Karol Szymanowski

Karol  Szymanowski

Karol Szymanowski s-a nascut la 6 noiembrie 1882, in localitatea Timoszowka din Ucraina, in apropierea Kievului, fiind fiul Annei si al lui Stanislaw Szymanowski, mosieri, in casa caror muzica era la loc de frunte.In 1905 participa la fondarea societatii "Tanara Polonie in muzica".

In ambianta muzicala europeana a primei jumatati a secolului al XX-lea, Karol Szymanowski, trece drept unul dintre cei mai reprezentativi muzicieni ai epocii, alaturi de Janacek, Enescu, Bartok, Stravinski, Sibelius si de Falla- corifeii folclorismului contemporan -, ca "reprezentantul nr 1"[1] al culturii muzicale nationale poloneze.

Consacrarea sa se datoreaza, intr-o masura decisiva, conjucturii nationale si internationale, specifica primelor decenii ale secolului nostru, reflecta in creatia multor artisti autentici ai timpului.

Itinerariul stilistic al lui Szymanowski, diferit de cel al contemporanilor sai, repreazentanti ai culturilor muzicale nationale, este curios si interesant totodata, iondividualizat si original.

Inrudit spiritual cu Chopin "singura traditie in muzica poloneza care merita sa fie urmata" ,Szymanowski se entuziasmeaza de muzica germana si austriaca, apoi de arta exotica, pe care o interpreteaza in maniera impresionista, conferindu-I particularitati individuale, pentru ca, in final, sa se elibereze de toate aceste "vesminte straine" si sa-si indrepte atentia spre folclorul muzical national arhaic, relevandu-si astfel adevarata personalitate si originalitate.

O prima turnura stilistica in creatia lui Szymanowski se produce cand compozitorul isi incepe calatoriile, poposind mai intai in Germania si Austri, la Berlin si Viena, unde vine in contact direct cu spirit german , influentat fiind simtitor in orientarea tematica si in modalitatile de organizare morfologica si sintactica a materialului sonor.Acum alaturi de numeroase lieduri, unele pe versuri de poeti germani, altele pe versuri de poeti polonezi, iar altele pe versuri din lirica persana.Szymanowski compune "Simfonia I", opus 15, prima simfonia creata de un polonez, "Trio-ul pentru pian, vioara si violoncel", opus 16, "Sonata a doua pentru pian", opus 21, opera"Hagith", opus 25 si "Simfonia a treia", opus 27, lucrari ample in care se interfereaza lirismul cald al compozitorului, de fizionomie si sebsibilitate poloneza, intr-o redare muzicala si arhitecturala de factura clasico-romantica, germana.

A doua turnura stilistica din creatia lui Szymanowski se produce spre sfarsitul anului 1914, dupa ce compozitorul se reintoarce dintr-o lunga calatorie interprinsa in primavara si vara aceluiasi an prin Italia -unde a vizitat Parma si lumii antice grecesti, romane si arabe, exclamand: "Aceste locuri sunt divine" , imbogatindu-si impresiile si sporindu-i interesul pentru cultura si arta exotica.

Sensibil la observatiile criticii poloneze, care ii eticheta lucrarile drept "nenationale", Szymanowski incepe treptat sa se indeparteze de impresionism, reabilitand melodia ca element principal de expresie in discursul muzical, armonia redobandindu-si functiile sale initiale. Tematica ramane de inspiratie exotica, astfel ca creatia sa inregistreaza noi realizari printre care seafla: cele 4 "Cantece pe versuri de Rabindranath Tagore", opus 41 pentru voce si pian; "Cantecul mezinului nebun", opus 42, un ciclu de sase melodii pentru soprana si pian, "Mandragora" opus 45, un mic balet grotsc, intr-un act, conceput initian ca o muzica de scena pentru piesa "Burghezul gentilom" si "Regele Roger", opus 46, a doua opera a compozitorului, opera in trei acte.

"Sunt ultimele lucrari dinaintea unei mari cotituri, a treia si ultima turnura stilistica, acesta fiind conforma cu idealul estetic dintotdeauna al lui Szymanowski: sa devina un compositor national" .

Ultima lucrare a lui Szymanoski, cele "Doua mazurci pentru pian" opus 62, se alatura celor 20 mazurci pentru pian opus 50, compozitorul dovedind inca o data preocuparea sa consecventa, mai ales din ultima perioada a creatiei, pasiunea sa nestinsa pentru folclor national, pregnanta, de factura nationala prin ritmuri caracteristice, prin scriitura si tehnica pianistica moderna.