In octombrie 1999 a editat un album Mariachi, cu cantece traditionale si patimase din Mexic, album care a primit un premiu grammy in februarie 2000, pentru cea mai buna muzica mexicana-americana.

Duetele de dragoste din Wagner au fost editate in iulie 2000 in colaborare cu Deborah Voigt si Antonio Pappano. Respectivul disc prezinta cateva dintre cele mai mari si mai pasionate scene de dragoste,

inclusiv redescoperitul final al actului 2, respectiv duetul de dragoste intre   Tristan si Isolda, niciodata interpretat sau inregistrat pana atunci.

In august 2000, EMI Clasics si-a sarbatorit 30 de ani de colaborare cu Placido Domingo, prin editarea unei casete speciale denumita :"30 de ani cu EMI". Aceasta editare contine 13 opere complete printre care: Faust, Manon Lescaut, Tosca, Liliacul, Don Carlos, Othello, Mefistofele, Aida, Ioana d'Arc, Forta Destinului precum si un CD single cu 10 arii de operete, intitulat "Viena oras al viselor mele". O compilatie single de CD-uri numita "Cantece de dragoste" a aparut in octombrie 2000. Inregistrarea este constituita din piese luate de pe cele mai bine vandute albume ale lui Domingo, "De mi alma latina" volumele 1 si 2 si "Be my love".

O alta editare EMI Clasics il prezinta pe Placido Domingo dirijand Filarmonica din Berlin impreuna cu tanara violonista Sarah Chang cu lucrari de Sarasate, Massenet, Ravel, Antonin Dvorak, Beethoven si Bach.

In martie 2002 EMI Clasics a editat doua noi CD-uri Placido Domingo, un album cu cantece Cubaneze, Mexicane si Dominicane in doua versiuni, una in engleza iar alta in spaniola si un alt disc cu scene din opere de Wagner impreuna cu Violeta Urmana, Natalie Dessay si Antonio Pappano.

Tot pentru anul 2002 a semnat un contract pentru Bal Mascat de Verdi, Dama de Pica de Ceaicovschi si Carmen de Bizet cu Opera din Washington. Rigoletto la Metropolitan Dama de Pica la Covent Garden si la Opera Bavareza din Munchen. Deasemenea un turneu in Japonia impreuna cu Opera din Washington iar la Festivalul din Salzburg un spectacol de Wagner. O agenda inca destul de incarcata data fiind diversitatea preocuparilor sale si activitatea densa si neobosita de pana acum.

Fata de acest program atat de incarcat si minutios alcatuit, permanent contra cronometru, cu prezente in cele mai diferite locuri de pe terra, care numai cu o roza a vanturilor s-ar putea reprezenta grafic, nu e de mirare ca n-a poposit in Romania decat o singura data.

Dar sa ne intoarcem putin in timp, la unele momente care il aduc pe marele cantaret, in cea mai directa si emotionanta legatura cu tara noastra si artistii ei.

La data de 21 ianuarie 1990 Placido Domingo implinea 50 de ani, intr-o perioada cand Romania se afla la o mare rascruce!

Momentul respectiv a fost marcat de Televiziunea romana prin grija Redactiei muzicale si realizatoarele Luminita Constantinescu si Viorica Bucur. Se amintea, la acest moment aniversar, ca, Placido Domingo este   considerat unul din cei mai mari tenori din istoria operei, cu un repertoriu foarte vast si ca valoarea lui rezida nu numai in numarul foarte mare de roluri, dar si in intinderea spectrului vocal, de la tenor liric, ca de pilda in operele lui Donizetti, pana la tenor dramatic, roluri pe care le presupunepartitura wagneriana.

Cu acest prilej, la Viena, cativa mari solisti de opera isi reuneau fortele pentru ajutorarea materiala a poporului roman. Printre ei, cu gandul si fapta, cu vocea si bagheta, Placido Domingo. Imaginile document, imaginile speciale pentru Televiziunea romana au fost surprinse de trimisul redactiei, Viorel Sergovici, in sala de la Staatsoper din Viena.

