Michele Galdieri : 1902 (compozitor italian)

Michele Galdieri : 1902

Michele s-a nascut la Napoli in 18 noiembrie 1902, inaintea altor doi frati Onofrio si Rambaldo. Spre deosebire de tatal sau Rocco, a preferat mai intai sa se dedice studiului, frecventand la inceput Facultatea de medicina apoi cea de Drept si insfarsit, cea de Litere fara insa sa-si ia diploma. La putin timp dupa moartea lui Rocco Galdieri, impresarul de teatru Eugenio Aulicino, i-a cerut lui Michele sa "revizuiasca" un spectacol teatral scris cu zece ani inaintea mortii tatalui sau: "Cchio, cchio paparacchio".

Cu entuziasm, tanarul student a folosit ocazia de a se alatura lumii teatrului pe care, de fapt, l-a respirat mereu in casa, elaborand o fericita reductie a lucrarii tatalui sau. Foarte curand, Michele s-a hotarat sa abandoneze definitiv studiile, dedicandu-se cu mult scrupul meseriei "mostenite", scriind el insusi textul unei noi reviste.

In 1925 s-a nascut "L'Italia senza sole" un spectacol in care aparea o aluzie clara la delictul Matteotti.

Lucrarea a fost bine primita de public, obtinand si multe elogii din partea criticii, printre care cea a Matildei Serao.

In 1927, noul copil al artei, aduse in scena "La rivista che non piacerá" reprezentand o buna ocazie pentru afirmarea interpretilor Eduardo si Titina De Filippo.

Doi ani mai tarziu, a scris prima sa canzone de succes in dialect, "Soirées napulitane" ( A. Staffelli ), in care manifesta tonuri de regret pentru acele serate numite "periodice" in cadrul carora se reuneau prieteni si rude pentru a conversa sau pentru a asculta poezii si canzone intr-o vesela companie.

Preocuparile sale artistice s-au intensificat foarte repede si Michele a fost constrans sa se transfere la Roma pentru a urmari mai bine interesele sale. In scurt timp a devenit cel mai cautat autor de reviste, de a caror regie se ocupa el insusi.

Cu toate restrictiile si cenzura perioadei fasciste, el nu a renuntat la subtila satira politica, ascunsa cu abilitate in spatele sclipirii podoabelor si a paietelor.

Michele Galdieri a scris si a condus peste optzeci de reviste printre care Strade" 1932 ; "E se ti dice: va, tranquillo, vai" 1937 ; cu actorii Armando Finesdchi si Wanda Osiris; "Quando meno te lo aspetti" 1941, care a deschis calea unei lungi colaborari artistice cu perechea formata din Toto si Anna Magnani ; "L'Orlando curioso" si "Volumineide" 1942 cu acelasi ilustru duo.

In 1944, cu Italia inca ocupata de Germani, el a propus publicului un spectacol "Che si sono messi in testa?" (Ce si-au pus in cap plin de aluzii si de revolta la adresa ex aliatilor, titlu care a fost obligat sa-l schimbe in: "Che te sei messo in testa"

Cand Roma a fost eliberata de menghina nazista, autorul nu a intarziat sa pregateasca "Con un palmo di naso" 1944, interpretat inca de Toto care il ridiculiza in mod deschis pe Hitler si interpreta in pielea lui Pinocchio o parodie cu Mussolini.

Pe urma poetul a realizat revista :"Imputato, alziamoci" 1945, interpretata de Toto, Anna Magnani, Peppino De Filippo, si Lucy D'Albert, prezentand pentru prima data nostalgica: "Munasterio 'e Santa Chiara" (A. Barberis) cantata de Giacomo Rondinella. Frecventand Liceul Genovesi (situat peste drum de manastire), Michele pastra o pretioasa amintire a acelei vechi constructii si a transpus in versurile canzonei amaraciunea sa pentru ranile suferite de oras din cauza razboiului.

In 1947, alte doua bucati in dialect au obtinut un bun succes Serenatella a 'na cumpagna 'e scola" si " 'E pperle d' 'a Madona" pe muzica de Peppino Bonavolonta.

Alte reviste scrise de Galdieri: "C'era una volta il mondo" 1947 cu Toto; "Comincio con Caino e Abele" 1947, cu Renato Rascel ; "Buon apetito" 1949 cu Carlo Dapporto; "Bada che ti mangio" 1949, cu Toto si Isa Barzizza si "Snob" 1950, cu Carlo Dapporto.

In anii 50, vena originala a ciudatului autor a inceput sa se epuizeze iar reprezentatiile sale n-au mai obtinut succesul obisnuit. Sunt de amintit La piazza" 1953, cu Dapporto si Giacomo Rondinella; si "Chi e di scena" cu Anna Magnani.

Nu trebuie neglijat exceptionalul material cantonetistic scris in limba, de Galdieri, de obicei propus in revistele sale.

Citam doar cateva canzone mai celebre: "Piove" (Dan Caslar) 1931 ; "Quel motivetto che mi piace tanto" (Dasn Caslar) 1932 ; "Portami tante rose"(C.Bixio) 1834 ; "Ti-Pi-Tin" (Grever 1940 ; "Mattinata fiorentina" (G.D'Anzi) 1941 ; "Quando canta Rabagliati" (G. D'Anzi) 1941 ; "Ma l'amore no" (G. D'Anzi) 1942 ; "Perche non sognar" (G.Redi) 1949 ; si "Non dimenticare" (G. Redi) 1954.

Autorul napolitan a pus la dispozitie intreaga sa experienta si in domeniul cinematografiei si radioteleviziunii, semnand diferite scenarii. Timp de cativa ani a scris texte pentru serialul de transmisiuni radiofonice "Spacco Napoli" (Napoli spintecat) un almanah de cronici citadine.

In 1955 a obtinut locul III la Festivalul din Napoli cu canzona 'E stelle 'e Napule" ( G. Bonavolonta ) interpretata de Maria Parisi si de duetul Carlo Boni-- Gino Latilla, iar in 1959, a compus cu De Angelis "Sta miss 'nciucio" pe muzica de Gigante si Di Gennaro.

La 30 noiembrie 1965 intr-un hotel din Fuorigrotta, Michele Galdieri s-a stins din viata. Cu o seara inainte, desi acuzase o usoara suferinta, el nu a vrut sa renunte, cu nici un pret, la bucuria de a savura felul de mancare preferat, clasic al bucatariei partenopeene: "Sasicce e friarielli" !. . . . .