Deprinderile si priceperile motrice la sportivi

Deprinderile si priceperile motrice

Unii autori folosesc ca exprimare si ordine de tratare succesiunea "priceperi si desprinderi motrice'. Noi, din conside­rente care vor rezulta din prezentarea ulterioara, folosim numai rente care vor rezulta din prezentarea ulterioara, folosim numai expresia "deprinderi si priceperi motrice'. Exista si autori care folosesc- ambele formulari. Foarte multi specialisti s-au ocupat de aspecte multiple privind deprinderile motrice; mult mai putine sunt preocuparile pentru, priceperile motrice. Inclusiv in "Termi­nologia educatiei fizice si sportului' lipseste definitia termenului "pricepere motrica'.

Sunt componente care se formeaza (nu sunt insusiri moste­nite genetic)~adica se invata, se consolideaza si se perfectioneaza. Majoritatea lor sunt finalitati ale proceselor de educatie fizica si de antrenament sportiv.

Deprinderile motrice

Unele deprinderi motrice se formeaza in practica vietii, in proces special de educatie fizica sau in antrenamentul sportiv. Tot in acest proces special organizat se pot (si trebuie!) corecta unele deprinderi motrice gresit insusite in practica vietii si - evident - se consolideaza sau se perfectioneaza deprinderile insusite in aceasta practica a vietii.

Sunt forme concrete de activitate motrica, care au la baza stereotipuri dinamice, realizate prin legaturi temporale in scoarta cerebrala motorie. Se apreciaza ca aceste legaturi temporale Sunt cu atat mai trainice cu cat numarul repetarilor este mai mare, iar varsta subiectilor este mai mica.

Exercitiul fizic, repetat in mod sistematic si continuu, este principalul excitant care contribuie la formarea legaturilor temporale, a stereotipurilor dinamice, a reflexelor conditionate. Pentru formarea deprinderilor motrice, excitantul trebuie sa se transmita scoartei cerebrale in aceeasi ordine si cu intensitate corespunzatoare.

Printre caracteristicile mai importante ale deprinderilor motrice, subliniem pe urmatoarele:

1.- sunt elemente ale activitatii voluntare a omului; odata consolidate se executa cu indici ridicati de stabilitate, precizie, cursivitate, expresivitate, coordonare, usurinta si rapiditate ceea ce asigura un consuni redus de energic.

Unele elemente (parti componente), ale deprinderilor motrice sau chiar acestea in intregime pot ajunge la faza de automatizare, in aceasta faza, controlul scoartei cerebrale asupra efectuarii deprinderii motrice se pastreaza, dar atentia nu mai este indreptata spre succesiunea lantului de miscari specifice deprinderii respective. Ea este indreptata, in primul rand, asupra modificarilor intervenite in contextul ambiental si asupra rezolvarii creatoare a sarcinilor motrice. De retinut ca nu este vorba de o "eliberare' totala a scoartei cerebrale si de transmitere a controlului efectuarii deprinderii motrice catre etajele inferioare ale sistemului nervos. In realitate, atunci cand eventual apar abateri de la logica inlantuirii miscarilor intervine imediat, controlul cortical (constiinta) care regleaza executia;

In faza superioara, atunci cand se vorbeste de "maiestrie' motrica, pe baza interactiunii organelor de simt si a capacitatii de analiza si sinteza a scoartei cerebrale, se ajunge la formarea unor ,,senzatii complexe', specifice unor ramuri de sport. Aceste senzatii complexe sunt denumite expresiv ca "simtul mingii', simtul portii', simtul stachetei' etc;

2. Se perfectioneaza treptat (in perioada relativ indelungata timp) si neuniform (intensitatea' "transformarilor' este diferita in functie de stadiile formarii fiecarei deprinderi; cu cat stadiul este mai avansat, cu atat transformarile sunt mai putine);

3. Sunt ireversibile, adica miscarile componente se inlantuiesc intr-un singur sens (la saritura, de exemplu, nu se poate respecta decat succesiunea logica: elan - bataie - desprindere - zbor - aterizare). Inversarea unor operatii - daca este posibila - duce inevitabil la elaborarea unor noi deprinderi (asa cum este cazul - aparitiei - pe baza de creativitate a unor stiluri tehnice);

4. Deprinderile motrice se "destrama' treptat daca nu sunt consolidate prin repetari multiple (in timp, nu in aceeasi lectie!). De retinut ca o deprindere motrica nu dispare total, in intregime; ea lasa "urme' in legaturile temporale si - ca atare - poate fi restabilita relativ repede.