Deosebit de remarcabile au fost cuvintele rostite de marele sarbatorit privitoare la concertul dedicat Romaniei si despre colaborarea cu artistii romani:

-"Cred ca imediat ce mi s-a spus ca va fi o manifestare de acest gen, m-am si gandit sa fac ceva la New-York. Dar s-a intamplat ca aici sa fie mari artisti si mai ales artisti din Romania, care erau liberi sa vina astazi aici. Asa s-a nascut o frumoasa colaborare intre solistii cei mai dragi din cariera mea. Cred ca sunt solistii romani intre marii mei prieteni.

Este un mod de a fi comun intre spanioli si romani. Avem aceeasi spiritualitate, latina, de familie, de atata timp si voi aveti, printre altele, o foarte frumoasa tara. Sunteti acum intr-un proces de schimbare cautand o democratie, o viata normala, pe care o meritati pe deplin, pe care o merita intreaga lume, si care acum un an, era pentru voi doar un vis. Pentru voi aceasta era ca un miracol.

Din pacate, voi ati suferit mai mult, pentru ca ati platit cu multe vieti, si pentru ca ati suportat nebunia puterii acelora lipsiti de control. Ar fi fost atat de usor sa lasati totul intr-un asemenea ritm care sa conduca la iesirea din impas fara sa produca asemenea pierderi. Din pacate voi ati suferit mult! Ma gandesc ca nu este o consolare pentru familiile care au pierdut atatea vieti tinere. Dar acestia si-au dat viata pentru poporul vostru, care in prezent cred ca va deveni o natiune asa cum trebuie".

(Intrebat cand va veni in Romania, a continuat ):

--"Sper ca foarte curand ! De fapt ma gandeam sa vin la vara. Dar cred ca totusi e prea de vreme, pentru ca voi trebuie sa puneti la punct multe lucruri. Sa speram ca pana la vara totul va intra in normal si-atunci voi putea veni. Speram ! Multe multumiri si "la revedere".

Promisiunea insa nu s-a putut indeplini decat patru ani mai tarziu, la data de 20 aprilie 1994, cu ocazia unui Concert memorabil la Sala

Palatului, transmis in direct de Televiziunea Romana, avand-o alaturi pe marea speranta a liricii romanesti, soprana Angela Burlacu -Gheorghiu, astazi Alagna si invitatii: soprana Iulia Isaev si baritonul Dorin Mara, pentru finalul actului 3 din Boema.

Daca e sa facem putina istorie adevarata, fara sa cadem in desuet sau patima, atunci va trebui sa amintim de prietenia care il leaga pe Placido Domingo de David Ohanesian, sau viceversa, cel care va fi vesnic reprezentat in memoria iubitorilor de opera, cu cununa de lauri a celui ce-a biruit destinul, cel mai mare interpret al rolului Oedip, de cand exista capodopera enesciana.

Prietenia lor s-a cimentat in perioada activitatii artistice de la Opera din Hamburg, unde s-au intalnit pe scena in mai multe spectacole. Plecand la un concurs in occident, Angela Burlacu purta cu sine cateva randuri de recomandare din partea celui ce era rasfatat cu apelativul "dolcezza",

catre tenorul prieten, aflat in juriul de concurs, nu pentru a fi ajutata sau

protejata cumva, ci doar ca sa-si indrepte atentia asupra unei voci de mare calitate si viitor. Doar atat ! Si daca parerile lor vor coincide, cu atat mai bine pentru viitorul artei lirice romanesti si al ei.

Si de aceasta identitate de pareri, s-a bucurat in seara Concertului un public entuziast, care si-a daruit cu multa generozitate aplauzele, pentru bucuria de a fi ascultat doua miracole lirice.

Intr-un articol aparut in presa, intitulat: "Placido Domingo in Romania", bine cunoscuta si apreciata redactoare Luminita Constantinescu, scria despre acest eveniment urmatoarele:

-" Placido de-abia asteapta sa vina in Romania" - mi se spune la telefon si, pentru un moment, inima imi bate parca mai puternic in piept, nu pentru ca am contribuit si eu putin la acest entuziasm, nici pentru ca institutia mea impreuna cu Artexim, a facut toate eforturile pentru sustinerea materiala a acestei veniri, ci, pentru bucuria ce o vom trai cu totii in seara de 20 aprilie. Va fi mai mult decat o sarbatoare, va fi evenimentul anului 1994.

