Succesiuni de acorduri II-V-I cu grad de dificultate mai ridicat

Succesiuni de acorduri II-V-I cu grad de dificultate mai ridicat

Revenim la cadenta II-V-I care, asa cum am spus, ocupa un loc special in pedagogia jazz-ului. Dar, pana la urma, care sunt motivele care fac din aceasta cadenta unul dintre subiectele importante in studiul improvizatiei jazzistice?

Sunetele ce compun cadenta pot fi incadrate intr-un singur mod. Aceasta permite construirea unor linii melodice diatonice pe parcursul intregii ei desfasurari.

Tot din aceasta cauza, doua cadente II-V-I pot fuziona intr-una singura ca de exemplu in prima sectiune a piesei Satin Doll unde cele doua masuri

I Dm G7I Dm G7 I devin in improvizatie I Dm I G7 I.

Relatia II -V -I poate contribui la imbogatirea unor situatii armonice simple. Asa se intampla la finalul chorus-ului de blues unde cele 2 masuri de tonica sunt transformate in cadenta I, VI, II, V, sau in cazul interpretarii unor balade* unde se introduc siruri de acorduri pentru dinamizarea discursului. In piesa I can't get started, de exemplu, relatia I Em Am I Dm G7 I devine I Em Am Ebm Ab7 I

Dm G7 C#m F#7 I.

* Ballad/ Balada inseamna in limbajul muzicienilor de jazz - Piesa lenta

II-V-I a fost intens intrebuintata si ca "prefabricat armonico melodic" in multe piese ale repertoriului jazzistic, compuse in vederea improvizatiei (intre miile de exemple, citam: In your own sweet way de Brubeck, Peace de Horace Silver, Moment's notice sau Central Park West de John Coltrane). Aceste compozitii se prezinta ca un sir de relatii II-V-I favorizand improvizatia in tempo-uri alerte, sau constructiile improvizatorice arpegiate, caracteristice stilului be bop si variantelor sale hard bop si neo bop.