Etapele (fazele) formarii deprinderilor motrice sunt prezentate, ca numar si denumiri, in mod relativ diferentiat in functie de punctul de vedere din care sunt abordate. Este bine sa precizam ca nu trebuie sa confundam etapele insusirii deprinderilor motrice, care sunt stadii ale procesului didactic, cu fazele fiziologice sau psihologice ale acestei insusiri. Este normal ca in procesul pedagogic de instruire sa se tina seama atat de fazele fiziologice, cat si de cele psihologice. Fiziologia prezinta 3 faze ale formarii deprinderilor motrice (faza miscarilor inutile, grosolane, nediferentiate si lipsite de coordonare; faza miscarilor in concordanta cu scopul actiunii, dar realizate prin contractii excesive; faza formarii propriu-zise si a stabilizarii deprinderii motrice), iar psihologia prezinta 4 faze (faza initiala, a orientarii si familiarizarii cu deprinderea; faza insusirii fiecarui element component al deprinderii; faza unificarii elementelor componente ale deprinderii; faza automatizarii).

Teoria si metodica educatiei fizice si sportului nu s-a ocupat suficient de precizarea etapelor formarii deprinderilor (si priceperi­lor) motrice. Totusi, se pot distinge urmatoarele etape;

1. Etapa initierii in bazele tehnice de executie a deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective principale: formarea unei repre­zentari clare asupra deprinderii respective (prin explicatie si demonstratie, in special); formarea ritmului general de executie cursiva a deprinderii; descompunerea - daca este cazul - deprinderii in elementele componente si exersarea analitica a acestora; preintampinarea sau inlaturarea greselilor tipice de executie.

2. Etapa fixarii, a consolidarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective principale: formarea tehnicii de executie a deprinderii in concordanta cu caracteristicile spatiale, temporale si dinamice optime; intarirea legaturilor temporale prin exersare in conditii relativ constante, standardizate, a deprinderii motrice, fiind create premisele si pentru executarea acesteia in conditii variate.

3. Etapa perfectionarii deprinderilor motrice, cu urmatoarele obiective:

- largirea variantelor de executie a fiecarei deprinderi, prin desavarsirea executiei mai multor procedee tehnice;

- exersarea - cu precadere - a deprinderii in conditii cat mai variate si apropiate de cele intalnite in practica (mai ales in competitii); includerea deprinderii intr-o inlantuire de alte deprinderi si executarea acestor "combinatii' cu usurinta, cursivitate si eficienta.

Tipuri (categorii) de deprinderi motrice

in functie de "aria' de automatizare, deprinderile se clasifica in:

a elementare, care Sunt complet automatizate; ele au un lant de miscari cu caracter fazic, care se repeta in aceeasi inlantuire (este vorba de deprinderile cu caracter ciclic: mers, alergare, Inot, ciclism etc.);

b complexe, care Sunt partial automatizate; este cazul unor deprinderi din sporturile aciclice (gimnastica, sarituri, aruncari, box, lupte etc.) si - mai ales - jocurile sportive.

in functie de finalitatea folosirii lor, deprinderile motrice
se clasifica in:

a de baza si utilitar-aplicative, folosite - cu precadere in viata cotidiana, dar si in practicarea ramurilor sportive; este vorba de mers, alergare, saritura, aruncare / prindere / transport de greutati, escaladare etc.

b specifice ramurilor si probelor sportive; este vorba de elementele si procedeele tehnice din aceste ramuri si probe sportive.

in functie de nivelul participarii sistemului nervos la formarea si valorificarea lor, deprinderile se clasifica (dupa M. Epuran) in :

a propriu-zise, care se obtin prin repetari stereotipe, Aciuate de un numar foarte mare de ori; este cazul deprinderilor din gimnastica, patinaj, sarituri de la platforma etc;

b perceptiv-motrice, la care invatarea este influentata de ambianta; este cazul deprinderilor din oina, tir cu talere, jocuri la. copii;

c inteligent-motrice, unde apare "adversarul' care este opozitiv si intensiv; este vorba de deprinderile din jocurile sportive, lupte, box, scrima, judo etc.

Transferul si interferenta deprinderilor motrice

In educatia fizica si in antrenamentul sportiv, potrivit princi­piului sistematizarii si continuitatii, ceea ce se executa in lectia curenta trebuie sa se sprijine pe elementele lectiei anterioare si sa pregateasca pe cele ale lectiei viitoare. Deprinderile insusite, consolidate pot avea fie o influenta pozitiva, fie una negativa asupra deprinderilor care se invata (in functie de mecanismul de executie). Atunci cand influenta este pozitiva se vorbeste de transfer, iar daca influenta este negativa se vorbeste de interfe­renta (care este, de fapt, tot un transfer, dar negativ).