L-am ascultat pe Domingo de trei ori "pe viu" si garantez ca, indiferent de curba bioritmului sau fizic, gratie inteligentei sale rare, vocii foarte sanatoase si perfect impostate, precum si concentrarii aproape "vizibile" cu care isi conduce cantul, este mereu la propria sa inaltime. Nu se poate ca la noi sa fie altfel !

Desi il veti cunoaste mai mult ca artist, veti simti din glasul sau, din felul cum se misca si se adreseaza, cum stie sa multumeasca, caldura sa umana, generozitatea, naturaletea si sinceritatea, pasiunea si entuziasmul.

Are un zambet deschis si bun, o vorba mangaietoare, un fel de a fi modest si familiar. Placido Domingo este un barbat simpatic, un adevarat prototip al spiritualitatii insoritei Spanii. El stie, simte si declara ca "popoarele noastre au foarte multe trasaturi comune".

La noi -zic eu- mai exista insa si oarecari influente balcanice. Iata de ce, dupa momentul de bucurie, sufletul mi se strange de ingrijorarea neprevazutului.

Oare totul va fi bine?! Vom fi la inaltimea asteptarilor sale?I Nu vom transforma si acest act de cultura intr-un fapt politic sau o sursa de afaceri?! Ce mult ar insemna sa-i putem convinge si pe alti mari interpreti ca avem o tara civilizata, cu un public cald, generos si avizat.

Unii dintre dumneavoastra, mai reticenti, veti spune ca nu este o "victorie" prea mare vizita sa la Bucuresti, stiindu-se ca in ultima vreme Domingo concerteaza in multe tari ale lumii. Si totusi, pe altii i-a refuzat, iar decizia de a veni in Romania l-a surprins chiar si pe impresarul sau, Hoffmann. Cum afirma si in interviul de televiziune, acest concert inseamna si pentru el ceva "deosebit". De aceea, impreuna cu Angela Gheorghiu pregateste pentru noi un program mai aparte cu arii celebre (si altele decat cele abordate in concertele de la : Turku, Phoenix, Schwetzingen, Berlin, Zurich), cu cantonete si piese spaniole, cu doua "mari" duete lirice, dar si cu cateva surprize. Pentru una dintre ele l-au convins cuplurile Cleopatra Melidoneanu - Dorin Teodorescu si Teodora Lucaciu - Ion Dacian, iar pentru alta, cuvintele frumoase pe care Angela le-a avut fata de colegii sai de generatie.

Ati inteles, cred, ca va canta ceva in romaneste si ca, pe langa Angela Gheorghiu, va mai avea si alti tineri parteneri romani. Ei sunt .. dar, care mai e surpriza daca va spun inainte? Numarul lor ar spori, poate, daca l-am convinge ca, in viitor, si la noi s-ar putea infiinta o sectiune, bogata in talente, pentru concursul international de canto "Placido Domingo". (incheiat citatul)!

Viata acestui valoros interpret este un ametitor vartej de "du-te vino".Este invitat si asteptat cu placere peste tot, iar complexitatea personalitatii sale muzicale, precum si calitatile umane au determinat obtinerea a numeroase distinctii si onoruri: Ordinul National "Legiunea de Onoare" si "Cavaler al Artelor",Franta. "Kammersanger" la Hamburg, Munchen si Viena, Ordinul "Isabela Catolica" si "Doctor Honoris Causa" al Universitatii din Madrid , Spania, -Ordinul "Aguila Azteca" Mexic, "Doctor in Arte Frumoase" la Universitatea din New-York, "Doctor de Onoare in Muzica" la Universitatea din Oklahoma, la Colegiul din Philadelphia si, recent, la Universitatea din Georgetown -SUA.

Vizita sa in Romania nu va dura mai mult de 10-12 ore, de aceea nu cred sa aiba timpul necesar pentru a-i conferi si noi titlul de "Cetatean de onoare al orasului Bucuresti", dar va ramane cu siguranta in tezaurul nostru de amintiri ca unul dintre marii artisti care a vrut sa ne cunoasca. Si, la plecare, cine stie, poate in loc de "La revedere" ne va spune: .."Pe curand".

Numai ca daca va veni cumva dupa toamna anului 2007, nu-si va mai putea imbratisa prietenul "dolcezza", doar cel mult sa depuna o floare pe mormantul sau.