Deci, trebuie mare atentie in planificarea realizarii deprinderi­lor motrice, pentru a evita situatiile posibile de interferenta.

Timpul necesar pentru formarea deprinderilor motrice este dependent de multe variabile, printre care:

experienta motrica anterioara;

nivelul indicilor morfo-functionali;

nivelul calitatilor motrice;

gradul lor de complexitate;

motivatia subiectului, executantului.

Priceperile motrice

Dupa unii autori, priceperea motrica poate sa preceada - in ontogeneza - deprinderea motrica. Este vorba de priceperea motrica elementara, simpla, care ar consta in capacitatea indivi­dului uman de a receptiona, de a ,.percepe' ceva nou (deprinderea care se prezinta spre invatare), in aceasta postura priceperea motrica este echivalenta cu prima etapa din procesul de insusire, de formare a deprinderilor motrice. Credem ca acesta este si argumentul de baza pentru cei care folosesc expresia "priceperi si deprinderi motrice' (si nu "deprinderi si priceperi motrice').

Majoritatea specialistilor considera priceperea motrica ca o faza de valorificare constienta in conditii variabile, dife­rite, neprevazute etc. a sistemului de deprinderi motrice insusite anterior. in aceasta situatie deprinderile motrice cunoscute trebuie sa fie selectate, intrunite si efectuate cursiv in raport de conditii, obtinandu-se o eficienta maxima. Aceeasi posibilitate de folosire constienta, in stransa corelatie cu mediul ambiental, trebuie sa se manifeste si in cazul unei singure deprinderi. De data aceasta, specialistii spun ca "este vorba de "priceperea motrica complexa'. Punctul nostru de vedere este ca aceasta este adevarata pricepere motrica. Realizarea priceperilor motrice este (trebuie sa fie) scopul final al procesului instructiv-educativ pe acest plan.

Stapanirea unui bogat sistem de deprinderi motrice, de catre un individ, nu satisface deplin obiectivele pe care le urmarim in educatia fizica sau in antrenamentul sportiv. Trebuie ca individul respectiv sa aiba capacitatea de a aplica eficient acest bogat sistem de deprinderi motrice in raport de necesitati si de conditii (in viata cotidiana, in competitii etc).

Cateva (alte) caracteristici ale priceperilor motrice:

- Sunt componente neautomatizate ale activitatii motrice voluntare;

- Sunt dependente, in primul rand, de volumul de deprinderi motrice stapanite de fiecare individ uman (deci de experienta motrica anterioara);

- Exprima maiestria practica in situatii variabile;

- Se consolideaza prin folosirea metodelor si orientarilor metodologice active de instruire, mai ales, prin "problematizare';

- Se bazeaza pe si influenteaza procesele cognitive (memorie, imaginatie, creativitate etc);

- Nivelul de manifestare a priceperilor este conditionat si de plasticitatea scoartei cerebrale.

Elementele de continui ale celorlalte laturi ale educatiei gene­rale

Includerea acestor elemente in sistemul componentelor proceselor instructiv-educative de educatie fizica si de antrena­ment sportiv raspunde necesitatii de indeplinire a uneia din cele mai complexe functii ale educatiei fizice si sportului: functia educativa. In esenta, prin posibilitatile proprii, educatia fizica, antrenamentul sportiv si sportul contribuie, cu mare eficienta, la dezvoltarea unor importante trasaturi si calitati de natura intelectuala, morala, estetica si tehnico-productiva in randul celor ce practica exercitiile fizice. Actiunea este extrem de importanta mai ales cand in procesele de educatie fizica si de antrenament sportiv este cuprinsa tanara generatie.

Legatura componentelor procesului instructiv - educativ cu efortul

Unele componente (de exemplu, "cunostintele de specialitate") se realizeaza pe baza de efort intelectual; alte componente (de exemplu, "elementele de continut ale celorlalte laturi ale educa-generale') nu au integral o legatura directa cu efortul fizic.

Componentele specifice ("indicii morfo-functionali', "calitatile motrice' si "deprinderile si priceperile motrice') presupun, pentru realizare, mobilizarea resurselor energetice ale organismului, deci efort sistematic, de tip nervos (atentie, memo­rie etc.) si muscular.

Depunerea acestui efort determina aparitia oboselii, fenomen care reclama masuri speciale de dozare si dirijare a efortului res­pectiv.

Componentele (parametrii) efortului

1. Volumul, adica cantitatea de lucru mecanic. Se exprima prin numar de repetari, distante parcurse, kilograme ridicate etc. - dar totul raportat la timp. De aici, de la aceasta "raportare', apare notiunea de densitate;

2. Intensitatea, adica gradul de solicitare a organismului, taria excitantului. Se exprima prin procente fata de posibilitatile maxime (%), tempou de executie (4/4-3/4 etc), numar de executii in unitatea de timp etc;

3. Complexitatea, adica modul concret de inlantuire, de aso­ciere, a tuturor elementelor pe parcursul efectuarii efortului (struc­tura - pe fond de volum si intensitate - procese psihice solici­tate etc). Aceasta complexitate creste cand apar "adversarii"!

Raportul intre volum si intensitate este invers proportio­nal, in asigurarea acestui raport, mare rol au pauzele. Se reco­manda:

- dupa efort maximal (90-100%) - pauza .3-5 min.

- dupa efort submaximal (75-85%) - pauza 1 min. 30 sec - 3 minute.

- dupa efort mediu (60-70%) - pauza 45 sec. - 2 min.

- dupa efort mic (40-55%) - fara pauza.

Componentele specifice trebuie sa fie realizate printr-un sistem didactic de exercitii fizice. Acest sistem didactic, pentru a fi eficient trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

- exercitiile selectionate sa corespunda obiectivelor specifice;

- exercitiile sa corespunda posibilitatilor subiectilor si altor conditii (materiale, climaterice etc);

- sistemul de exercitii sa corespunda, ca marime, volumului (duratei) de timp avut la dispozitie;

- exercitiile sa fie selectionate in functie de eficienta lor (sa fie selectionate cele cu influenta multilaterala, aplicativitate, caracter emotional, accesibilitate, valoare educativa etc).

Programa si componentele procesului instructiv-educativ

Continutul procesului instructiv-educativ, exprimat prin componentele sale, se realizeaza in concordanta cu prevederile unor documente oficiale (statale) si cu informatiile oferite de literatura de specialitate (manuale, carti, publicatii cotidiene sau periodice), pe baza unor planuri elaborate de profesor sau antrenor. Pe linie de stat, continutul educatiei fizice scolare este regle­mentat prin doua documente principale:

planul de invatamant (care cuprinde disciplinele si numarul de ore alocat fiecareia)

programa de specialitate

La acestea se adauga si unele regle­mentari date prin anumite instructiuni ale Ministerului Educatiei si Cercetarii.

In antrenamentul sportiv, continutul instrui­rii este stabilit pe baza planului de pregatire elaborat de antrenor si a programei pe ramura de sport, elaborata de Federatia de spe­cialitate.

Programa este un document cu caracter obligatoriu. Ea prezinta mai multe caracteristici, dintre care noi consemnam pe urmatoarele:

Precizeaza volumul concret al fiecarei componente a procesului de instruire si obiectivele urmarite, finalitatile propuse, pentru fiecare clasa de elevi sau pentru fiecare stadiu de pregatire (copii, juniori, seniori) ;

Are un continut diferentiat pe. clase sau categorii de clasi­ficare (dar mai ales sub aspect calitativ se regaseste la gimnastica., patinaj artistic, unele jocuri sportive etc.) ;

Asigura o baza unitara, multilaterala si continuu ascendenta de dezvoltare fizica si perfectionare motrica, impunand o imbinare intre caracterul linear al instruirii si cel concentric De la o clasa la alta, sau de la un an de pregatire la altul, se insusesc unele elemente noi (aspectul linear), dar, in acelasi timp, se reiau, se consolideaza elementele insusite in clasele anterioare sau in anii anteriori de antrenament (aspectul concentric) ;

Sunt elaborate de MEC si de Federatiile de specialitate, cu ajutorul unor comisii formate din cadre didactice si, respectiv, antrenori cu o bogata experienta practica de "predare' si cu un nivel ridicat de gandire metodica;

Diferentiaza unele elemente de continut (la educatia fizica scolara) in functie de sex, conditii climatice, traditii etc;

Asigura (la educatia fizica scolara) pondere functiei formative (se pune accent pe dezvoltarea fizica armonioasa a organismului, capacitate motrica generala, capacitatea de autoasigurare etc;

Este dinamica, in sensul ca ea se schimba, se modifica ciclic la aproximativ 5-8 ani, in functie de evolutia comenzii sociale.